
IN MEMORIA CELOR DEPORTAȚI.
BUCOVINĂ, CE-AI PĂŢIT, CINE-N DOUĂ TE-A-MPĂRŢIT?!
Un cântec ce a prins viaţă din lacrima înstrăinării şi durerii ce a cuprins destinul tragic al românilor din 1941, după „eliberarea” nordului Bucovinei de către iscoadele sovietice, al înzestratei cu har artistic, interpretei Victoria Costinean, conducătoarea artistică a formidabilului „Izvoraş” din Ropcea ce s-a învrednicit de titlu de Ansamblu etnofolcloric model. I-a alinat copilăria, i-a pătruns în suflet cu dorul sfâşietor al înstrăinării. Îl cânta mama care a supravieţuit infernalelor suferinţe ale deportării în pustiul Kazahstanului împreună cu familia.
Cântecele Victoriei Costinean, mai ales cântecele înstrăinării, ne sufletele cu dureroase amintiri, căci aproape că nu există familie în Bucovina cedată şi înstrăinată, care să nu fi cunoscut calvarul exilului, represiunilor sovietice, să nu suferit în „raiul” adus de „eliberatori” - instalarea sârmei ghimpate ce desparte fraţi de fraţi, copii de părinţi. Sfâşietoare şi dureroase mărturii, pe care Doamna cântecului popular românesc de pe Valea Siretului, Victoria Costinean, le cântă cu lacrima sufletului. Ca un excelent specialist în muzică şi folcloristică a cules multe cântece de la suferinzii deportărilor. Le-a actualizat, le-a trecut prin filiera inimii, dându-le o nouă viaţă prin vocile tragice ale înfometaţilor, ale mucenicilor, susţinută şi ajutată de peniţa poetică a regretatului soţ Ştefan.
„Bucovină, ce-ai păţit, cine-n două te-a-mpărţit?”, acest cântec al înstrăinării de Ţara dragă, versuri regretatul pr. Ştefan Costinean, muzică Victoria Costinean, e un ecou al durerii şi tristeţii, al chinurilor şi calvarului prin care au fost nevoiţi să treacă părinţii şi buneii noştri, rupţi de la sânul ţării şi deveniţi „străini” pe pământurile lor strămoşeşti. „Bucovină, ce-ai păţit, cine-n două te-a-mpărţit?” e o rană deschisă în sufletele urmaşilor ce nu se va cicatriza niciodată, îi va ţine mereu într-o continuă trezire, ca această flacără a dăinuirii românului prin suferinţă să nu se stingă nicicând, să ardă mereu în candela neamului.
Autori:Ștefan și Victoria Costinean.
Zorile Bucovinei, Cernăuți