E o durere, o tristețe, să-ți vezi neamul pe pat de moarte.... Moare localitatea Fântâna Albă - un blestem pe capul lipovenilor care la 1 aprilie 1941, impuși de călăii sovietici, i-au tăiat cu hârlețele pe românii răniți în masacrul din poiana Varnița

25 aprilie 2024 р. | Categorie: Bucovina

E o durere, o tristețe, să-ți vezi neamul pe pat de moarte.... Moare localitatea Fântâna Albă - un blestem pe capul lipovenilor care la 1 aprilie 1941, impuși de călăii sovietici, i-au tăiat cu hârlețele pe românii răniți în masacrul din poiana Varnița

Plânge și geme pământul la Fântâna Albă… Plâng sufletele românilor masacrați de mitralierele grănicerilor sovietici, răniți, tăiați de hârlețele lipovenilor, impuși de călăii sovietici, și îngropați de vii, când au încercat să treacă ilegal granița în România, sârma ghimpată ce desparte un neam de acelașii sânge și idealuri, trasată peste noapte de un regim barbar și asupritor, gardul de sârmă ghimpată înfiptă în inima Bucovinei trunchiată în două, cedată și ocupată de invadatori.

Auzim acest plâns înăbușit ori de câte ori călcăm acest pământ însângerat, stropit de sângele și lacrimile martirilor români, secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, sfârtecați de baionete,tăiați de hârlețele lipovenilor.

Se spune că există o lege a naturii: pentru totul trebuie să plătești în viață. Deci, și lipovenii au trebuit să plătească. Dintr-o localitate frumoasă și înfloritoare, vestită cândva în întreaga lume, moare Fântâna Albă - un blestem pe capul lipovenilor care la 1 aprilie 1941, impuși de călăii sovietici, i-au tăiat cu hârlețele pe românii răniți în masacrul din poiana Varnița.

E o durere, o tristețe, să-ți vezi neamul pe pat de moarte....

Am vizitat, împreună cu diplomatul român, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, profesoara Viorica Stan, soția referentului principal la Consulatul General al României la Cernăuți, istoricul și expertul politic Serghei Hacman, la începutul lunii aprilie 2024, Fântâna Albă (în ucraineană Біла Криниця,) sat ce face parte din comuna Volcineț,   raionul Hliboca (fostul Adâncata), regiunea Cernăuți (Ucraina), aflat la doar câteva sute de metri nord de frontiera Ucrainei cu România, unde au rămas doar 169 locuitori, preponderent ruși lipoveni, fostul centrul spiritual al credincioșilor de rit vechi, aici fiind înființată în anul 1846 Mitropolia Creștină de Rit Vechi, care și-a mutat sediul, în anul 1940, în orașul Brăila, în consecința circumstanțelor politico-istorice. În prezent, mitropolitul rușilor staroveri de la Brăila poartă denumirea de Arhiepiscop de Fântâna Albă și Mitropolit al tuturor creștinilor de rit vechi din lume. 

Amintim că actualul teritoriu al localității Fântâna Albă a făcut parte din  Țara de Sus  a Principatului Moldovei, numită apoi de austrieci Bucovina, anexată în ianuarie 1775 de către Imperiul Habsburgic, după încheierea conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Wikipedia.

Alungați de persecuțiile la care erau supuși de către ruși, staroverii (rușii care nu acceptaseră reformele bisericești ale Patriarhului Nikon din secolul al XVII-lea, provocând „raskolul” în Biserica Ortodoxă Rusă) au emigrat, ajungând în Bucovina și stabilindu-se în anii '60 ai secolului al XVIII-lea pe domeniul Mănăstirii Dragomirna și fondând satul Lipoveni. Alte câteva familii s-au stabilit și în comuna Stupca.

În perioada războiului ruso–turc (1768–1774), trupele rusești au invadat Bucovina, iar rușii lipoveni și-au părăsit așezările lor și s-au refugiat în Moldova. Instaurarea administrației habsburgice în Bucovina (care sprijinea, prin acordarea de privilegii, stabilirea de populații alogene în aceste locuri pentru a diminua ponderea populației românești majoritare în regiune) a determinat din nou o emigrare a rușilor lipoveni în aceste ținuturi. După ce staroverii au revenit în anul 1777 în satul Lipoveni, o altă comunitate de staroveri a înființat satul Climăuți, în anul 1780, pe moșia Mănăstirii Putna, pe baza unui contract. Localitatea Climăuți va deveni cea mai numeroasă localitate de ruși lipoveni din Bucovina.

În anul 1784, o comunitate de ruși lipoveni s-au stabilit în poiana Varnița, la 3 km de satul Climăuți, înființând satul Fântâna Albă. Localitatea a figurat în actele administrației austriece a Bucovinei cu denumirea de Fontina Alba, făcând parte din  Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci.

Fântâna Albă a fost aleasă ca loc al viitoarei reședințe episcopale, în cazul în care se va găsi vreun episcop în Orient. În sat au fost construite o catedrală și o mănăstire (fondată în 1844).

La 28 octombrie 1846, a fost înființată aici prima Mitropolie a staroverilor, cu primul mitropolit ortodox de rit vechi Amvrosii Popovici. În anii următori, Mitropolia credincioșilor ortodocși ruși de rit vechi de la Fântâna Albă și-a extins controlul asupra tuturor episcopilor, preoților și credincioșilor Bisericii Ortodoxe de rit vechi din întreaga lume, nu numai asupra celor din Bucovina, dar și asupra celor din Moldova, Turcia, Rusia, ai căror episcopi și preoți erau hirotoniți de ierarhii de la Fântâna Albă.

În 1900-1908 aici a fost construită o somptuoasa Catedrală ortodoxă rusă de rit vechi - ”Adormirea Maicii Domnului” (Успенский собор), cu sprijinul financiar al comerciantului moscovit Gleb S. Ovsiannikov și a soției sale, Olga, care au donat 500.000 ruble aur pentru a înălța o biserică în memoria fiului lor Aleksandr, care a murit de tânăr, fiind proiectată de arhitectul vienez V.A. Klik. Catedrala a fost construită în stilul arhitectural al vechilor biserici rusești, cunoscut și sub numele de baroc moscovit..

 Ea a servit drept catedrală mitropolitană a rușilor staroveri până în anul 1940, cărămizile smălțuite de culoare turcoaz ale căreia, detalii de granit, piesele turnate, elementele de irigare. au fost aduse special de la Moscova, tot din Rusia fiind aduse crucile aurite și împodobite cu lanțuri, precum și iconostasul iscusit sculptat, pe el aflându-se  pictate icoane, unele dintre ele fiind creații ale artiștilor iconografi din orașele Vladimir și Novgorod, celelalte fiind ale celor mai buni pictori din acele vremuri aparținând școlii de la Palekh,.

 Această catedrală cândva măreață și vestită în întreaga lume ce respectă arhitectura bisericilor rusești din secolele XVII-XVIII și amintește de celebra Catedrală "Sf. Vasile Blajenîi" din Moscova,  și care mai păstrează măreția de odinioară, acum  e părăsită, poartă pecetea tristeții și uitării, iar la ușa de intrare atârnă un lacăt mare și greu – lacătul uitării.

După Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918, satul Fântâna Albă a făcut parte din componența României, Plasa Siretului,  județul Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni.

Ca urmare a odiosului Pact Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Trupele Armatei Sovietice și-au făcut apariția în sat la 30 iunie 1940. Odată cu sosirea sovieticilor, mitropolitul rușilor staroveri, Siluan Kravțov, care era grav bolnav, a fost nevoit să părăsească aceste locuri și să se mute la Brăila, refugiindu-se pe teritoriul României. Astfel, autoritățile sovietice au desființat mănăstirea de călugări, obiectele de cult au fost confiscate, iar călugării împrăștiați. Din acest moment, Mitropolia de Fântâna Albă, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a fost nevoită să-și mute reședința de la Fântâna Albă la Brăila.

La 1 aprilie 1941, acici, la Fântâna Albă, a avut loc un masacru: sute de români de pe Valea Siretului, din satele Suceveni, Cupca, Pătrăuți, Carapciu, etc., au fost uciși de către grănicerii sovietici, când încercau să treacă ilegal granița, sârma ghimpată înfiptă în inima Bucovinei, dorind să scape de jug și să se unească cu familiile din Țară. La circa 2 km de granița română, grănicerii sovietici au deschis foc, secerându-i cu mitraliere. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la cele 5 gropi comune săpate de lipoveni, grănicerii sovietici  impunându-i să-i omoare cu hârlețele pe cei răniți rămași în viață. Au dat lut peste ei cu buldozerele, unii fiind încă vii - bătrâni, femei, copii, sugari. Două zile și două nopți, au spus martorii oculari, printre care Dumitru Ungureanu din Storojineț, a ”umblat” pământul în acele gropi cu cei îngropați de vii, până toți muribunzii și-au dat duhul. Cu toate că numărul celor masacrați la Fântâna Albă, cosiți de mitralierele grănicerilor sovietici, este exagerat – se vorbește chiar de 3 mii de români, numărul exact al victimelor e puțin probabil  să se afle vreodată.

