Români din nordul istoric al Bucovinei - timp de o săptămână în leagănul culturii românești la tabăra ARC

22 august 2023 р. | Categorie: Bucovina

Români din nordul istoric al Bucovinei - timp de o săptămână în leagănul culturii românești la tabăra ARC

Anume așa putem spune în doar trei cuvinte cele ce ne-au rămas în memorie de la tabăra ARC, 2023, Codrii de Aramă, județul Botoșani. Iar dacă tot ne-am aflat timp de o săptămână în leagănul culturii cum afirmă copilul de 7 ani Rareș Prisacariu, câștigătorul actualei ediții al concursului „Românii au talent”, atunci era și firesc să vizităm locuri cu adevărat de neuitat.

Dar s-o luăm de la început. Departamentul Românilor de pretutindeni a făcut tot posibilul ca mii de români din afara granițelor să se poată odihni în taberele de vară din diferite colțuri pitorești ale României.

Noi cei de la liceul din Cupca prin intermediul Societății regionale „Golgota” ne-am aflat timp de o săptămână la tabăra „Codrii de Aramă” din satul Agafton, județul Botoșani. Alături de grupul de la Cupca s-au aflat câțiva tineri de la liceul pedagogic dn Cernăuți, elevi și profesoare de la liceul din comuna Mahala, regiunea Cernăuți. Tot aici s-au odihnit și un număr mare de elevi din diferite părți ale republicii Moldova, însoțiți de profesoarele lor.

Vremea a fost fierbinte pe tot parcursul acestor 7 zile, care au trecut prea repede parcă, am mai fi dorit să continuie desigur, dar orice început are și un sfârșit, iar cele bune și frumoase se termină parcă întotdeauna prea repede.

Am început activitatea prin atelierele de creație: pictură, istorie, geografie, muzică, limba română. De la bun început vreau să menționez că toate profesoarele au fost bine pregătite, talentate, erudite. Iar copiii nu dovedeau să se transfere de la un atelier la altul, fiindcă toate erau foarte interesante. Le mulțumim specialiștilor care s-au ocupat de elevii noștri și celor de la DRP care i-au selectat. A fost o alegere reușită.

Excursiile au fost ceva de neuitat. Deși eu personal, am mai fost în câteva dintre locurile vizitate am revenit cu plăcere din nou. Am început cu orașul Botoșani, având prima oprire la muzeul etnografic. Ne-am dus apoi la casa-memorială a lui Nicolae Iorga, istoric și savant cu renume mondial. Nu puteam să nu poposim și pe la biserica Uspenia, unde a fost botezat Mihăiță Eminovici, iar în curtea bisericii se află și monumentul poetului nostru. De pe Piața centrală  a orașului ne-am deplasat la memorialul Ipotești, locul copilăriei lui Mihai Eminescu. Am vizitat mai întâi casa-memorială unde a locuit cu părinții, frații și surorile sale, apoi biserica familiei, cimitirul, unde își dorm somnul de veci părinții poetului Raluca și Gheorghe Eminovici, frații săi Șerban și Nicolae, alte rude. Pentru biblioteca memorialului eu personal, ca și în rândul trecut când am mai fost pe aici, am adus un set de ziare de la noi din Bucovina, unde sunt publicate materiale legate de ceremoniile dedicate poetului Mihai Eminescu, ba și o carte de a mea.  Ne-a impresionat totul. Am plecat apoi la celebrul Lac al nuferilor. Am admirat nuferii din versurile poetului, albi și galbeni, dar mai mult verzi la frunze, cât și natura din jurul acestui lac devenit celebru. Eram totuși la locurile natale ale celui mai mare poet român din toate timpurile. Am revenit peste două zile aici la Festivalul „Seri eminesciene” unde l-am admirat pe cântărețul de folk Mircea Vintilă, dar și pe alți interpreți.

O altă zi a excursiilor a coincis cu un alt festival al culturii medievale de la Suceava, desfășurat la Cetatea de Scaun, sub genericul „Ștefan cel Mare”, unde ne-am și pozat cu unele personaje ale epocii respective. Ne-a impresionat memorialul marelui compozitor român Ciprian Porumbescu, din satul cu același nume, altădată numit Stupca. În curtea bisericii locale se află mormintele familiei Porumbescu, ale marelui compozitor, poet și patriot român, ale părinților Emila și Iraclie Porumbescu, ale surorii Mărioara, ale altor membri ai familiei compozitorului român. Nu departe este situată casa părintească unde a trăit, și la o vârstă prea tânără, am putea spune, la doar 30 de ani a murit Ciprian Porumbesu. Aici am fost chiar și puțin ghid deoarece o persoană doar ne-a deschis casa, dar nu cunoștea prea multe lucruri. Așa că am relatat câte ceva despre scurta și zbuciumata viață a compozitorului, despre nemuritoarea Baladă, care a răsunat din casă pe tot timpul aflării noastre aici. În curtea casei se află bustul marelui compozitor, dar și o livadă cu pomi fructiferi, o fântână cu apă rece, atât de binevenită în aceste zile fierbinți de vară. M-am bucurat mult de faptul că în anul „Ciprian Porumbescu” am ajuns la locurile sale de baștină. N-am uitat să menționez cum a făcut cunoștință cu marele Eminescu în vara anului 1871 la serbarea de la Putna, acolo unde Balada sa a încântat o lume și va rămânea mereu nemuritoare.

Următorul popas l-am făcut la mănăstrea Voroneț, construită, ca și majoritatea mănăstirilor de pe aceste meleaguri de Voievodul neamului nostru Ștefan cel Mare, unde erudita maică-ghid Elena Simionovici ne-a povestit cu multă însuflețire despre mănăstire, dar și despre rolul rugăcunii, valoarea credinței, și i-a îndemnat pe toți să se roage, să-i mulțumească bunului Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ce avem. Deoarece nimerisem acolo exact în ziua de 18 august, ziua de naștere a poetului martir Ilie Motrescu, i-am dărut o carte de a poetului „Cântarea Carpaților” în ediție bilingvă. Am rămas plăcut surprinsă când maica Elena mi-a spus că l-a cunoscut în viață. Urmează ca la o întâlnire viitoare să vorbim mai detailat despre acest fapt. La rândul ei și talentata maică mi-a dăruit două cărți, mai am și altele în bibliteca mea personală, și îi mlțumesc mult. O altă scurtă vizită am avut în acea zi și la mănăstirea Moldovița, ctitorie a lui Petru Rareș, fiul marelui voievod Ștefan cel Mare. Se pare că pe aceste plaiuri de bunul Dumnezeu binecuvântate au fost de-a lungul secolelor și anilor ce s-au depănat, mari și vrednici bărbați ce au lăsat urme nemuritoare pentru istorie, generațile viitoare și nemurire.

Dacă tot vorbim de spiritualitatea de care am avut parte de această dată la tabăra din Botoșani, ne vom opri și la mănăstirea Agafton, situată chiar peste drum de tabăra „Codrii de aramă”. Am avut aici o întâlnire cu un preot, Andrei, care a susținut o adevărată oră de spiritualitate creștină pentru toți cei prezenți, dar în special pentru copii. Tot la mănăstirea dată am fost și la slujba de duminică, câțiva maturi și câțiva copii, iar apoi ne-am deplasat întru-n loc pitoresc al mănăstirii, situat pe o vale plină de verdeață și liniște unde se află vechea biserică, bine îngrijită, bine întreținută și foarte frumoasă cu hramul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil (pe stil nou). Aici venea pe timpuri pe jos prin pădure copilul Mihăiță Eminovici, și nu așa întâmplător, avea aici trei mătuși și o verișoară care au fost maici la această mănăstire. Erau surorile mamei sale Raluca Iurașcu. Iar una dintre ele, maica Olimpiada a fost și stareță a acestei mănăstiri. Mormintele lor se află în curtea bisericii date. Sus, visavi de actuala biserică este și un bust cu capul poetului.

Pe aceste meleaguri totul ne vorbește de Emnesu, de cultură, de literatură, de poezie. Nu înzadar la festvalul de închidere a taberei au răsunat de pe scenă versuri de Eminescu, care au predomnat în acea zi de neuitat. Or, a câta oară ne-am convins ce copii talentați și ce profesori erudiți avem. Cântece, versuri, dansuri moderne, desene, solo și grupuri vocale, au fost prezente pe scena noastră. A fost și munca talentatelor profesoare de aici, dar și fundamentul pus de profesorii din liceele și gimnaziile de unde au venit acești copii minunați.

