29 IUNIE 1940 - 84 de ani de la cedarea, răpirea şi înstrăinarea de Ţara–mamă a Ţinutului Herţa. Dacă aveam mulți asemenea Eroi precum căpitanul Ioan Boroș nici Ținutul Herța, nici nordul Bucovinei nu erau cedate și răpite de invadatori

29 IUNIE 1940 - 84 de ani de la cedarea, răpirea şi înstrăinarea de Ţara–mamă a Ţinutului Herţa. Dacă aveam mulți asemenea Eroi precum căpitanul Ioan Boroș nici Ținutul Herța, nici nordul Bucovinei nu erau cedate și răpite de invadatori

Înarmată până în dinţi, cu tancuri, în dimineaţa zilei de 29 iunie, armata sovietică a pătruns în Herţa, care nu figura în Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939.. Crezând că este o greșeală, căpitanul Ioan Boroș, care comanda Bateria 1, instalată pe poziție în sprijinul unui detașament de infanterie.  însoțit de sublocotenentul de rezervă Alexandru Dragomir și de câțiva soldați, a încercat să-i oprească, explicându-le rușilor că au trecut limita de demarcație și că trebuie să se întoarcă. Atunci sovieticii au tras cu mitralierele de pe tancuri, căpitanul Ioan Boroș, sublocotenentul Alexandru Dragomir și un soldat evreu, Iancu Solomon, au căzut morţi. Împrejurările morții căpitanului Ioan Boroș au fost confirmate de către C. Arig, fost soldat în bateria căpitanului, emigrat apoi în Israel.

Căpitanul Ioan Boroș era căsătorit de zece luni și soţia sa aștepta un copil, pe care lui nu i-a fost dat să-l vadă vreodată. Cu un an mai târziu, după eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, guvernatorul Bucovinei a dispus ridicarea la Herța a unei troițe în amintirea celor trei eroi români,  căzuți la datorie. La parastasul de pomenire ce a avut loc la școala din localitate, unde a fost prezentă şi soția cu fiica Ionița a căpitanului Ioan Boroș, guvernatorul Bucovinei a prins la gâtul fetiței de un an o cruciuliță de aur, pe care scria:”De la tăticul tău”. Trupul căpitanului Ioan Boroș a fost înmormântat la Dorohoi cu onoruri militare, ulterior a fost reînhumat la Bacău.

După răpirea şi ocuparea teritoriilor Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare au început masacrele românilor în Lunca Prutului, la Fântâna Albă, deportările în Siberia, Kazahstan, exterminările în gulaguri şi închisori, decesurile de foamete şi muncă silnică în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega etc.

Înălțat de guvernatorul Bucovinei în inie 1941, după reîntoarcerea armatei române, renovat apoi din inițiativa patriotului nord-bucovinean, regretatul  Gheorghe Pavel, monumentul simbol al rezistenței românilor  în fața  ”eliberatoarei” urgii sovietice fiind  în stare de deteriorare, a fost renovat cu ajutorul unor români filantropi din Ținutul Herța.

Felicia Nichita-Toma, „Zorile Bucovinei”, Cernăuți