105 ani de la războiul româno-ungar. II. ROMÂNIA A FOST EXECUTATĂ, DEZAVANTAJATĂ ÎN RELAȚIA CU UNGARIA ÎN ANUL 1919 DE CĂTRE CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS

19 aprilie 2024 р. | Categorie: Politic

  105 ani de la războiul româno-ungar.  II. ROMÂNIA A FOST EXECUTATĂ, DEZAVANTAJATĂ ÎN RELAȚIA CU UNGARIA ÎN ANUL 1919 DE CĂTRE CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS

  COL.(R) PROF. IOAN GRĂDINARU DE CORDĂRENI – DOROHOI

În Sala orologiului din Palatul Ministerului de Externe alFranței a început la 18 ianuarie 1919 Conferința de Pace de la Paris la care au participat 66 de delegați reprezentând 32 de state, printre care și România. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țara gazdă: primul ministru Georges Clemanceau, poreclit Tigrul.

Președintele Conferinței, vigurosul bătrân Clemanceau, cu un temperament autoritar, el avea față de reprezentanții statelor mici o atitudine aspră, grosolană și lipsită de menajamente, dându-le să înțeleagă că trebuie să se mulțumească cu tutela ce li se impunea, deoarece războiul a fost câștigat de cele 12 milioane de soldați ai marilor puteri.

România nu a fost scutită ca celelalte state ale Europei, de suferințele unui război în anul 1919, că un alt război, calvar o aștepta, acela al păcii. Delegația română a trebuit să suporte mari nedreptăți în relația cu Ungaria care a atacat țara noastră ( România fiind stat aliat), dar și încercări foarte grele din partea CONSILIULUI CELOR PATRU, SUPREM (S.U.A., Anglia, Franța și Italia).

Trebuie să reamintesc că, la 4 august 1916 s-a încheiat TRATATUL DE ALIANȚĂ, un acord internațional secret între guvernul României, Ion I.C. Brătianu și guvernele Antantei (Anglia,Franța, Rusia și Italia, S.U.A. a intrat în război pe 4 aprilie 1917), CE GARANTA DUPĂ VICTORIE REVENDICĂRILE ROMÂNILOR CA LEGITIME.

Sub presiunea militară, România a fost aproape complet ocupată, i s-a impus  la 7 mai 1918 semnarea odiosului tratat de pace de la Buftea-București cu Imperiul German și Austro-Ungaria. Brătianu afirma la Paris pe  1 februarie 1919 : ,,…această pace nu a fost nici legală, nici practică…Ea n-a fost niciodată nici sancționată, nici ratificată de rege”.

  Consiliul Suprem de la Paris considera că  TRATATUL DIN 1916 și-a pierdut valabilitatea ca urmăre a semnării păcii de la București (1918), iar S.U.A. refuzau să recunoască orice acord încheiat înaintea de intrarea lor în război, așadar și TRATATUL DIN AUGUST 1916.

Brătianu a fost șeful guvernului care a semnat Tratatul din 1916 și nu putea să admită ca acest tratat să devină caduc, a protestat  vehement împotriva tratamentului discriminatoriu față de România, a fost omul politic român care a dovedit cea mai puternică rezistență împotriva marilor puteri.

Toate acestea au provocat o stare de tensiune între Brătianu și unii membri ai Consiliului Suprem, era foarte antipatic lui Wilson și delegaților americani, puțin obișnuiți cu astfel de ton.

Andre Tardieu, politician de seamă francez a afirmat despre personalitatea și atitudinea lui Brătianu: ,,Cu mai multă mlădiere și concilianță, Brătianu ar fi putut scurta drama păcii române(…). Patriot mândru, sângerând la suferințele țării sale, el nu asculta nimic și se irita la orice”.

Conferința de Pace de la Paris avea ca scop să încheie tratatele cu statele învinse în primul război mondial, să edifice  o nouă ordine teritorială, politică și să garanteze PACEA ÎN PRIMUL RÂND ÎN EUROPA.

Într-un asemenea context de MAXIMĂ SIGURANȚĂ ȘI PACE EUROPEANĂ noul guvern comunist de la Budapesta, condus de Bella Kuhn, un apropiat a lui Lenin, a hotărât atacarea României în noaptea de 15/16 aprilie 1919 ajungând până în zona Munților Apuseni.

Armata româna a trecut la ofensivă aruncând trupele maghiare peste Tisa. Demoralizat de înfrângerea suferită, Bella Kuhn a propus încheierea păcii, declarând că: ,,recunoaște fără nici o rezervă toate pretențiile teritoriale ale românilor, cerând în schimb imediata încetare a ostilităților”.

Guvernul român n-a luat în seamă propunerea de pace, el nu putea trata cu un guvern care nu prezenta nici o garanție. În același timp ministrul de externe al Franței a cerut în numele Consiliului Suprem al Aliaților ca armata română să rămână pe Tisa și să nu-și continue înaintarea spre Budapesta.

Îndrăznesc să afirm, că dacă atunci nu intervenea Consiliul, armata română ajungea la Budapesta și războiul se termina mai repede. Dar, existența statului național unitar român era o realitate de facto,poporul român a realizat MAREAUNIRE LA 1 DECEMBRIE 1918, negociatorii păcii urmând să dea acestei realități INVESTITURA DE JURE, prin înscrierea în tratatele ce urmau a fi încheiate.

Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României afirma la Paris în anul 1919 că: ,, …LA BAZA ROMÂNIEI MARI STAU TRATATUL ȘI DOROBANȚUL…”. Tare frumos spus, să înțeleagă tot românul și MARILE PUTERI.

Guvernul României a înțeles astfel, că nu trebuia DERANJATĂ, SUPĂRATĂ PREA TARE puterea aliată de la Paris, chiar dacă nu a luat nici o măsură severă împotriva statului agresor, astfel dezavantajând grav România și protejând Ungaria.

Văzând că românii s-au oprit pe Tisa, guvernul bolșevic de la Budapesta a atacat Cehoslovacia la 23 mai 1919, ocupând mai multe localități.

Consiliul Suprem de la Paris a făcut mai multe greșeli, după cum urmează. În loc să lovească în cauză, să fi procedat la suprimarea guvernului maghiar anarhic și dând pentru aceasta mandat României el a intrat în tratative cu ungurii.

Clemanceau, președintele Conferinței de la Paris trimite la 7 iunie 1919 o telegramă lui Bella Kuhn prin care îl dojenește pentru atacarea Cehoslovaciei. Pentru a arăta ungurilor cât de BINEVOITOR le este Consiliul, Clemanceau continuă, mărturisind că ,, a oprit în două rânduri armatele românești care au trecut limitele armistițiului, apoi acelea ale zonei neutre, împedicându-le de a-și continua înaintarea spre Budapesta”.

Consiliul Suprem de la Paris a convocat la 10 iunie pe reprezentanții României și Cehoslovaciei la o conferință, unde într-un limbaj foarte aspru a imputat deligaților români și cehi ,,calamitățile din Ungaria și dificultățile orei prezente”.

În special, ROMÂNIA ERA VINOVATĂ, pentru că prin pretențiile ei ar fi provocat demisia guvernului anterior, Mihaly Karolyi și instituirea bolșevismului în Ungaria și că ar fi depășit liniile ce i s-au fixat de către puterile aliate. Ei au adăugat că au primit un răspuns mulțumitor de la Bella Kuhn și că e neapărat nevoie ca trupele române să se retragă pe linia frontierei fixate.

CUM ESTE POSIBIL, CÂTĂ NEDREPTATE PENTRU ROMÂNIA, Consiliul Suprem de la Paris, Georges Clemanceau prin comportamentul blând, amabil, prietenos față de Ungaria, fără motive,a dezavantajat grav România, stat aliat, a fost o execuție pe față a țării noastre, fără să fie o condamnare în acest sens.

Se trimite pe 13 iunie 1919 o notă comună României, Cehoslovaciei și Ungariei ,,să pună capăt tuturor ostilităților inutile”. În aceste condiții, guvernul ungar a încheiat la 23 iunie un armistițiu cu Cehoslovacia și a retras armata 15 km la sud, fără să elibereze întreg teritoriu cucerit. Marile puteri de la Paris nu au luat nici o atitudine împotriva ARMISTIȚIULUI UNILATERAL încheiat, Ungaria fiind protejată și de această dată.

Bella Kuhn a obținut două succese care-i dădeau încredere, succesul expediției din Cehoslovacia și urmat de angajamentul Consiliului Suprem de al invita la Conferință pentru a discuta frontierele Ungariei. De aceea a adoptat o atitudine intrasigentă față de Consiliu Suprem și una agresivă față de România.

Cum de a fost posibil în contextul politic existent atunci în Ungaria un ANGAJAMENT AL CONFERINȚEI FAȚĂ DE UN STAT AGRESOR ?

La cererea Consiliului ca România să-și retragă trupele de la Tisa pe linia de demarcație, guvernul român a răspuns că nu o poate face decât dacă armata ungară ar fi demobilizată și dezarmată; Conferința de la Paris a aprobat acest punct de vedere.

L a 20 iulie 1919 Bella Kun surprinde asistența când a început atacul împotriva românilor pe Tisa. Provocarea aruncată de unguri a fost ocazia binevenită pentru răfuiala definitivă, finală, Bella Kuhn a pregătit cu inconștiență groapa propriului său regim.

Trupele noastre de acoperire, slabe din cauza marii întinderi de front, n-au putut rezista atacului dușman și au trebuit să se retragă. Bela Kuhn a crezut că poate să strige VICTORIEEEE! și a anunțat triumfător la Paris că armatele sale sunt în plină înaintare victorioasă. Populația Europei sătulă de război era speriată,ziarele din țările aliate cereau stăruitor o intervenție armată pentru salvarea României.

Bella Kuhn a trimis o depeșă prin radio lui Georges Clemanceau, prim ministru al Franței și președinte al Conferinței de Pace de la Paris în următorii termeni: ,,Am trecut Tisa, înaintăm victorioși, românii cotropitorii Ungariei, fug în debandadă”.

Istoria primului război mondial va consemna vreodata ce releții au existat între Clemanceau și Bella Kuhn, de și-a permis cel de-al doilea să trimită o asemenea telegramă, când în Europa trebuia să fie pace dupa război. Cei care trebuiau să asigure atunci liniștea și pacea în Europa nu au avut nici o reacție.

 Bătălia de pe Tisa s-a sfârșit după șapte zile de lupte cumplite, cu înfrângerea ungurilor, lupta trebuia continuată până la nimicirea totală a puterii militare a Ungariei.

Pe când la Paris Consiliul Suprem continua politica de a opri armata română în marșul său victorios spre Budapesta și probabil pentru a proteja Ungaria, guvernul roman a luat hotărârea de a ignora de această dată recomandările Parisului și a continuat lupta și desăvârșirea biruinței de pe Tisa, spre liniștea românilor și a Europei Centrale.

După  ocuparea Budapestei, după cum era firesc, Comandamentul militar roman a împus guvernului ungar nou format, încheierea  unui ARMISTIȚIU UNILATERAL ale cărui dispoziții urmăreu un scop dublu.

În primul rând, Ungaria trebuia dezarmată efectiv și pusă în imposibilitatea de a ne mai ataca sau a mai amenința liniștea Europei. În al doilea rând, s-a urmărit a ne lua înapoi o parte din imensele cantități de matariale de care țara noastră a fost jefuită până la sleire pe timpul ocupației dușmane, clopotele mănăstirilor românești din Ardeal care nu au fost încă topite.

Guvernul ungar s-a văzut nevoit să accepte aceste condiții, însă Consiliul Suprem de la Paris nu a aprobat procedura noastră de a încheia un ARMISTIȚIU SEPARAT CU UNGURIIși a ridica, pe baza lui material și aprovizionări.

Guvernul roman a protestat împotriva acestor măsuri vexatorii, jignitoare  care aveau ca scop să protejeze pe un dușman, un agresor împotriva unui stat aliat. Din nou România a fost dezavantajată, executată în relația cu Ungaria, lui Bella Kuhn i s-a permis să încheie armistițiu separat cu Cehoslovacia, prin care se recunoștea teritoriile ocupate de armata ungară în urma agresiunii din luna mai.

România voia să-și asigure liniștea și să-și ia înapoi parte din materialele furate de armatele ungare pe timpul anilor de ocupație, ea era împedicată tocmai de ALIAȚI, care ar fi trebuit s-o ajute, susțină. Nu se poate explica situația creată, mă întreb ce are ea și nu am eu, ce a putut oferi Ungaria Parisului și nu a avut România ? CE ARE EA, NU AM GĂSIT RĂSPUNS, în paginile răsfoite prin biblioteci.

Consiliul Suprem ne-a cerut să înapoiem Ungariei armamentul luat ca pradă de război; cel  pe care inamicul l-a folosit împotriva noastră și a fost luat pe timpul luptelor, cu arma în mână.

În anul 2019 la PRIMĂRIA BUZĂU, sala de conferințe ,,Nicu Constantinescu” a avut loc o întâlnire a cetățenilor din oraș, la care au participat și elevi de la Liceul pedagogic, cu Adrian Năstase, însoțit de doi profesori de istorie pe tema : ,,Politica externă a României în perioada interbelică”.

 La sfârșitul activității în secvența de întrebări, am avut posibilitatea să prezint pe scurt principalele idei  de mai sus, iar în final am întrebat de ce România a fost atât de grav DEZAVANTAJATĂ, EXECUTATĂ de către Conferința de Pace de la Paris în relația cu Ungaria în anul 1919.

Adrian Năstase mi-a răspuns ca un diplomat, fără să fie clar, la subiect și că e prea dur termenul de execuție. Profesorul de istorie care îl însoțea mi-a dat un răspuns mai complet, afirmând că sunt mai multe cauze și anume că România

,, s-a uitat pe fereastră doi ani” (neutralitatea) pe când Aliații erau în război, pacea de la Buftea- București din anul 1918, etc.

În continuare profesorul a surprins pe cei prezenți spunând că, Georges Clemanceau a fost cătorit cu o femeie din Ungaria de care a divorțat, au avut împreună un fiu, care în perioada la care ne referim avea mari afaceri în țara vecină, iar războiul cu România, ocuparea Budapestei i-ar fi deranjat existența.

În final, las pe cititori să tragă concluziile ce se cuvin, privind cauzele care au determinat atitudinea  Aliaților față de România pe timpul războiului de agresiune româno –ungar.

Cu toate imperfecțiunile de detaliu, opera Conferinței de Pace de la Paris a fost uriașă. Delegația României a obținut, în final, consacrarea internațională a MARII UNIRI și a noilor frontiere a STATULUI NAȚIONAL UNITAR ROMÂN.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ :

1.  CONSTANTIN KIRIȚESCU, Istoria războiului pentru întregirea României, (1916-1919), vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.

3. ZIARUL ,,DIMINEAȚA” din joi, 7 august 1919. NR.4765, Director CONSTANTIN MILLE. Articolul : Ocuparea Budapestei. Intrarea trupelor noastre în Budapesta. Starea spiritelor în capitala Ungariei.