
BUCOVINA – RAIUL MOLDOVEI, DIAMANT DIN STEMA LUI ŞTEFAN CEL MARE. La 26 aprilie 1775 Bucovina este smulsă din trupul Moldovei și anexată de către Imperiul Habsburgic
În urma convenției încheiate între Imperiul Otoman și Austria, la 26 aprilie 1775 Bucovina intră în mod oficial în componența Imperiului Habsburgic.
Denumirea de Bucovina ca nume propriu intră în uz oficial încă din anul 1774 odată cu anexarea acestei regiuni din Țara Moldovei de Sus de către Imperiul Habsburgic. În documentele scrise, termenul de Bucovina este atestat pentru prima oară într-un document din cancelaria domnească a Țării Moldovei, emis la data de 30 martie 1392 de către domnitorul Roman I Mușat:
„ (…) În sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți (…)”
Imediat după anexarea teritoriului Bucovinei, Imperiul Habsburgic începe o puternică și agresivă acțiune de colonizare a regiunii, în paralel cu încercări samavolnice de deznaționalizare și convertire religioasă a românilor bucovineni.
„Populațiunea română (n.r. din Bucovina) înspăimântată la vederea acestor oameni adunați din toate unghiurile Austriei începe a fugi. Sate întregi s-au pustiit; locuitorii au trecut în Moldova, în Basarabia și în Rusia până în apropiere de Odesa, numai să scape de apăsare și de prigonirea religioasă.”, scrie P. S. Aurelian în monografia sa intitulată “Bucovina”
Mii de români bucovineni iau calea codrilor, ajungând tocmai până în Pocuția, Basarabia, sau chiar dincolo de Nistru și de Bug, îngroșând rândurile căzăcimii.
În urma primelor decenii de colonizare agresivă a Bucovinei, Imperiul Habsburgic a strămutat în această provincie ruteni, germani, maghiari, polonezi, lipoveni, armeni, ucraineni, evrei, etc, acordând diverse privilegii și scutiri de taxe și impozite pentru colonizatori.
Abia după începerea declinului Imperiului Habsburgic s-a ameliorat și situația demografică a românilor din Bucovina, în permanență amenințată de asaltul colonizărilor masive făcute de către autoritățile imperiale.
Potrivit recensământului din anul 1910, populația Bucovinei era alcătuită dintr-un număr de aproximativ 800.198 locuitori, dintre care 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,12% alții.
Odată cu Unirea din 1918, când s-au asigurat unele condiții prielnice populației românești, raportul demografic a reînceput să se îmbunătățească în favoarea românilor. Din păcate a venit momentul iunie 1940 ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, iar nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei și supuse din nou deznaționalizării.
BUCOVINA – RAIUL MOLDOVEI, DIAMANT DIN STEMA LUI ŞTEFAN CEL MARE.
Parte din Principatul Moldovei (1346-1859), care în 1859 se unește cu Țara Românească pentru a forma Principatele Unite sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza (statul român modern), numit, din 1862, România, recunoscut ca independent în 1878 și devenit regat în 1881, situaţia istorică a Țării de Sus a Moldovei, numită de austrieci Bucovina, de la anexarea de către Imperiul Habsburgic, din1774, şi până în prezent a fost următoarea:
1. 1346-1774 (428 ani) Bucovina a făcut parte din Principatul Moldovei;
2. 1774-1918 (aproape 144 ani) Bucovina s-a aflat sub stăpânirea Austro-Ungariei;
3. 1918-1940 şi 1941-1944 (aproape 25 de ani) Bucovina este parte componentă a statului român;
4. 1940-1941 şi 1944-1991 (aproape 48 de ani nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa au fost anexate de uniunea sovietică;
5. 1991 –Anumite părți din Moldova istorică (nordul Bucovinei, Ținutul Herța, județul Hotin, și Sudul Basarabiei) fac astăzi parte din Ucraina (Historia.ro, www.dacoromania-alba.ro/.../bucovina_diamant_stema.htm, Wikipedia, enciclopedia liberă).
Sursele amintite mai atestă că „Principatul Moldovei a fost un stat ce a existat în Europa timp de peste cinci veacuri. Era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, la rândul lor împărțite în ținuturi și ocoluri (cele 24 ținuturi erau: Cernăuți, Hotin, Soroca, Rădăuți, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Iași, Lăpușna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Oblucița, Chilia, Cetatea Albă). Inițial Voievodatul Moldovei cuprindea și Basarabia și Bucovina, care atunci nu se numeau încă așa, dar aceste două regiuni au fost pierdute (și astfel redenumite) în urma creșterii puterii Imperiului Rus și a Imperiului Austriac…”.“Pentru istoricii români este limpede ca lumina zilei că zona pe care habsburgii au ocupat-o şi numit-o Bucovina, fiind parte integrantă a spaţiului românesc, fâşie din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, cuprinzând întreg ţinutul Cernăuţi şi cea mai mare parte a ţinutului Suceava cu fostele ocoale domneşti Câmpulung pe Ceremuş şi Câmpulung Moldovenesc”, pe care Bălcescu o considera „Fala Moldovei şi templul ei de glorie”, Mihai Eminescu supranumea Bucovina „Raiul Moldovei” şi „diamant din stema lui Ştefan”. Mihail Kogălniceanu vedea în această zonă cea mai frumoasă parte a Moldovei, cu Câmpulung, vechea republică a românilor, cu Suceava, capitala domnilor eroi, cu cele mai renumite şi bogate mănăstiri, cu Putna păstrătoare a oaselor lui Ştefan cel Mare. A.D. Xenopol, numea şi el Bucovina „partea cea mai frumoasă şi grădina Moldovei”.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți