Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare – Bucovina – vândută austriecilor. Anexarea, la 7 mai1775, a deschis drumul rutenizării Bucovinei

Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare – Bucovina – vândută austriecilor. Anexarea, la 7 mai1775, a deschis drumul rutenizării Bucovinei

Istoria aduce toate dovezile ca Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare, numită de austrieci Bucovina, a fost răpită din teritoriile românești. Să mulțumim Austriei pentru aceasta, care prima a anexat-o!

După Marea invazie mongolă din Europa, teritoriul Bucovinei a făcut parte încă din secolul al XIV-lea din Principatul Moldovei, ce a avut capitala la Suceava din 1388 până în 1565. În secolul al XVI-lea, Moldova a intrat sub influența otomană, păstrându-și însă autonomia. La începutul secolului al XVIII-lea, Moldova a devenit o țintă a expansiunii spre sud a Imperiului Rus, începută de către țarul Petru cel Mare în timpul Războiului Ruso-Turc din 1710-1711. În 1769, în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774, Moldova a fost ocupată de trupele rusești.

În urma Primei împărțiri a Poloniei din 1772, Monarhia Habsburgică  a dorit să obțină un teren care să facă legătură între Principatul Transilvaniei  și nou-dobânditul Regat al Galiției și Lodomeriei. După încheierea în iulie 1774 a Tratatului ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi, austriecii au început negocieri cu Sublima Poartă din octombrie 1774 și au obținut în cele din urmă un teritoriu de aproximativ 10.000 de kilometri pătrați pe care l-au numit Bukowina, anexat oficial în 7 mai 1775. Deci, istoria confirmă faptul ca acest ținut a fost efectiv vândut habsburgilor de către Sublima Poartă. Deoarece s-a opus și a protestat contra anexării părții de nord-vest a Moldovei de către Imperiul Habsburgic, domnitorul moldovean Grigore al III-lea Ghica  a fost asasinat de către otomani.

Numele de Bucovina a intrat în uz oficial în anul 1775, odată cu anexarea părții de nord-vest a Principatului Moldovei de către Monarhia Habsburgică, care a devenit Imperiul Austriac în 1804 și Austro-Ungaria  în 1867. Numele oficial german, die Bukowina, al provinciei sub dominația austriacă (1775-1918), a fost derivat din forma poloneză Bukowina, care la rândul său a fost derivată din cuvântul ucrainean Буковина (Bucovîna), și din forma comună slavă  buk, cu sensul de fag  sau, Buche în limba germană.  Un alt nume german pentru regiune, das Buchenland, înseamnă „țara fagilor”.

Bucovina a fost la început un district militar închis din 1775 până în 1786 și apoi a fost încorporat ca districtul cel mai mare, Kreis Czernowitz (ulterior Kreis Bucowina), al Regatului Galiției și Lodomeriei, teritoriu al coroanei austriece. Până atunci, nobilimea moldoveană a format în mod tradițional clasa conducătoare în acel teritoriu. Împăratul habsburgic Iosif al II-lea a dorit să uniformizeze regiunea cu celelalte provincii ale monarhiei austriece (deși nu cu Sfântul Imperiu Roman); el a colonizat zonele nepopulate ale Bucovinei cu șvabi dunăreni, cunoscuți mai târziu sub numele de germani bucovineni, și, de asemenea, cu ucraineni (ruteni) din Galiția.

În 1804, regiunea a devenit parte a nou-înființatului Imperiu Austriac. După tulburările politice produse în timpul Revoluției de la 1848, Adunarea Națională i-a cerut guvernului de la Viena să ridice Bucovina la rangul de Kronland (ținut al coroanei) austriac. Începând din 4 martie 1849, fostul Kreis a fost declarat Herzogtum Bukowina, ducat ce a fost inclus nominal în titlul oficial complet al împăratului austriac. El a fost guvernat de un k.k. Statthalter (stadtholder) numit de către împărat, ce a avut, începând din anul 1850, reședința oficială la Cernăuți.

În 1860 Bucovina a fost din nou alipită Galiției, dar a fost repusă în drepturi ca o provincie separată, încă o dată, potrivit Patentei din februarie 1861emise de către împăratul Franz Joseph I. Ținutul coroanei a primit dreptul de a avea propriul Landtag, inclusiv o autoritate executivă Landesausschuss, iar acest statut politic va dura până în 1918.^[ În 1867, odată cu reorganizarea Imperiului Austriac ca Austro-Ungaria, Ducatul Bucovinei a devenit parte a teritoriilor Cisleithaniei („Austriei”). După promulgarea Constituției din decembrie 1867,  Consiliul Imperial, la inițiativa guvernului Cisleithaniei condus de Karl von Auersperg, a decis să acorde fostului Statthalter titlul de Landespräsident, însărcinându-l cu conducerea unui Landesregierung (guvern statal). Nouă (începând cu alegerile din 1907: 14) delegați au reprezentat Bucovina în Camera Reprezentanților Cisleithaniei (Wikipedia).

Adevărul e că imperialii austrieci au luat masuri administrativ-organizatorice care au schimbat fata ținutului răpit și au deschis populației o noua perspectivă. Au făcut-o din dragoste pentru romanii localnici oare? Nu, a fost expansiunea lor economică și militară. Au acaparat teritorii cu bogății naturale si populație pe care le-au introdus in sistemul riguros de exploatare tipic austriac, folosind populația la purtarea războaielor, colonizarea Bucovinei cu populații loiale imperiului și schimbarea structurii etnice a acesteia.

Ne-au anihilat simțul etnic, ne-au făcut docili, fricoși și lași, dar buni și disciplinați militari. Dragonii Regimentului din Cernauți și-au vărsat sângele pentru împărat mai în toate războaiele duse de imperiu. Prin ruperea de Mitropolia Moldovei și subordonarea către biserica sârba,ne-au ajutat" să parcurgem mai ușor slavizarea numelor românești.

Prin politica de amestecare a etniilor si învrăjbire a acestora, habsburgii urmăreau întărirea puterii lor și nicidecum înflorirea naționalităților. Caci cine erau majoritari în școlile medii și superioare din Bucovina sau în administrație și justiție sau proprietari de întreprinderi - austriecii și alogenii. Romanii si huțulii-tot cu vacile și oile, tot la coarnele plugului, sau cu pușca în mană, scrie Coca Nicolai.

Aceasta anexare a deschis drumul rutenizării Bucovinei.

„Zorile Bucovinei”, Cernăuți, nordul istoric al Bucovinei