La 26 iulie 1969 poetul român martir din Crasna este asasinat în pădurea Crasnei de către agenții sovietici, la indicația KGB-ului

La 26 iulie 1969 poetul român martir din Crasna este asasinat în pădurea Crasnei de către agenții sovietici, la indicația KGB-ului

Deşi nu l-am cunoscut în timpul vieţii pe fostul nostru coleg de condei, ziaristul şi poetul martir Ilie Motrescu din Crasna, care până la tragica-i moarte a activat o perioadă de doi ani la „Zorile Bucovinei”- 1967-1969, pentru noi, jurnaliştii acestei vechi şi populare publicaţii, poetul martir a rămas un reper, un model cum să-ţi iubeşti Ţara, Limba, Neamul, cum să stai neclintit în bătaia furtunii şi să te lupţi cu nedreptăţile, când în primejdie ţi-i graiul strămoşesc.  Ne străduim să  perpetuăm idealurile sacre pentru care a luptat, s-a sacrificat tinereţea şi viaţa Ilie Motrescu.

La 26 iulie 1969 poetul român martir din Crasna este asasinat în pădurea Crasnei de către agenții sovietici, la indicația fostului KGB - Direcția operativă Cernăuți. Corpul neînsuflețit a fost purtat în portbagajul unei mașini până la Cernăuți și a fost aruncat în Prut. Găsit peste trei zile, a fost pescuit şi îngropat pe ascuns în Cimitirul central din Cernăuți. După aproape două luni de căutări insistente din partea rudelor, colegilor și prietenilor este deshumat, identificat și adus în comuna natală, unde este înmormântat după obiceiul tradițional ca mire, cu bocitoare, în sunet de buciume, plânsete și fluiere, sfâșiind văzduhurile și inimile celor din preajmă (era necăsătorit).

În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat (căci se profila și ca un posibil colecționar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenție, cele mai reușite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraților săi mai mici, gemeni, Grigore și Nicolae și intitulată Cântarea Carpaților... (D. Oprișan, „Zorile Bucovinei” – 18 august 2001), azi o raritate, ca și toate edițiile din scrisul său. Și abia după 32 de ani de la tragica-i dispariție a apărut, în primăvara anului 2001, când ar fi împlinit 60 de ani, cartea de versuri și proză „Hora vieții”,  alcătuită de Ion Țâbuleac, fost coleg și prieten al poetului. Este una dintre cele mai reprezentative imagini ale scrisului său.

 Deşi multă apă învolburată, multă durere a spălat bătrânul Prut, moartea tragică a poetului crăsnean e învăluită încă în misterul tăcerii. Nici nu sperăm să se limpezească vreodată apele,  ca din învolburarea lor întunecată să iasă la suprafaţă  adevărul despre tragica dispariţie a poetului martir  Ilie Motrescu. A fost un tânăr chipeş, cu dor de înalturi, dar i-au tăiat aripile în înălţimea zborului. Dumnezeu l-a dăruit cu mult har  şi curaj.

Prea era frumos şi talentat ca să nu atragă  ca un magnet invidia, ura.  „Pentru că mi-s falnic/ şi înalt ca uliul/ mă ţintesc vrăjmaşii/ şi mă cer pizmaşii./ Pentru că mi-i zborul/ neatins ca slava/ vânătorul pizmaş/ îşi încarcă ţeava”, scria vizionar poetul. A rămas să dăinuiască în inimile conaţionalilor ca un simbol jertfelnic al destinului tragic al românului înstrăinat de ţară, al demnităţii şi nesupunerii,  ca un simbol al luptei pentru românism. 

Felicia NICHITA , Zorile Bucovinei, Cernăuţi