Maria Tănase, ”Pasărea măiastră a României” - frumoasa poveste de dragoste a lui Constantin Brâncuși

A oferit creația sa întregii lumi, fiecărui suflet care a trecut pragul atelierului său din Paris, dar Constantin Brâncuși va aparține etern poporului român. Exprimarea esenței în sculptură, eleganța formei, îmbinarea artei populare cu rafinamentul parisian sunt doar câteva dintre elementele definitorii pentru cel care a pus sufletul românesc în forme universale.

Ne înclinăm astăzi în fața simplității unui geniu care a făcut istorie prin opera sa, fiind recunoscători pentru amprenta de neclintit a harului său și neprețuita contribuție pe care uriașul sculptor a avut-o în îmbogățirea culturii universale”, a declarat ministrul Culturii, Lucian N. Romascanu

Născut la 19 februarie 1876, în satul Hobiţa, județul Gorj, Constantin Brâncuși este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX. Lucrările sale, adevărate capodopere, atrag publicul să treacă pragul muzeelor, iar pe noi să ne mândrim că România a dat lumii unul dintre marii creatori de geniu.

Constantin Brâncuşi, sculptorul Coloanei Infinitului, a trăit o iubire pătimașă, umbrită de gelozie, cu artista Maria Tănase. Momentele de sublim extaz şi dăruire totală sufletească au fost pentru cei doi îndrăgostiţi un adevărat paradis pământesc, artistul sculptând în piatră iubirea pentru olteanca lui, cea care îl făcea să se simtă Acasă ori de câte ori îl fermeca cu cântecele sale.

A fost o iubire pătimașă între marele sculptor Constantin Brâncuși și Maria Tănase, supranumită ”Pasărea măiastră a României”, „Privighetoarea Bucureştiului” sau „Edith Piaf a României”. Maria era considerată prima divă adevărată a României şi un fenomen unic în muzica românească. Faima ei ajunsese până la Viena, oraşul în care a scos primul ei disc.

De altfel,  diferența de vârstă dintre cântăreață de doar 25 de ani și celebrul sculptor care avea 62 de ani era una covârșitoare, Maria a mărturisit nu o dată că Brâncuși a fost dragostea vieții ei. Adevărul e că şi marele artist a recunoscut că „Regina cântecului românesc” i-a cucerit inima pentru totdeauna .

Spre regret,  relația lor a durat mai puțin de un an. Artista însă a păstrat această iubire înălţătoare pentru „sufletul său pereche” până la ultima sa suflare. S-au întâlnit în Orașul Iubirii,  povestea lor de dragoste începând în anul 1938, la Paris. flacăra dragostei aprinzându-se simultan în inimile celor două suflete pereche. Maria Tănase venise în capitala Franţei pentru a promova o expoziție, vernisată de Dimitrie Gusti. Regina cântecului românesc trebuia să susțină un recital într-un restaurant parizian, dar întâlnindu-l aici pe celebrul artist, „îmbătată” de iubirea ce a izbucnit în inimile lor, a uitat complet de eveniment. Într-o dăruire totală, uitând de toate pe lume, două zile și două nopți, îndrăgostiții nu au mai ieșit din atelierul de lucru al sculptorului, iar Dimitrie Gusti s-a supărat foc pe cântăreaţă.

„Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!… Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…“, îi spunea Brâncuși, diferența de vârstă nefiind un obstacol pentru cei doi îndrăgostiți.

Însă iubirea pătimaşă dintre cele două celebrități s-a transformat într-un adevărat calvar, în deosebi pentru Maria, Brâncuși devenind cel mai mare critic al interpretei, dorind s-o vadă pe marile scene ale Operei, dar nu să cânte în restaurantele pariziene.

Maria Tănase l-a idolatrizat pe Brâncuşi, care dorea s-o transforme din artistă populară în cântăreaţă de operă. ”O plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori“, spunea Brâncuș.

Jignită, Maria, a decis să îl părăsească. Deziluzionat şi îndurerat de decizia celei care îi furase pentru totdeauna inima, Brâncuși se destăinuia amicilor săi. „Un artist nu trebuie să se însoare, fiindcă poate fi masacrat de femeia lui, care se lăbărțează, încearcă să-l subjuge și să-l transforme în eroul papucului. Bărbatul pleacă în bătălii, moare ca ostaș, se ia de piept cu viața. Femeia lui trebuie să aștepte, ca Penelopa, întoarcerea lui Ulisse”.

În 1944, artista a renunţat la seratele din restaurantele din Bucureşti pentru câteva numere de operetă. Din păcate, prestaţia ei nu s-a ridicat la aşteptările publicului, iar asta a durut-o cumplit. Atunci, Maria şi-a dat seama că Brâncuşi avea dreptate, însă nu a mai ajuns să-i spună acest lucru, pentru că sculptorul a murit în 1957, la Paris. Iar ea “l-a plâns cu lacrimi fierbinţi şi în bocete adevărate”. În cinstea memoriei lui, dar şi a dragostei ce i-a purtat-o, a vrut să construiască o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu, unde Brâncuşi ridicase Poarta Sărutului, şi să transmită mai departe dragostea ei pentru cântec prin intermediul şcolii. Dar visul ei nu s-a realizat. În primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni. Avea să se stingă din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.

Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei, Cernăuți