Un român generos, cu suflet mare din Pitești, România, donează sânge pentru militarii ucraineni, aduce ajutoare pentru populație, pentru forțele armate ucrainene – Ucraina ar trebui să nu uite cine-i sunt prietenii

Un român generos, cu suflet mare din Pitești, România, donează sânge pentru militarii ucraineni, aduce ajutoare  pentru populație, pentru forțele armate ucrainene – Ucraina  ar trebui să nu uite cine-i sunt prietenii

”10 mai 1980 e ziua în care s-a născut soldatul lunetist Oleksandr Matievskii. Un erou al Ucrainei care a luptat până în ultimul moment pentru poporul ucrainean, fiind executat de armata rusă după ce a rostit “Glorie Ucrainei!”.

Rămâne o amintire vie, figura de ceară a acestui soldat al forțelor armate ale Ucrainei, care acum face parte din expoziția de la Muzeul Național de Istorie și Arhitectură „Cetatea Kievului”.

În semn de recunoștință, cu ocazia zilei de naștere a celui care și-a vărsat sângele cu un ultim suflu de curaj, în orașul Pitești, județul Argeș, România, doi români -  Dan E. și Constantin M. au adus în restaurantul lor, numit ”Hanul Românesc”, un foto-banner realizat în Cernăuți, având dimensiuni considerabile, cu imaginea Eroului Oleksandr Matievkhii. 

Cei doi oameni de afaceri sunt cu sufletul și inima alături de poporul ucrainean, trimițând de pe data de 28 februarie 2022, de la începutul războiului și până astăzi, 31 de camioane TIR cu diverse ajutoare, în țara vecină greu încercată în ultimii peste doi ani. 

De la prima venire în Ucraina cu ajutoare și până astăzi, Constantin M. a donat sânge de 7 ori pentru forțele armate ale Ucrainei, la un spital raional din regiunea Cernăuți, venind din patru în patru luni din România cu ajutoare și susținere”, ne scrie Avram Romika din București.

 Doamne, vreau să cred, nu e totul pierdut pentru Ucraina, dacă pe lume există asemenea susținători, vecini generoși, adevărați prieteni, săritori la greu. Or, prietenul adevărat la nevoie se cunoaște, după cum spune vechiul proverb românesc.

Mai mă frământă, îmi apare în minte o întrebare: ce-ar fi făcut Ucraina, dacă România nimerea în situația ei. Poate că unora nu le va plăcea adevărul pe care o să-l spun, însă întotdeauna m-am condus după mintea mea, nu a altora, am spus acest adevăr, chiar dacă am avut de suferit.

Un pur adevăr scrie și un cititor fidel al Zorilor Bucovinei, Iulian Stanescu Butoi, un prieten și susținător al Ucrainei, într-un comentariu la articolul ”Ucraina va trăi cu o lipsă de energie electrică în următorii doi ani - un expert” :

”Ucraina ca stat tanar si independent a dezvoltat mereu o ura împotriva românilor.O ura total nedreaptă pentruca românii vor Bucovina de Nord si Buceacul teritorii care au apartinut Principatului Moldovei, niciodata Ucrainei.

Astazi, Romania ajuta Ucraina cu arme, munitie,hrana,adaposteste refugiati si va dona Ucrainei un sistem antiaerian Patrìot ce costa miliarde de dolari, iar fratii Ruşi pe care Ucrainenii i-au pupat mereu in fund ucid femei,copii, soldati nevinovati care isi apara Patria si daca nu pot cuceri cu arma Ucraina o distrug cu bombe.

Ar trebui sa fie invatatura de minte pentru Ucraineni sa vada cine le-a fost cu adevarat prieten si vecin la greu”.

Până nu demult noi, românii din Ucraina, băștinași de veacuri pe aceste meleaguri străbune din Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare, numită apoi de austrieci Bucovina, după anexarea celei ”mai frumoase părți din trupul”, Principatul Moldovei,  după cum scria Marele Eminescu, eram considerați de frații noștri ucraineni oameni de mâna a treia. Deci, corespunzătoare era și atitudinea lor față de noi. N-am fost auziți nici de cei de la cârma țării, când ceream să ni se respecte drepturile constituționale – să nu fim lipsiți de Limba Română, de școlile cu limba română de predare.

Am fost foarte toleranți, buni și ascultători. Așa e românul! Astfel e România – Patria noastră istorică! Știm cu câtă insistență, diplomație, răbdare, înțelegere, conducerea României a intervenit pentru a găsi un dialog constructiv cu conducerea Ucrainei privind dreptul la existență, învățământ, etc., al românilor deveniți minoritate la ei Acasă. Am suferit mult și nu suntem siguri că nu vom mai suferi după terminarea războiului, Dar, de-ar da Domnul să se termine! Acum, când țara vecină - Ucraina se zbate în ghearele rusului, care omoară și distruge, șterge de pe fața pământului sate și orașe ucrainene, România e Zâna cea bună și generoasă ca în povești – cel mai apropiat prieten, susținător și sprijinitor al Ucrainei, iar românii din Țară au devenit adevărați frați, săritori la nevoie – adăpostesc refugiați ucraineni, ajută țara vecină cu alimente, medicamente, muniție, luptă cot la cot cu ucrainenii împotriva  balaurului  pe frontul din Ucraina, etc, se găsesc români generoși care nu numai ajută Ucraina, dar și donează sânge pentru militarii ucraineni.

 Bravo acestor oameni cu suflet mare! Vă mulțumim, dragi frați români, pentrucă ajutați și sprijiniți Ucraina în aceste vremuri cumplite! Știm că respectivii oameni de afaceri din Pitești, despre care ne-a vorbit bunul lor prieten, dl Avram Romika din București, au donat generatoare pentru Storojineț, Ciudei, Cernăuți etc., medicamente pentru spitale, alimente, echipamente pentru militari, etc.

Știm că binele făcut se uită, dar, totuși, am dori și speram ca Ucraina și după încheierea groaznicului război să rămână țară prietenă cu România, să-i răspundă cu aceeași dragoste frățească cu care o susține România pe toate căile, să fie tolerantă față de etnicii români, care doresc să-și păstreze ființa națională.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți