29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ZIUA POEZIEI – LA „ZORILE BUCOVINEI”

26 martie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

CÂND  ZÂNGĂNESC  ARMELE,  MUZELE  TAC

Orice neam începe

întâi prin poezie

fiinţa a-şi pricepe.

(Iancu Văcărescu)

Evident, avea perfectă dreptate scriitorul, afirmând astfel. Or, Poezia e oglinda sufletului, e expresia dispoziţiei sufleteşti a omului, înclinat spre visare, iar poetul e Domn în ţara visului. Deşi, la 21 martie curent, de ZIUA  INTERNAŢIONALĂ  A  POEZIEI, Muza Euterpe mai mult ne-a deşteptat, decât ne-a înclinat spre visare. Or, după cum a sensibilizat  ministrul consilier, dl Ionel Ivan, diplomat la Consulatul General al României la Cernăuţi, „Când zângănesc armele, muzele tac”. Adevărul e că aproape toţi cei prezenţi la sărbătoarea sufletului, declarată de UNESCO în 1999 ZIUA POEZIEI,  organizată şi moderată de poetul Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Reuniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, şi găzduită de redacţia ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”, ne-am unit gândurile sub semnul întrebării pus de dl Ionel Ivan: „De ce filozoful roman Cicero  n-o fi spus invers – când vorbesc muzele, armele tac?”.

O definiție interesantă şi actuală a poeziei a fost dată de Tudor Arghezi: „Poezia  este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor peste durere, dezamăgire şi suferinţă”. Ministrul consilier a accentuat că nu întâmplător a ales definiția respectivă în aceste timpuri dificile pentru Ucraina,  fiindcă speră ca poezia să fie o punte între generaţii, care să ne aducă fericirea mult râvnită. Mulţumindu-i  lui Ilie Zegrea pentru ideea de a organiza ZIUA  POEZIEI,  dl Ionel Ivan a specificat importanţa şi actualitatea materialelor apărute în „ZORILE  BUCOVINEI”, „ziar foarte citit şi interesant, fapt despre care vorbesc şi accesările de pe Internet”.

POEZIA  APARE  DIN  EUL  LĂUNTRIC

Evident, Poezia e o stare spirituală, neobişnuită a sufletului, de aceea nu se poate afirma astfel: „Când vorbesc muzele, armele tac”,  fiindcă e o contradicţie flagrantă între arme şi muze, a subtilizat scriitorul Mircea Lutic. Şi-apoi muzele ţin de spiritualitatea omenească ce nu se supune armelor. Iar o definiție profund filozofică şi autentică a Poeziei a dat-o scriitorul german Novalis: „Poezia este  făurirea sănătăţii transcendentale, iar poetul – medicul transcendental”. Prin Poezie omul comunică cu transcendenţa, adică cu Dumnezeu. Anume aceasta şi l-a făcut pe scriitorul Mircea Lutic să-şi schimbe orientarea în poezie, lansând o nouă antologie de poezii –  „EON  ÎN  FLĂCĂRI”, proaspăt scoasă de sub teascurile tipografice, apărută la Iaşi, pe contul editurii Tipo Molda, fericire la care autorul nici n-a visat în ultimii 20 de ani, care tinde spre  o cuminicare cu sacralitatea. Culegerea de versuri, în deosebi titlul cărţii, e în cheia transcendenței, deoarece eonul e germenul universal  al vieţii în cosmos, în univers. Antologia cuprinde poezii apărute anterior şi un compartiment de versuri inedite. „Te-ai arătat din primiţii senin,/ Cu dalbi sorginţi de ler în veghea mea,/Te-adun din nestematele de stea, /Te-nchipui din petalele de crin... /Te-ngân în versul de priveghetori”. Poetul nu tinde să dea o definiție critică, ci una poetică, precum şi în „Naşterea perlei” –  procesul de creare a poeziei şi naşterea perlei sunt două lucruri paralele, dar foarte comunicante între ele. Scriitorul mărturiseşte că-şi închipuie perla ca un ecou petrificat al dumnezeirii. La fel precum şi poezia, ca un ecou al transcendenţei,  încarnat în viaţa omului. Tot cu referinţă directă la poezie e „Pasăre” – „Pasăre de cânt, albă plăzmuire,/ Creşte din pământ, către nemurire...”. Or, Mircea Lutic a vorbit, preț de mai bine de jumătate de oră, despre poezie, despre legătura dintre creativitate și dumnezeire, fiind mai mult decât convins că Poezia apare din eul lăuntric al omului.

CA  O  FATĂ  MARE

Pentru scriitorul Simion Gociu Poezia e ca o fată mare, frumoasă şi gingaşă, care îl inspira în tinereţe şi îl împăca cu el însuşi, îndemnându-l  la masa de scris. Acum, însă, când dispune de mai mult timp liber, fata a devenit  mofturoasă,  dojenindu-l că nu mai are nevoie de ea, de ocrotirea ei. Pentru poet, ca şi pentru fiecare din noi, Poezia e îngerul de pază, iar atunci când ne e amar, ne îndulceşte sufletul.

Continuând frumoasele gânduri ale lui Nichita Stănescu că poezia n-a fost încă jefuită şi că tot poeţii poartă responsabilitatea pentru a nu permite jefuirea şi transformarea ei în antipoezie, tânărul poet Marin Gherman şi-a amintit de impresionantele întâlniri cu scriitorul Arcadie Suceveanu în cadrul cenaclului literar „Vasile Leviţchi”.

CEI  ŞAPTE  ANI  DE-ACASĂ

„Un rob al verbului matern”, care doineşte prin cuvinte, profesorul şi rapsodul Nicolae Mintencu din Voloca, raionul Hliboca,  consideră Poezia şi şcoala un tot întreg şi îl doare sufletul că, în prezent, calculatorul şi televizorul fură interesul de carte al elevilor şi de tot ce e frumos. Iar goana după avere a pustiit sufletul tinerilor, care nu-i respectă pe profesori.

Totul porneşte din familie, sunt convinşi ziarista Maria Toacă, profesorul Vasile Mitric din Crasna, poeta populară Eugenia Balan-Ciocoboc, poetul Ilie Zegrea şi redactorul-şef al „ZORILOR  BUCOVINEI”, Nicolae Toma, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români din regiunea Cernăuţi. Cititul azi nu mai e la modă, degrabă tinerii vor uita nu numai a scrie, ci şi a citi. Dacă copilul nu-i vede pe părinţi cu cartea în mână, cum o să aibă dragoste faţă de carte? Când odrasla nu are cei 7 ani de-acasă, n-o să-i respecte nici pe părinţi, nici pe profesori, nici pe cei din jur. Or, copilul are drepturi multe, dar nici o obligaţie morală. Şi-apoi dacă nu se va schimba nimic în educaţia lui, vom pierde generaţia tânără.

Posibil ca situaţia să fie alta, dacă scriitorilor, poeţilor, li se va permite să reia organizarea întâlnirilor cu elevii în şcoli, iar bibliotecile ar dispune de mai multă carte românească, iar celor ce vor să doneze literatură să nu li se pună piedici. O dificultate cu care se confruntă scriitorii şi cei ce vor să doneze cărţi e că direcţia şcolii nu le primesc fără permisiunea celor de la direcţiile de cultură şi învăţământ. Bunăoară, colegul nostru, ziaristul Ion Creţu, i-a propus bibliotecarei 300 de cărţi şi ea i-a spus că nu le poate primi fără „ recomandarea”  raionului.

Nicolae Mihai din Molniţa, raionul Herţa, acel care scrie la ziar poezii actuale despre evenimentele dramatice din Ucraina, a accentuat că totul depinde de cei 7 ani de-acasă, că pentru el hoţia, lenevia şi minciuna au fost cei mai mari duşmani. Când era elev, persistau timpuri grele. Tatăl său a fost arcănit de „eliberatori” şi dus cu forţa la muncă silnică în lagărele de pe ţărmul lacului Onega. Erau săraci, flămânzi şi goi, dar se întreceau la învăţătură, cu toate că nu avea cu ce se îmbrăca să iasă pe scenă, să recite o poezie.

Şi profesorul Gheorghe Micailu din Ciudei, raionul Storojineţ, e îndrăgostit de poezie, mai ales de una din copilărie, ce-i răvăşeşte sentimentele patriotice, pe care o recită nepoţilor şi care ne-a declamat-o la întâlnirea cu Poezia:

Sunt român, român voi fi

Cât pe lume voi trăi.

România-i Ţara mea,

Drag mi-i să trăiesc în ea.

Pentru Ţară, pentru Neam,

Bucuros dau tot ce am.

Dau şi sânge, dau şi-avere,

Dau şi viaţa cu plăcere,

Căci nimic nu-i mai frumos,

Mai plăcut, mai de folos,

Decât Neamul să-ţi iubeşti,

Pentru el să te jertfeşti.

Un alt vers ce-i amintesc de iubirile tinereţii este acel pe care-l recomandă tinerilor, îndrăgostiţi de POEZIE:

...Seara bolta şi-a cernit,

Doarme cerul şi pământul

Într-o dulce-mbrăţişare,

Doar izvorul mai tresaltă,

Ca un sân de fată mare.

Discuţiile purtate la întâlnirea cu MUZA  EUTERPE au fost aromate cu versurile poeţilor prezenţi la ZIUA  POEZIEI – la  „ZORILE  BUCOVINEI”.

Felicia NICHITA-TOMA