LA VÂRSTA DE 84 DE ANI S-A STINS STEAUA VIEȚII SAVANTULUI ILIE POPESCU, PATRIARHUL CULTURII ROMÂNEŞTI DIN CERNĂUȚI – ”Mândru semincer al Bucovinei”, care a fost „ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”
14 octombrie 2023 р. | Categorie: Cernăuți
LA VÂRSTA DE 84 DE ANI S-A STINS STEAUA VIEȚII DR. ILIE POPESCU, PATRIARHUL CULTURII ROMÂNEŞTI DIN CERNĂUȚI – ”Mândru semincer al Bucovinei”, care a fost „ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”
Cu o activitate de peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi şi 43 de promoţii, cărora le-a înaripat zborul în lume, cu peste 400 de studii, publicaţii, 33 de cărţi în palmaresul creaţiei, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, urmând apoi decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căreia a fost peste douăzeci de ani. Din pensia sa modestă regretatul savant ridica cruci-simbol, troiţe în memoria martirilor români.
Dus împreună cu mama şi fraţii în neagră străinătate, unde au îndurat foame şi nevoi, însă n-au uitat limba română, să se roage în graiul strămoşilor, printr-un miracol divin revenind acasă. Deşi anii copilăriei au pus pecetea suferinţei pe chipul savantului, a rămas, totuşi, optimist, vesel şi fericit prin activitatea sa. Trecând prin cele mai oribile încercări ale represiunii staliniste, dr. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, în aceşti ani cât s-a aflat în fruntea asociaţiei, s-a străduit, în virtutea posibilităţilor, să realizeze aproape totul ce şi-a propus, nu doar articole şi cărţi publicate - triste amintiri personale şi relatări ale celor care au trecut prin calvarul regimului comunist, dar şi cele 8 cruci-monument, înălţate în satele din regiune, amintesc fugitiv de calvarul prin care a trecut familia sa după anexarea Bucovinei de către sovietici – arestarea tatei şi condamnarea lui la moarte, 8 suflete, copilaşi micuţi, cel mai mic având 2 anişori,împreună cu măicuţa lor, fiind deportaţi în neagră străinătate, în stepele pustii din nordul Kazahstanului, unde, graţie rugăciunii către Hristos, jertfei mamei sale, care-şi lua de la gură ultima fărâmă pentru a-şi hrăni copiii, au supravieţuit foametei și gerului, s-au întors la baştină. Acest sacrificiu al tuturor mamelor cu suflet de heruvimi, care s-au jertfit întru salvarea de la moarte, din gulagurile regimului totalitar comunist, a copiilor, a fost înveşnicit de savant printr-un monument-simbol al tuturor mamelor, care au avut un rol decisiv în tragedia neamului, înălţat în satu-i de baştină – Pătrăuţii de Jos, preşedintele "Golgotei" fiind ferm convins că istoria unui popor se face şi cu pana, dar şi din piatră: „Constantin Brâncuşi spunea că a făcut ca piatra să cânte pentru posteritate, noi, cei de la „Golgota”, facem ca piatra să plângă pentru posteritate. Nu facem doar pentru cei morţi, care au îndurat chinurile calvarului deportărilor şi înstrăinării, ci mai mult pentru cei vii, ca grozăviile prin care am trecut să rămână în istorie. Dau din propriul buzunar, dar crucea, amintirea, rămâne”, afirma dl Ilie Popescu.
Nu putem trece cu vederea nici prodigioasa-i activitate ştiinţifică, munca depusă de savant la editarea cărţilor, eforturile pe care le-a depus preşedintele “Golgotei” pentru a monumentaliza suferinţele exilului familiei sale, martirajului neamului românesc.
Puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor lingvişti ai lumii, editată în Federaţia Rusă, numeroase lucrări, studii şi publicaţii ale savantului au văzut lumina tiparului anume în cel mai vechi, popular şi cu tradiţii ziar al românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”.
Prietenii din Țară vorbeau despre dl Ilie Popescu că e ”Mândru semincer al Bucovinei”, „e ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”.
Meritul lui nu constă doar în faptul că a scris despre deportări, ci că într-un fel, prin cele înşirate în carte, în presă, prin înălţarea, prin satele noastre româneşti, a zeci de cruci-simbol în memoria românilor martirizaţi, îi aduce Acasă pe cei deportaţi. A făurit istoria cu pana în piatră, după cum personal mărturisea, ”ca piatra să plângă pentru posteritate”.
Printre cele 33 de cărţi editate ale savantului şi scriitorului Ilie Popescu se numără şi “Răsfoind paginile vieţii”, „Drumul spre Golgota” . Drama familiei Grijincu-Popescu (despre drama familiei sale deportate în Kazahstan).
Scriam la aniversarea-i de 80 de ani de la naștere că pentru savantul Ilie Popescu, la fel precum pentru dramaturgul englez W. Shakespeare, „ştiinţa este aripa pe care ne înălţăm spre cer”, iar credinţa, activitatea-i publică, e aripa îngerului ce-i dă viaţă, care-l face fericit, îi dă puteri să trăiască şi să muncească împăcat cu sine şi cu Dumnezeu, lăsând o frumoasă, dar, totodată, tristă pagină în istoria Bucovinei trunchiată de la trupul Ţării Mamă”.
E dureros de trist că ne-a părăsit. N-a reușit să-și lanseze ultima carte apărută anul curent.
Va trăi în inimile noastre prin ceea ce a lăsat posterității. Noi îi vom păstra vie amintirea. Fie-i țărâna ușoară, Dumnezeu să-l așeze în dreapta drepților în grădina înfloritoare a raiului!
Cu profundă tristețe, colectivul publicației Zorile Bucovinei, Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina
