Poezii de Petre Craciun

16 februarie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Ți-l dăruiesc pe Făt Frumos

Copile, eu îți las spre veșnicie

O casă veche, într-un colț de țară

E locul unde m-au crescut părinții

Și cerul l-am privit întâia oară.

Îți las cuvintele și cântecul de leagăn,

Îți las cuptorul și o pâine caldă,

O prispă lungă, unde stau buncii

Pe tine, măi, copile, să te vadă.

Nu am averi, nu-ți pot lăsa palate

Doar un izvor, cu apă cristalină,

Din care au băut mereu străbunii

Și unde vin bătrânii de se-nclină.

Îți las veșmintele de sărbătoare

Și-o ie pentru noua ta mireasă.

Să-i rupi o floare mândră din grădină

Și s-o poftești în vechea noastră casă.

Copile, asta mi-e agoniseala…

Suntem săraci, dar nu ești mai prejos…

Îți dăruiesc poveștile din veacuri

Pe Cosânzeana și pe Făt Frumos!

Ești apa vie a culturii noastre

Îmi este dor de tine, Eminescu,

De vers și de cuvânt îmi este dor,

Tu ești egal cu limba noastră veche,

Și ești icoana mamei din pridvor.

Ai adunat înțelepciunea toată

Pe care ai primit-o din bătrâni,

Și ai turnat în haine de Luceafăr

Poveștile rămase din străbuni.

Ca tine, nimeni n-a știut a spune

Și n-a clădit palate din cuvânt.

Te-ai ridicat din doină românească

Și-ai modelat poeme din pământ.

Din lacrimă, iubire și virtute

Ni l-ai adus în dar pe Făt-Frumos

Ai fost un proletar fără coroană

Și-un împărat al slovei cu folos.

Îmi este dor de tine, Eminescu,

Te simt, te văd, te știu aici mereu,

Ești apa vie din cultura noastră

Trimis la noi de bunul Dumnezeu.

Lecție despre țară

-Tată, eu sunt tare mică

Nu-nțeleg ce este țara.

-Draga mea, e o grădină

Ce-nflorește primăvara.

-Dar drapelul, drag părinte,

Cel în trei culori, ce este?

-Este darul din vechime

Ce ni-l lasă moșii, zestre.

-Sump cadou, dar națiunea?

Este tot o moștenire?

-Este un noian de inimi

Rezemate pe iubire.

-Despre limba noastră veche

Ce-ai putea acum a spune?

-Au păstrat-o toți poeții

Și chiar oștile române.

-Muzica ce-acum se-aude

Este Imnul nostru, tată?

-Da, copile, este Imnul

Ce-l cântăm cu toți odată.

-Daruri multe are țara...

Simt cum inima îmi bate.

-Ești copil, dar văd în tine

Un român și jumătate.

În lumea de basme

Poftește în lumea de basme

Te-așteaptă-mpărați și crăiese

Vei sta astă-seară alături

De prinți și frumoase prințese.

Privește, e poarta deschisă,

Palatul sclipește în noapte

Sosesc spiridușii cu torțe,

Cu vin, cozonac, mere coapte...

Un crai luminat te îmbie

Să stai lângă dânsul la masă.

Viteaz cum ai fost cu vrăjmașii

Îți dăruie fiica, mireasă.

O lume întreagă se uită

Ce cald te primește o zână...

Cu toți-au venit să te vadă

Salutul din basme să-ți spună.

Povestea se-adună din stele

Dreptatea și binele-nvie

Te-așteaptă cuvântul în carte

E basm, sunteți voi, e magie.

Nu îmi răpiți copilăria!

-Poveștile sunt în pericol

Se plânge un copil de-o șchioapă

Iar Făt Frumos și Cosânzeana

Într-o tabletă n-or să-ncapă.

-Dar cine vrea pe Făt Frumos

Din manual să-l dea afară?

-Niște adulți care-au uitat

Că eu sunt, încă, la primară.

Ei nu mai știu, de bună seamă,

Că-mi place să ascult povești

Și inventează personaje

Cu nume americănești.

De-aceea bietul Făt Frumos

În manual nu mai rămâne.

Păstrați-l voi pe Spiderman,

Căci vreau poveștile cu zâne

Eu sunt speriat de lumea voastră

Făcută numai pentru voi

Vă rog să vă luați tableta,

Și dați-mi cartea înapoi.

Mi-e dor de slova tipărită

Mi-e dor de basmele frumoase

De împărați și de prințese

De personaje curajoase.

Mi-e dor de straiele din veacuri

Privește ce frumoasă-i ia!

Nu vreau să mă robotizați

Nu îmi răpiți copilăria!

Îmi iubesc învățătoarea

Sunt fetița dintr-a treia

De la școala cea mai bună

Vă-ntrebați dacă-s premiantă?

Asta mama să o spună.

Tare mult îmi place-n clasă

Lucruri noi ne spune doamna...

Vara stau cu nerăbdare,

Vreau s-o văd, să vină toamna.

Ce frumos, ce cald recită

Din poeții mari ai țării

Parcă văd, în vers, Carpații

Parc-aud chemarea mării...

Și istoria din carte

Ne-o rostește cu lumină

Aud lovituri de spadă...

Voievozii or să vină?

Doina veche ea ne cântă

Și legende povestește...

-Să fiți mândri, spune doamna,

Că vorbiți, toți, românește.

Sunt fetița dintr-a treia

De la școala mică, veche

Îmi iubesc învățătoarea:

Este fără de pereche...

Petre Craciun,

scriitor de literatura pentru copii,

directorul Portalului Literatura Copii (www.literaturăcopii.ro)