
40 de zile fără ILIE POPESCU, PATRIARHUL CULTURII
ROMÂNEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI
Toate rugurile aprinse în zeci, sute de ani de sfinţire prin jertfa de sânge a neamului, s-au înălţat azi într-un singur rug de Lumină către Hristos cel răstignit şi înviat, precum neamul românesc, la împlinirea a 40 de zile de când a plecat în nemurire savantul Ilie Popescu, președintele Societății ”Golgota” a românilor din regiunea Cernăuți.
Numai cine a suportat ororile bolşevice, supravieţuind represiunilor staliniste, fiind dintre cei mai fericiţi, cărora le-a zâmbit norocul să se întoarcă Acasă, a simțit cu adevărat ce înseamnă viaţa şi dăruirea. Înzestrat cu har scriitoricesc, dl Ilie Popescu a scris despre calvarul prin care a trecut familia sa pe drumul Golgotei neamului românesc – mama cu cei 8 copii mici, după moartea tatălui, împuşcat mişeleşte de iscoadele sovietice, fiind deportată în pustiurile sterpe ale Kazahstanului. De altfel, cunoscând de mic copil drumul spinos al deportărilor, îmbrăţişând moartea pentru a se bucura de clipa Învierii şi trăind pe viu drama represaliilor neamului românesc, Dumnezeu a fost bun cu el, cu familia sa, i-a dat ani bogaţi şi frumoşii, ca să mărturisească în pagini de carte despre tragedia întregului neam românesc.
Peste câteva luni savantul, scriitorul, profesorul universitar Ilie Popescu ar fi împlinit 85 de ani, dar la 13 octombrie curent viața i s-a rupt subit părăsindu-ne. A plecat Acasă, după cum i-a spus fratelui Costică cu câteva clipe înainte de moarte, lăsând un gol în sufletul învățăceilor, prietenilor,
L-am comemorat la sediul Palatului Național al Românilor din Cernăuți, lacrimile din sufletul nostru și amintirile înălțându-se spre acest rug de lumină, pe care l-a lăsat aprins în inimile noastre ca să nu uităm cine am fost încotro ne ducem și ce avem de făcut. A fost un om deosebit, un profesor excepțional, un mare patriot al neamului, a fost iubit de studenți și el i-a iubit, a ținut la ei, i-a îndrumat și le-a orientat pașii în viață.
Lăudabil că a lăsat urmași demni care să-i țină mereu aprins acest rug al luminii, pe care dascălul iubit l-a aprins în sufletul discipolilor. Îi păstrează vie amintirea și îi perpetuă idealurile cele mai devotate ființe, membre ale Societății ”Golgota”, dnele Larisa Chedic, Natalia Balan, Elena Clioț, poeta Rodica Zegrea, în frunte cu harnica scriitoare, profesoara Eleonora Schipor, vicepreședinte al Societății ”Golgota”, fratele Constantin, au osârduit la editarea și lansarea celei de-a 33-a cărți - ”Ilie Grijincu-Popescu Biobibliografie”, care a văzut lumina tiparului la 3 săptămâni după subita-i moarte, momente din preaplinul tristeții, evocate de dna Eleonora Schipor cea care i-a valorificat creația, care ne-a adunat la lansarea cărții și la masa de pomenire, menționând că e alcătuită din 7 capitole – lista publicațiilor (selectiv), lista referatelor și comunicărilor ținute la congrese, conferințe, simpozioane și seminare, interviuri, aprecieri critice la cărți, monografii, broșuri și dicționare, felicitări, înmânarea diplomelor de excelență, scrisori primite din diferite țări ale lumii și anexe: a) diplome, mulțumiri, b) file de album.
Vorbind despre o persoană rememorăm o viață și opera-i de referință. Prof. Popescu s-a retras din viață să se odihnească, dar ne-a lăsat un ultim titlu de carte dedicat operei și vieții sale, dl Florin Stan, referent principal la Consulatul General al României la Cernăuți, prezent în corpore cu soția, profesoara Viorica, a mulțumit dnei Eleonora că-i păstrează vie memoria, totodată, exprimându-și gratitudinea față de Cristina Paladean pentru prezența activă întru continuitatea acestei memorii, presei – pentru obiectivitatea trecutului mărturisitor al curajului. Chiar dacă nu era un actor principal al evenimentului, prezența profesorului era vizibilă, la impresionat mai ales modestia scriitorului. Era un model pentru tânăra generație. Nu uita de unde a plecat și ce trebuie să facă.
Cu cele mai pioase elogieri, amintiri, aprecierii și cuvinte de recunoștință au fost prezenți prieteni, președinți de societăți, studenți, români de bună credință cu care a colaborat. A fost un profesor erudit, un om excepțional, de mare omenie, adevărat prieten cu care puteai discuta pe orice temă. venind cu amintiri frumoase, la aceste distincte calități de om şi savant s-au referit foştii săi studenţi, dna Cristina Paladean, șefa Catedrei de Filologie Română a Universității din Cernăuți, jurnaliştii Vasile Bâcu, Felicia Nichita-Toma, Eleonora Schipor, Vitalie Zâgrea, Doina Bojescu, Tudor Andrieș, Vasile Rauț, președintele Societății ”Golgota”, Elena Nandriș, președintele Societății Culturale ”Gr. Nandriș”, Vladimir Acatrini, președintele Bibliotecarilor Români, Mihai German, arhivista Maria Guțul, Darius Ursachi din Vicovu de sus. N-a fost trecută cu vederea nici prodigioasa-i activitate ştiinţifică, munca depusă de savant la editarea cărţilor, eforturile pe care le-a depus preşedintele “Golgotei” pentru a monumentaliza suferinţele exilului familiei sale, martirajului neamului românesc.
Pedagogul Octavian Voronca a conștientizat că puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor lingvişti ai lumii, editată în Federaţia Rusă. Numeroase lucrări, studii şi publicaţii ale savantului au văzut lumina tiparului anume în cel mai vechi, popular şi cu tradiţii ziar al românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, jurnalista Felicia Toma referindu-se și la eforturile pe care le depunea savantul pentru a monumentaliza suferinţele exilului familiei sale, martirajului neamului românesc, ci şi la fructuoasa-i activitate în cadrul Societăţii „Golgota” – din pensia sa modestă ridică cruci-simbol, troiţe în memoria martirilor români. Trecând prin cele mai oribile încercări ale represiunii staliniste, dl Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, în aceşti douăzeci de ani cât s-a aflat în fruntea asociaţiei, s-a străduit, în virtutea posibilităţilor, să realizeze aproape totul ce şi-a propus, nu doar articole şi cărţi publicate - triste amintiri personale şi relatări ale celor care au trecut prin calvarul regimului comunist, dar şi cele 8 cruci-monument, înălţate în satele din regiune, amintesc fugitiv de calvarul prin care a trecut familia sa după anexarea Bucovinei de către sovietici, graţie rugăciunii către Hristos, jertfei mamei sale, care-şi lua de la gură ultima fărâmă pentru a-şi hrăni copiii, au supravieţuit foametei și gerului, s-au întors la baştină. Acest sacrificiu al tuturor mamelor cu suflet de heruvimi, care s-au jertfit întru salvarea de la moarte, din gulagurile regimului totalitar comunist, a copiilor, a fost înveşnicit de savant printr-un monument-simbol al tuturor mamelor, care au avut un rol decisiv în tragedia neamului, înălţat în satu-i de baştină – Pătrăuţii de Jos, fapt amintit de Vasile Bâcu și Vasile Rauț..
Cu o activitate de peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi şi 43 de promoţii, cărora le-a înaripat zborul în lume, cu peste 400 de studii, publicaţii, 33 de cărţi în palmaresul creaţiei, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, urmând apoi decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi. Destinul unui om trecut prin aşa-zisul labirint, dar care a ajuns, totuşi, la lumina cuvântului, lumina transmiterii cunoştinţelor altor generaţii, lumina realizărilor frumoase a fost sesizat de Cristina Paladean, dat și de ceilalți foști discipoli.
Felicia Nichita-Toma pentru Zorile Bucovinei
Foto Facebook: Zorile Bucovinei, Vladimir Acatrini