În universul celor chemați să ne poarte spre misterul artei

În universul celor chemați să ne poarte spre misterul artelor

La Palatul Național al Românilor din Cernăuți și-au vernisat lucrările pictorul, scriitorul, ziaristul Leonid POPESCU din Chișinău și prietenul său de-o viață, pictorul Andrei JITARU din Mălinești, Noua Suliță.

Astăzi, sâmbătă 20 aprilie, la sediul Societății pentru cultură și Literatură Română ”Mihai Eminescu” din Cernăuți a avut loc o întâlnire de suflet cu pictorul, scriitorul, ziaristul Leonid POPESCU din Chișinău și prietenul său de-o viață, pictorul Andrei JITARU (Mălinești, Noua Suliță), care și-au prezentat lucrările. 

Evenimentul a fost organizat de Societatea ”M. Eminescu”, președinte, poetul Vasile Bâcu, la el participând jurnaliști, lideri de societăți, întreprinzătorul Dumitru Morhan, directorul Fabricii de apă minerală din Budeneț, Ioan Ițco, fratele nostru întru crez și aspirații din Suceava, președinte fondator și editor al revistei ”Dulce Bucovina”, autorul Galeriei personalităților de Vază din nordul și sudul Bucovinei, plasticieni români și ucraineni din ținut.

Un adevărat regal pentru profesioniști și cei îndrăgostiți de pictură,  clipe de profundă armonie și înălțare spirituală ne-au dăruit acești doi corifei ai artei plastice, colegi din timpul studenției la Chișinău - pictorul, scriitorul, ziaristul Leonid POPESCU din Chișinău și prietenul său, pictorul Andrei JITARU din Mălinești, Noua Suliță

Cu un cuvânt de prezentare, rostit de președintele Vasile Bâcu, organizatorul evenimentului cultural,  am avut din nou fericitul prilej să-i revedem și să le admirăm din nou creațiile,  vernisate la Cernăuți, în Palatul Național al Românilor. Or, la fel precum colegul și prietenul său din Chișinău, copământeanul nostru, Picasso al Bucovinei, cum l-a numit Leonid Popescu, și-a adus la Cernăuți o parte din cele peste 500 de creații din moștenirea sa prețioasă de la Mălinești.

Singuratic, chiar prea modest din fire, Andrei Jitaru trăiește și respiră prin prisma penelului, prin lucrările sale în care și-a zidit sufletul, talentul, în care, prin ochiul încărcat de mister al simbolurilor, prin profunzimea viziunii, autorul, la fel ca și prietenul său basarabean, zugrăvește  durerile neamului românesc trecut prin ciurul istoriei vitregite.

Leonid Popescu s-a afirmat ca grafician, iconograf, dar și ca scriitor. Răscolitoare sunt mai ales cărțile scriitorului din care lăcrimează buneii săi deportați de ”eliberatorii” sovietici în Siberia de gheață, tragedia basarabenilor duși în neagră străinătate de același regim barbar și asupritor ce în prezent distruge, omoară și deportează oameni, copii din Ucraina, străbate dorul autorului de neam, de străbuni, făurind o istorie adevărată, veridică, nu cum au scris- o  străinii, după cum a mărturisit.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți