Când e vorba de păstrarea, apărarea limbii, școlilor, bisericilor, trebuie de lăsat la o parte neînțelegerile personale pentru a ne mobiliza eforturile întru binele neamului

Când e vorba de păstrarea, apărarea limbii, școlilor, bisericilor, trebuie de lăsat la o parte neînțelegerile personale pentru a ne mobiliza eforturile întru binele neamului

În numele Societății muzicienilor români din Ucraina “Armonia” și în calitate de președinte al Alianței societatilor național -culturale a românilor din Ucraina, doresc să-mi expun părerea la situația creată : amuzant când un grup de “lideri, “ cu mare măiestrie, încearcă să dovedească la o lume-ntreaga că sunt mai patrioți decât Eminescu !

Știută este realitatea , în care se scaldă - cufundă comunitatea noastră românească de frumoși ani încoace - certuri , neînțelegeri , invidie și bârfe . La o problemă sute de păreri și zero soluții , însă mari povestitori de istorie cu voci false pentru prezent . Trăim in timpurile libertății exprimării si a gândirii ( sper că nu greșesc ) și este firesc ca fiecare din noi , fie unul de rând sau lider al comunității sau unei organizații , să aibă o oarecare părere și atitudine la o situație. Însă când merge vorba de pastrarea , apărarea limbii , culturii , școlilor , bisericii , trebuie de lăsat la o parte neînțelegerile personale pentru a ne mobiliza eforturile întru binele neamului nostru .

Inadmisibil ! Pe ascuns se strâng semnături pentru a elimina așa-zisa “limba moldovenească “ din învățământ în Ucraina. Astfel, desenând falsa impresie că alții sunt categoric împotrivă! Nu e nimic nou sub soare, căci a mai fost și va continua . De noi doar depinde Cât ???

Dumitru Caulea, președintele Societății muzicienilor români din Ucraina “Armonia”

PS. Ziarul "Zorile Bucovinei". La fel și noi, cei de la Zorile Bucovinei, Societatea Jurnaliștilor Români din Ucraina, n-am fost anunțați. Dar, Consiliul nici nu ne invită, cu toate că înainte, când încă nu exista Consiliul, semnam adresările toate societățile. Eram mai uniți. Dezbinați ca acum n-am fost niciodată. Dacă semnează ”Românii din Ucraina”, atunci trebuie să știm și să semnăm și noi, doar nu ne iubim mai puțin Limba, Neamul, Țara, decât marii noștri patrioți!