Câțiva dintre membri cenaclului literar „Lămâița” de a liceul din Cupca, și anume Marinela Țugui, Victoria Todirescu și Cristina Opaeț au citit creațiile proprii despre pace, Bucovina, satul natal. Deși n-a putut fi prezentă, dar la orele de muzică a avut mare succes și Nicoleta Bojescu. Fetele noastre au asistat și la orele de istorie, geografie și desen. Drept dovadă este și faptul că au făcut trei desene simbolzând culorile Ucrainei, deoarece eram și în preajma zilei independenței Ucrainei, iar marea noastră dorință este ca în multpătimita noastră țară să revină pacea multdorită. Doamne ajută! De fapt peste tot ne-am rugat pentru pace și liniște, pentru biruință și speranță. Nu puteam să nu recit și eu personal ceva din cartea mea de poezie „Lumea miraculoasă a poeziei”. Firește am recitat acel vers dedicat poetului nepereche al neamului „Eminescu e Poetul”. Iar cartea cu poeziile mele i-am dărit-o doamnei profesoare de limba română de la un liceu din Botoșani Nicoleta Foltea, care a susținut în tabără orele de limbă română, care la rândul ei m-a făcut și ea cadou două din cărțile ei. Am mai dăruit una doamnei profesoare de muzică, iar cea despre școală am făcut-o cadou unei profesoare din republica Moldova. Cu plăcere aș fi făcut cadou fiecăruia dintre cei prezenți acolo câte o carte, credeți-mă toți meritau, dar nu am putut să trec prea multe cărți.

La focul taberei am ascultat de asemenea cântece și melodii populare și de estradă, tănărul Ștefan ne-a încântat cu vocea sa și cu chitara. Ne-am simțit tare bine.

Sincere mulțumiri vreau să aduc doamnelor profesoare și însoțitoare de grup din Ucraina, regiunea Cernăuți: Elena Bujenița și Natalia Bujenița din satul Mahala, Liudmia Gudima de la liceul pedagogic din Cernăuți, doamnei Maria Ștefureac, bibliotecară-șefă a bibliotecii din Pătrăuții de Jos care a însoțit grupul de la liceul din Cupca.

De asemenea celor șapte profesoare din Basarabia, niște doamne deosebite, cu care am stat de vorbă, am petrecut multe clipe împreună și ne-am împrietenit.

Mulțumiri personalului taberei, responsabilei, doamnei Iulia, asistentei medicale, doamnei Lucica, mereu neobositului domn Ludvig (de la camera 3), care ne-a încântat cu vocea-i, chitara și cântecele interpretate, dar și cu glumele sale deosebite. Mulțumiri tuturor celor ce au avut grijă de hrana copiilor și adulților, străjerului, șoferilor, tuturor lucrătorilor de aici. Toți merită să le mulțumim căci și-au făcut datoria așa cum trebuie. Ne-am împrietenit chiar și cu câinele taberei Rex, deși bătrân era mângâat și iubit de toți.

Toată recunoștința noastră domnlor de la DRP Roxana Matei și Florin Caramete, care au fost, și sunt cred că și în viața de toate zilele, doi oameni deosebiți care au avut grijă de toate și de toți. Le mulțumim și voluntarilor care au ajutat acolo unde a fost nevoie. Recunoștința noastră dlui Ministru Secretar de Stat al DRP Gheorghe Cârciu pentru totul ce a făcut și face în special pentru românii din afara granițelor.

Aducem mulțumiri Consulatului General al României la Cernăuți, în frunte cu doamna Consul General Irina Loredana Stănculescu, în mod deosebit dlui Consul minstru plenipotențiar Dan Constantin, cât și doamnei Felicia Vrânceanu, de la Universitatea din Cernăuți pentru grija avută. Tuturor, dragii noștri, vă dorim pace, sănătate, succese, noi realizări, dragoste de neam, voie bună, și tot ce vă doriți să se împlinească. Neamul nostru a avut și are în toate timpurile oameni vrednici și demni de toată lauda. Să dea bunul Dumnezeu ca așa să fie mereu. Doamne ajută!

 ELEONORA Schipor