E scârbos ceea ce se întâmplă în Cernăuți … Noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, suntem între ciocan și nicovală

12 februarie 2024 р. | Categorie: Cernăuți

E scârbos ceea ce se întâmplă… Noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, suntem între ciocan și nicovală

Îmi place dreptatea. Mi-i scârbă de oamenii fățarnici ce s-au înmulțit ca puzderia. Cu toate că acum sunt ei la modă și sunt bine văzuți. Îmi place să fiu înconjurată de oameni dragi, veseli și buni, pe care să-i respect, chiar să-i iubesc, și care să mă respecte, dar, constat cu tristețe, că, din zi în zi, rămân tot mai puțini. Mă doare acest fapt și îl caut în mine. Am citit cândva că omul personal e vinovat de faptul că a rămas fără prieteni.Dar cum să faci ca lupul să fie sătul și capra întreagă?

Fiecare are mulți buni cunoscuți, prieteni puțini. Ca să nu-i pierzi, le faci pe plac cu prețul propriei liniști, fericiri, asta însă nu înseamnă obligativitate. Și chiar dacă pe unii i-am pierdut, înseamnă că nu mi-au fost nicicând prieteni.

Dezbinarea dintre noi, românii (mă refer la liderii de societăți) din acest colț străbun de Țară, a ajuns să fie strigătoare la cer. Risc să mă repet, dar așa dezbinați precum acum n-am fost nicicând. Parcă suntem creștini, parcă umblăm pe la biserici, mănăstiri, dar răul așa și șede neclintit în noi. Moșnegi răi, cu un picior pe pământ și unul în mormânt, aproape că nu au mai rămas, toți sunt la buna dreptate, au rămas doar babele – frumoase ca zânele din povești (le admirăm zilnic pe Internet de ni se face greață),  căci unde baba face, dracul nu desface. Ce-i drept, sunt și dintre bărbații copți bine la minte, dar… la fel de invidioși – ”de ce vorbești cu acela, participi la manifestările lui, scrii despre el și activitatea lui, organizezi festivaluri, căci avem destule” etc., oricum, înțelegere și liniște nu-i.

Unul chiar mi-a spus nu demult să șterg un material din pagina ”Zorilor Bucovinei”. Vezi, nu-i plăcea protagonistul. Prea mult îl lăudam și ”nu merita”, altul la fel…Când pe ei îi lăudăm, e bine și bun.

Dragi prieteni, dragi români, hai să nu fim zgripțuroaice, să nu ne împărțim în ciori albe și negre, să nu fim invidioși că se mai organizează un festival, chiar dacă avem, căci, câte festivaluri, spectacole am organiza, copiii noștri sunt dornici de dragoste românească, să recite, să cânte și să se bucure că sunt de viță Românească.

Să ne adunăm și să discutăm până nu ne împăcăm, până nu ne înțelegem, să ne cerem iertare unii de la alții pentru greșelile comise cu voie și fără voie. Să trăim frumos, cum era odată, când împreună organizam manifestări, luptam sincer pentru dăinuirea noastră ca Români pe acest picior de rai străbun - Bucovina - Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare. Să fim demni urmași ai Marelui Voievod.

Vreau să știți, fără supărare, ”Zorile Bucovinei” e o publicație obiectivă și sinceră, cu dreptate, chiar și dacă vă laudă – meritați, căci sunteți toți talentați, muncitori  și trebuie să știe toată lumea, de altfel cine  s-o spună dacă nu noi. Dar, nu e ziarul personal al nimănui, nici al prietenilor. E ziarul Românilor din Ucraina și trebuie să fie obiectiv și să reflecte adevărul. Să scrie despre toți, place aceasta  sau nu.

E foarte trist de ceea ce se întâmplă… Noi, jurnaliștii de la ”Zorile Bucovinei”, suntem între ciocan și nicovală. Nu suntem invitați la unele manifestări, fiindcă suntem prieteni cu cutare… sau suntem de partea lui cutare. Ba mai mult. Și unii dintre prieteni se îndepărtează de noi, căci îi lăudăm pe toți. Da, știm că mai plăcut îi este omului să audă o laudă, decât un adevăr ce mușcă, dar, când critici, trebuie să nu uiți că urmează replica, pe care trebuie s-o primești cu demnitate, chiar dacă nu reflectă adevărul și nu place.

O prietenă îmi spunea că îi este scârbă de toate acestea, acum îmi spune că îi este greață. Și are perfectă dreptate.

Observ de la o vreme că unii, ca să nu-și supere  prietenii sau pe acei care le sunt alături și de care depinde soarta lor, îți scriu mesaje în privat, ca să nu le vadă nimeni, sau se fac a nu te observa, ori, în cel mai bun caz, măcar se salută. Și tot e îmbucurător.

Nu prea am clipe în care să mă gândesc la toate acestea, să mă mai relaxez. Însă, la sfatul unui om deosebit, mă străduiesc să-mi croiesc o fărâmă de timp, din cel dispus activității profesionale, lucrului la calculator, când scriu și postez pentru ”Zorile Bucovinei”, să mai aștern câte un gând, să dezvălui câte un adevăr din viața noastră zbuciumată, să destăinuiesc caietului care mă rabdă cu bune și rele. Cine știe, poate cândva și aceste rânduri vor vedea lumina tiparului.

Îmi doresc sănătate și putere ca să pot merge înainte. Spun o rugăciune, de când eram mică fac asta. Așa m-a învățat Mama. Să spun o rugăciune, să fiu corectă, obiectivă și cu dreptate, sinceră. Aprind o lumânare și pentru sănătatea dușmanilor. Să le fie bine ca să uite de mine, că exist.

Trebuie sa te îngrijești și de tine, și de suflet, în goana aceasta mare prin lume, când mulți caută să te înghită, dacă nu le ești pe plac, ori, doamne ferește, dacă spui adevărul, care nu place, am învățat însă un lucru: singura persoană care trebuie să însemne ceva ești Tu. Dacă tu nu te respecți, nu te vor respecta nici alți oameni.

Dragi prieteni, dragi români, toți merităm să ni se întâmple în viață cele mai frumoase și mai bune lucruri, dar să nu uităm că ele pot fi realizate doar în Unitate, nu în dezbinare. Să nu uite fiecare că nu e el cel mai bun, mai frumos, mai talentat, mai superior, precum se cred unii. Să nu uităm că totul odată și odată se termină. Se va termina și asta. ”Va trece și asta”, cum spunea Solomon. S-a terminat cu uniunea sovietică. Cine a crezut? Nimic nu e veșnic, nici noi…

Ne cerem iertare, îmi cer iertare celor ce le-am greșit cu voie și fără voie, vă doresc multă sănătate și înțelepciune, pace  tuturor.

Felicia Nichita-Toma, Cernăuți, ”Zorile Bucovinei”