Pe locul unei gropi comune, după 1991, când Ucraina a devenit independentă, scriitorul și colegul nostru, ziaristul Dumitru Covalciuc, președintele Societății ”Arboroasa”, susținut de alte asociații național-culturale din Cernăuți, a înălțat o cruce, iar mai târziu, Societatea ”Golgota” a ridicat o troiță în memoria martirilor masacrați la Fântâna Albă.

La 12 aprilie 2011, Camera Deputaților a adoptat propunerea legislativă nr. 796/2010 prin care data de 1 aprilie se instituie drept Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Wikipedia). Iar în anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941.

În perioada 1941-1944, Bucovina de Nord a reintrat în componența României, fiind reocupată apoi definitiv de URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene, iar Mănăstirea de la Fântâna Albă a fost deteriorată în perioada celui de-al doilea război mondial.

În anul 1988 s-a înființat în sat un muzeu al rușilor staroveri, dar a fost închis în 1996 ca urmare a lipsei de fonduri, exponatele fiind transferate la Muzeul Regional din Cernăuți.

În perioada 7-14 noiembrie 1996, în Catedrala Ortodoxă de rit vechi din Fântâna Albă Uspenia a avut loc un Sobor al tuturor credincioșilor ruși de rit vechi din lume sub președinția mitropoliților Alimpie al Moscovei și Leontie al Brăilei. La lucrările acestui Sobor au luat parte șase episcopi, peste 50 de preoți și diaconi și un mare număr de credincioși din toate comunitățile de rit vechi din Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Kirghistan, Statele Unite ale Americii și Australia. Aici s-a luat decizia canonizării mitropolitului Ambrosie Popovici, având ca zi de pomenire ziua de 2 noiembrie.

În prezent, dintr-o localitate înfloritoare adineaori, satul Fântâna Albă s-a transformat într-un mormânt, moare… aici locuind doar 169 locuitori, preponderent ruși lipoveni. Se spune că e un blestem…

Vă amintim că, în prezent, în lume există doar două mitropolii ortodoxe ruse de rit vechi: una în România și alta în Rusia. Mitropolia de Fântâna Albă este mai veche decât cea de la Moscova. De altfel, ierarhia de rit vechi din Rusia își are originea la Fântâna Albă. Mitropolia de Moscova a funcționat doar ca arhiepiscopie până în anul 1988.

Foto: Catedrala ortodoxă rusă de rit vechi ”Adormirea Maicii Domnului” (Успенский собор) din Fântâna Albă. Diplomatul român, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin, profesoara Viorica Stan, soția referentului principal la Consulatul General al României la Cernăuți, istoricul și expertul politic Serghei Hacman

Felicia Nichita-Toma, ”Zorile Bucovinei”, Cernăuți, nordul înstrăinat al Bucovinei

Aprilie 2024

 

Măcelul de la Fântâna Albă -  sute de români au fost secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, cei răniți tăiați de hârlețele lipovenilor ruși

În 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane. În această situație, mulți dintre băștinașii români au încercat să se reunească cu familiile, trecând granița în România în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal.

Astfel, la 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița noaptea la Fântâna Albă. Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea în Siberia a tuturor rudelor celor 105 de persoane. La 27 ianuarie  1941, peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate,  având mai mult noroc, au reușit să ajungă în România. Aceasta a dat curaj și altor români de a se uni cu Țara, cu frații. Astfel, în noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 un grup de aproximativ 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Corovia, Voloca, Horecea-Urbană, Ceahor, Molodia și Ostrița^] a încercat să treacă în România. Oamenii au fost trădați și scosiți de mitralierele grănicerilor sovietici în Lunca, Prutul clocotind de sângele românilor omorâți. Precum în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate ”trădători de țară”, arestate și deportate în Siberia.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare, de câteva sute de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului  - Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, Carapciu, etc., purtând în față un steag alb și însemne religioase - icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 2 km de granița română, grănicerii sovietici  au deschis foc, secerându-i  cu mitraliere. 

”Zorile Bucovinei”