Bucovina, Ținutul Herța, sunt părți din inima și trupul României și nimeni, cât de mult ar dori, nu poate să schimbe istoria

Dacă aveam mulți asemenea Eroi  nici nordul Bucovinei nu erau cedate, răpite și ocupate   (Sfințirea la Herța a Troiței în memoria Eroilor români)

Bucovina, Ținutul Herța, sunt părți din inima și trupul României și nimeni, cât de mult ar dori, nu poate să schimbe istoria. S-au împlinit 83 de ani de la cedarea, răpirea şi înstrăinarea de Ţara–mamă a nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. Or, Golgota neamului românesc a început de la 28 iunie 1940. La 26 iunie 1940, la București este primit ultimatumul URSS - cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei, urmare a ruşinosului Pact Ribbentrop-Molotov.

 În acel tragic moment istoric, România era guvernată de Regele Carol al II-lea. Primind ultimatumul, Regele, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în componența a 27 de miniștri și consilieri regali.19 acceptă cedarea teritoriului, iar șase membri ai guvernului au votat pentru rezistență pe Nistru: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu.

Guvernul sovietic a cerut evacuarea Basarabiei și a nordului Bucovinei în termen de patru zile, Acest termen nu a fost însă respectat. Administrația și Armata română cedează şi se retrag de pe teritoriile dintre Prut și Nistru ale României, din nordul Bucovinei, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unități militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului. Astfel începea ocuparea criminală de către armata sovietică a teritoriilor românești, foste părți ale Principatului Moldova Independent, numite  Basarabia și Bucovina, părți ale României ca succesoare de drept a Principatului Moldova și Principatului Munteniei (Historia ro.).

Retragerea trupelor române, depășite de formațiuni motorizate sovietice şi hărţuite de acestea,  a fost îngreunată și de etapele lungi, pe care erau forțate să le execute, precum și din cauza intenției guvernului român de a nu provoca incidente cu trupele sovietice. Înarmată până în dinţi, cu tancuri, în dimineaţa zilei de 29 iunie, armata sovietică a pătruns în Herţa, care nu figura în Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939.. Crezând că este o greșeală, căpitanul Ioan Boroș, care comanda Bateria 1, instalată pe poziție în sprijinul unui detașament de infanterie.  însoțit de sublocotenentul de rezervă Alexandru Dragomir și de câțiva soldați, a încercat să-i oprească, explicându-le rușilor că au trecut limita de demarcație și că trebuie să se întoarcă. Atunci sovieticii au tras cu mitralierele de pe tancuri, căpitanul Ioan Boroș, sublocotenentul Alexandru Dragomir și un soldat evreu, Iancu Solomon, au căzut morţi. Împrejurările morții căpitanului Ioan Boroș au fost confirmate de către C. Arig, fost soldat în bateria căpitanului, emigrat apoi în Israel.

Căpitanul Ioan Boroș era căsătorit de zece luni și soţia sa aștepta un copil, pe care lui nu i-a fost dat să-l vadă vreodată. Cu un an mai târziu, după eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, guvernatorul Bucovinei a dispus ridicarea la Herța a unei troițe în amintirea celor trei eroi români,  căzuți la datorie. La parastasul de pomenire ce a avut loc la școala din localitate, unde a fost prezentă şi soția cu fiica Ionița a căpitanului Ioan Boroș, guvernatorul Bucovinei a prins la gâtul fetiței de un an o cruciuliță de aur, pe care scria:”De la tăticul tău”. Trupul căpitanului Ioan Boroș a fost înmormântat la Dorohoi cu onoruri militare, ulterior a fost reînhumat la Bacău.

După răpirea şi ocuparea teritoriilor Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare au început masacrele românilor în Lunca Prutului, la Fântâna Albă, deportările în Siberia, Kazahstan, exterminările în gulaguri şi închisori, decesurile de foamete şi muncă silnică în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega etc. Aceste momente tragice din istoria românilor înstrăinați de Țară, eroismul  românilor, care cu prețul propriei vieți au apărat Patria, au fost evocate, la sfințirea Troiței renovate, înălțată în memoria  Eroilor -  căpitanului Ioan Boroș,  sublocotenentului Alexandru Dragomir și  soldatului Iancu Solomon, de către vicepreședintele Alexandru Platonov, președintele Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina Vasile Rauț, de istoricul Vasile Adăscăliței, președintele Asociației  Prietenii Basarabiei și Ținutului Herța.

Înălțat de guvernatorul Bucovinei în inie 1941, după  reîntoarcerea armatei române, renovat apoi din inițiativa patriotului nord-bucovinean, regretatul  Gheorghe Pavel, monumentul simbol al rezistenței românilor  în fața  ”eliberatoarei” urgii sovietice fiind  în stare de deteriorare, a fost renovat în proporție de 90 la sută, după cum  a menționat prof. de istorie Alexandru Platonov, vicepreședinte al Societății ”Golgota”, cu ajutorul unor români filantropi din Ținutul Herța. Desigur, la această frumoasă lucrare și-a zidit sufletul, venind cu inima generoasă și mâna darnică, alături  de președintele Vasile Rauț, vrednicii fii demni de toată lauda,  dnii Alexandru Platonov, Adrian Medvedi, șeful Direcției de Cultură Herța, actualul Erou român care a luptat pe front cu invadatorul rus în prima linie, ajutați de prietenul Minu Pavalache,  de alți români de bună credință.

Or, la 29 iunie, la 83 de ani de la asasinarea acestor 3 Eroi, la Herța a plâns cerul cu lacrima neamului răstignit pe crucea Golgotei. Adunați în jurul președintelui Vasile Rauț, care, ca și regretatul său predecesor, Octavian Bivolaru, ține vie candela memoriei eroilor care s-au jertfit pentru Patrie, pentru idealul național, și noi, românii din Cernăuți -  președintele Societății ”M. Eminescu”, poetul Vasile Bâcu, redactorul-șef al ziarului ”Gazeta de Herța”, Nicolae Toma, redactorul-șef al ”Zorilor Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, Ilie Popescu, președintele Societății ”Golgota” a românilor din regiunea Cernăuți, Vitalie Zâgrea, președintele Societății ”Junimea”, Nicolae Hauca, președintele Asociației ”Pro-Bucovina Cernăuți, Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului ”M. Eminescu”, maestrul fotograf Nicolae Paulencu, istoricul, scriitorul Dragoș Olaru, Aliona Rauț, prof. Ion Gaină și Octavian Voronca, soții Golciuc, membri ai societății ”Golgota”, poetul popular Dumitru Zaidel din Mahala -  am vărsat o lacrimă și am aprins o lumânare în neuitare la frumoasa troiță, sfințită de un impunător sobor de preoți din Ucraina și România, în frunte cu ÎPS Cleopa, Episcopul de Noua Suliță, și Dumitru Pavel, protopopul de Herța.

Bucovina, Ținutul Herța, sunt părți din inima și trupul României și nimeni, cât de mult ar dori, nu poate să schimbe istoria. La Herța, în Ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la sfințirea Troiței, a plâns și cerul. Însă știm că după orice furtună apare soarele. Și de data aceasta pentru românii înstrăinați soarele speranței a apărut de la București. Cu un coș bogat de flori tricolore, un pios omagiu le-a adus Eroilor ministrul plenipotențiar Nicolae-Dan Constantin, diplomat în cadrul Consulatului General al României la Cernăuți, Emoționat și de numărul mare de participanți la comemorarea Eroilor României, dl Nicolae-Dan Constantin le-a adresat mulțumiri ”tuturor celor care au contribuit financiar și moral la renovarea Troiței, preoților care au săvârșit slujba de sfințire a monumentului și acestui loc care deja a devenit un loc de pelerinaj, de reculegere, care ne unește și ne apropie”.

Și dl Vasile Scripcaru, primarul or. Herța, a mulțumit tuturor celor care au susținut financiar  renovarea Troiței, preoților pentru frumoasa slujbă de pomenire a Eroilor, prietenilor români din Țară, care chiar din primele zile ale groaznicului război au fost alături de confrații din Ucraina nu doar cu sufletul, ci și cu ajutoare umanitare, care continuă până în prezent.

”Din acest loc, de la Herța, au început și necazurile românilor. Au urmat ani grei, măcelurile românilor la Lunca, Fântâna Albă,  deportările în neagră străinătate…”, a conștientizat dl Vasile Bâcu. ”Datorită lor avem în suflet soare, s-a exprimat metaforic dl pr. Ilie Popescu,. Ei rămân în inimile și sufletele noastre. Lecțiile de istorie la 1 septembrie trebuie să înceapă de la această Troiță”.

Cu sufletul în lacrimi am mulțumit și eu ctitorilor acestei frumoase Troițe ce se înalță cu lacrima neamului răstignit, români cu suflet mare, demni de predecesorii lor – președintele Vasile Rauț, prof.Alexandru Platonov, Adrian Medvedi -  Eroului zilelor noastre, care, timp de 8 luni, a luptat în prima linie  împotriva aceluiași invadator rus, ca în Bucovina noastră dragă să fie pace și liniște. Adevărul e că dacă aveam mulți asemenea Eroi precum căpitanul Ioan Boroș nici Ținutul Herței, nici nordul Bucovinei, nu erau cedate, răpite și înstrăinate de Țară. Nu eram separați de frați printr-un gard de sârmă ghimpată, înfiptă în inima Herței, în inima Bucovinei,  un exemplu elocvent avem Putna, apărată eroic de  maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care şi-a asumat o răspundere pe care nici comandanţii regimentului şi diviziei, ministrul de război, guvernul şi regele nu au îndrăznit să şi-o asume  după ce trupele barbare sovietice au ocupat Herța și Nordul Bucovinei și au invadat Putna, dorind să ocupe Suceava, a ordonat ofiţerilor: “De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi focul!” Astfel,  ciuma roșie a fost oprită cu foc  de armă. Un ofiţer, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor şi capilor armatei, salvând astfel Suceava, Putna, mormântul Sfântului Ștefan cel Mare.

Felicia Nichita-Toma, „Zorile Bucovinei”, Cernăuți