
Ca un blestem, ne urmăreşte himera Ianukovyci...
Ar fi mai potrivit să-l scriem cu literă mică, nu doar din cauza nemerniciilor săvârşite, ci, mai curând, pentru că numele său de familie a devenit un calificativ comun al corupţiei şi lăcomiei nedimensionate. Ar trebui să-l uităm, căci, de când ne-a fericit cu fuga în Rusia, atâtea imprevizibile nenorociri au căzut pe capul locuitorilor Ucrainei încât numai de aiurelile fostului preşedinte nu ne pasă. Însă nu ne lasă el să-l uităm, amintindu-ne de existenţa sa în momentele cele mai critice şi tensionate. Unii politologi chiar ne avertizează că atunci când Ianukovyci dă semne de viaţă, chipurile, din refugiul de la Rostov-pe-Don trebuie să ne aşteptăm la o nouă nevoie. După cele două ieşiri în public, de la Rostov-pe-Don (la 28 februarie şi 11 martie), la 28 martie V. Ianukovyci a transmis un comunicat către poporul ucrainean, încă „în calitate de preşedinte”, prin agenţia rusă de presă ITAR-TASS. De data aceasta, de rând cu declaraţii deja cunoscute, el îndeamnă la organizarea unui referendum în fiecare regiune, în vederea determinării statutului lor. Printre altele, şi-a amintit şi de susţinătorii săi de ieri, cerându-le să-l excludă din rândurile partidului regiunilor şi să-l lipsească de împuternicirile de preşedinte de onoare.
Conform declaraţiilor făcute de regionalul Boris Kolesnikov, la congresul partidului vor fi excluşi şi alţi membri valoroşi odinioară – ministrul veniturilor O. Klymenko, ex-premierul N. Azarov, vice prim-ministrul S. Arbuzov, ministrul E. Staviţki (cel care păstra în casă mai mult de 40 kilograme de aur). Cauza principală e că nu li se ştie de urmă. În pofida acestor pierderi, regionalii demonstrează o obrăznicie sfidătoare. Încă unul din liderii mişcării proruse, S. Ţareov a înaintat documentele pentru a fi înregistrat în cursa alegerilor prezidenţiale. În cele mai dramatice momente pentru ţară, inclusiv în ziua sângeroasă de 20 februarie, Ţareov n-a fost în Rada Supremă. În schimb putea fi văzut în fiecare seară la canalele televiziunii ruse, în mijlocul celor care defăimau pe ucrainenii răsculaţi şi prezentau într-o oglindă deformată evenimentele din Ucraina.
Nu ştim dacă l-a influenţat cumva apostrofarea preşedintelui american Barack Obama, care i-a cerut în repetate rânduri să-şi retragă trupele de la frontiera cu Ucraina, însă Putin dă semne de înmuiere. De curând i-a ordonat ministrului apărării S. Şoigu să asigure o „atitudine binevoitoare şi respectuoasă” în procesul retragerii militarilor ucraineni de pe peninsula Crimeea, şi, mai ales, să se comporte grijuliu cu simbolica militară şi de stat ucraineană. De asemenea, ministrul rus al apărării a primit ordin de la comandantul său suprem să predea Ucrainei tehnica militară rămasă în Crimeea de la unităţile care n-au trecut de partea Rusiei. Raportându-i despre finalizarea înlocuirii simbolicii de stat pe toate corăbiile şi la unităţile trecute de partea armatei ruse, Şoigu i-a cerut lui Putin permisiunea de a transmite Ucrainei tehnica militară, inclusiv avioane şi vase maritime, din unităţile rămase fidele jurământului faţă de statul ucrainean. Răspunsul a fost: „De acord, executaţi”.
În ce priveşte apelurile de pace ale lui Obama, Kremlinul neagă mobilizarea militară, precum şi pregătirea unui conflict armat în sudul şi estul Ucrainei, dezvinovăţindu-se că patru inspecţii internaţionale, efectuate luna curentă de OSCE pe teritoriul european al Rusiei, n-au descoperit nici urme de vreun oarecare plan agresiv.
Maria TOACĂ