Un ultim ”Adio!”, savantului Ilie Popescu. Voi sunteți oaspeți, rămâneți aici, iar eu plec Acasă!
Acestea au fost ultimele cuvinte ale profesorului Ilie Popescu, președintele Societății ”Golgota” a românilor din regiunea Cernăuți. Lucra la cea de-a 34 carte. Corecta greșelile. Apoi a dorit să se odihnească puțin, să doarmă. A adormit și nu s-a mai trezit. A trecut prin iadul deportărilor staliniste, mama sa cu 8 copii, cel mai mic avea 2 anișori, fiind deportată în pustiurile Kazahstanului, după ce tatăl a fost ucis de ocupanți. Dumnezeu i-a dat ani mulți -84 - și moarte ușoară, probabil pentru faptele-i creștinești – a înălțat în satele noastre românești cruci martirilor, osemintele cărora au rămas să zacă în neagră străinătate, a făcut ca ”piatra să plângă pentru posteritate”, după cum spunea.
Planifica la sfârșitul lunii octombrie să-și lanseze noua carte, dorea să ne adune grămăjoară, dar am venit să ne luăm rămas bun de la el. L-a petrecut în ultima sa călătorie pământească întreaga spiritualitate românească din nordul Bucovinei istorice, la majoritatea dintre ei le-a fost dascăl la Universitatea din Cernăuți, Catedra de Filologie Română. Ultimul cuvânt de ”Adio” profesorului, activistului obștesc Ilie Popescu, i-am spus la sediul Palatului Național al Românilor din Cernăuți, apoi cortegiul funerar și-a continuat calea la baștina savantului – Pătrăuții de Jos, unde va fi dat țărânei.
Regretabil, dar ne părăsesc pe rând boierii culturii românești, aproape că n-au mai rămas. Amintirea despre acest om deosebit va trăi în inimile noastre.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți