La mulți ani, dragi colegi, cu prilejul Zilei Jurnalistului! Nu e uşor să fii jurnalist român în Ucraina

La mulți ani, dragi colegi, cu prilejul Zilei Jurnalistului! Nu e uşor să fii jurnalist român în Ucraina

O sărbătorim şi noi, cei câțiva jurnaliști, care menţinem comoara valorilor româneşti în lumina „Zorilor Bucovinei”, în lumina dragostei de Țară și adevărului istoric, deși nu e uşor să fii român la tine, Acasă, pe pământul strămoşesc, cu atât mai mult jurnalist român în Ucraina.

În pofida tuturor greutăților, tuturor nedreptăților, înrudiţi întru duhul de libertate, setea de adevăr şi dragostea pentru cuvântul matern, pentru cele sfinte ale Neamului, ținem la profesia de jurnalist, considerând-o o chemare a inimii, Eul nostru în această lume cuprinsă de răutate, nedreptate,războaie, invidie, ipocrizie și fățărnicie. În lumea aceasta a măștilor,în care totul se vinde și se cumpăra, totul e spoit, ne străduim, cu noblețe și demnitate, să ducem această lumină a dreptății și adevărului, chiar dacă uneori suntem între ciocan şi nicovală. Cine-cine, dar jurnaliştii ştiu mai bine ca oricine acest lucru. Deşi ne străduim să scriem adevărul, mai ales despre atrocităţile războiului, verificând mai multe surse, ce am scrie, tot nu e bine pentru unii sau pentru alţii. Dacă scriem de crimele războiului, suntem învinuiţi de unii ca fiind „duplicitari” şi „mincinoşi”, că nu suntem „Zorile Bucovinei”, dar „Zorile Ucrainei”, dacă ne apărăm drepturile naţionale, când ni se comite o nedreptate, suntem numiţi de către alţii „putinişti” şi trimişi în Rusia.

Dragi prieteni! Cine ne citește permanent înțelege că am fost și am rămas tot ”Zorile Bucovinei” - publicația care menţine permanenţele valorilor româneşti, numită de cititori Cetate de Scaun a Limbii Române (mesajele le puteți citi și pe pagina de Facebook zorilebucovinei. Com), care, pe parcursul celor peste 83 de ani, a ținut vie în Casa Mare a Limbii Române flacăra românismului, a luptat nu cu pistolul, ci cu Măria Sa Cuvântul pentru Limba Română, pentru păstrarea Școlilor cu Limba Română de predare, pentru perpetuarea identității, tradițiilor, obiceiurilor, etc. Or, anume dragostea pentru profesia aleasă ne-a crescut aripi pentru libertatea zborului, a gândirii, a vorbirii, căci pentru noi, jurnaliștii de la Zorile Bucovinei, nici un sacrificiu nu e mare, zorii zilei, după nopțile petrecute în efervescența creației, aducându-ne satisfacția și bucuria spirituală de a avea parte și de a ne dărui cu trup și suflet profesiei alese. Or, jurnalistica este pasiunea oamenilor încununați cu dreptatea, care știu ce doresc, curajoși, iubitori de libertate, care nu plutesc doar pe cursul apei, ci și împotriva ei, când e vorba de țărmurile sincerității, binelui.

De dragul profesiei alese, transformate în destin, impuși doar de propria conștiință, suntem bucuroși când auzim un cuvânt de mulțumire, de laudă de la cititori, în deosebi, când materialele noastre vindecă o rană, aduc zorii speranței, o rază de lumină unor români. Dar și critica uneori ne ajută, e benefică, cu toate că nu prea place nimănui și nouă la fel. Dincolo de orice, critica stimulează creația, ne înarmează cu înțelepciune și învățăminte.

Acest 6 iunie, însă, a venit cu alarme aeriene și bombe, chiar dacă nu cad peste noi le simțim foarte bine și la Cernăuți, când ni se întorc fiii neamului în sicrie. Durerea e nesfârșită, curg râuri de sânge nevinovat. Și desigur, nu putem sta cu gura închisă pe când trebuie să ne facem cu cinste datoria și nu pentru că nu ținem la neam ori am uitat de probleme, ne-am ”vândut” , după cum suntem învinuiți, ci fiindcă războiul nu poate fi justificat, precum nu putem să iertăm sângele vărsat, pentru ce…omorârea oamenilor pașnici, a copiilor...

E trist și dureros acest 6 iunie, deși trebuie să învățăm de a fi fericiți, de a trăi cu rost, de a fi de folos oamenilor, de a servi intereselor neamului.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei