Ni se fură limba - prin lege, la fel și credința, nici chiar morții din morminte nu-i putem deplânge în limba română

Ni se fură limba - prin lege,  la fel și credința,  nici chiar morții din morminte nu-i putem deplânge în limba română

După cum am văzut la 1 aprilie curent la Fântâna Albă. Plânge cerul și pământul cu lacrima martirilor noștri măcelăriți la Fântâna Albă, la Lunca Prutului, în gulagurile staliniste, plânge întreaga Ucraină distrusă, copiii rămași orfani, deportați în Rusia, precum plângea neamul românesc din Bucovina cedată, înstrăinată și ”eliberată” de un regim barbar și asupritor, copiii luați de la sânul familiei, cu părinți în viață, duși prin orfelinate în neagră străinătate să li se piardă urma românilor sau morți de foamete și geruri aprige în Siberia, Kazahstan... După cum vedem, istoria se repetă și nu știm când vine iarăși rândul nostru. Nu dă Doamne!

N-am crezut vreodată că un popor care plătește un tribut atât de scump, cu prețul sacrificiului de tinere vieți își apără independența și suveranitatea țării, poate oprima un alt popor, un popor băștinaș, statornicit de veacuri pe aceste meleaguri străbune.  Un neam, feciorii căruia cot la cot luptă cu tinerii ucraineni și mor apărând Ucraina, se sacrifică pentru Libertate, Democrație, pentru țara în care trăiesc și care ar trebui să le răspundă cu aceeași dragoste. Acest lucru nu-l putem înțelege. Ai impresia că Ucraina e condusă de urmașii comuniștilor care caută cu orice preț să distrugă această țară frumoasă, bogată, jefuită de oligarhi, acum și de Putin, 30% din teritoriul înfloritor al căreia acum e în ruine.

Jalea noastră e mare, cu atât mai mult acum, când se încearcă să ni se fure limba, credința, morții din morminte… Neînțeleasă rămâne poziția autorităților, să fie politica statului sau a unor răuvoitori, distrugători de neam și țară, care din întâmplare au nimerit la conducere și habar nu au de toleranță, de prietenie, de democrație? Și aceasta în timp ce România adăpostește mii de refugiați! În timp ce România continuă să susțină cursul european al Ucrainei, integritatea ei teritorială, suveranitatea! În timp ce România continuă să acorde țării vecine prietene cel mai substanțial ajutor de la începutul invaziei ruse! Autoritățile de la conducere ”frumos” îi mulțumește României, românilor autohtoni pentru toleranță, susținere și înțelegere.

De peste 30 de ani, din 1991 ne continuăm pelerinajele la Fântâna Albă.  Adunați laolaltă -  presa, lideri, membri ai societăților național-culturale din ținut, români de bună credință – de regretatul Octavian Bivolaru, președintele Societății ”Golgota”, veneam aici, la Varnița, la Fântâna Albă – Ierusalimul Neamului Românesc – ca la un loc sfânt de rugăciune, să aprindem o lumânare  la Altarul de jertfă al neamului Românesc, să  aducem un pios omagiu martirilor români în limba lor maternă. Iar când, în ultimul timp, nu mai aveam loc lângă Troița înălțată ”bucovinenilor” (așa e scris pe cruce), nu românilor, fiindcă aici au fost omorâți doar români care au dorit să treacă frontiera și să trăiască liberi alături de frați în Patria lor, regretatul Bivolaru ne aduna la prima cruce înălțată de Dumitru Covalciuc, președintele Societății ”Arboroasa”, la una din gropile comune, unde au fost îngropați românii cosiți de gloanțele grănicerilor sovietici.  Aici toți puteam vorbi și încă în limba martirilor- în română.

Pentru prima dată Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina, președintele Vasile Rauț, a convocat ieri o întâlnire după pelerinajul de la Fântâna Albă, cu genericul „Lunca Prutului și Poiana Varniței – lacrimi și sânge românesc”, la sediul Societății ”M. Eminescu” din Cernăuți, unde a fost demonstrat și un documentar montat de Vasile Răuț din surse din YouTube. Despre martirajul neamului românesc au vorbit cercetătorii arhivelor Petru Grior și Dragoș Olaru, publicista Maria Toacă, profesorul Octavian Voronca. E bine că ne adunăm și-i pomenim, nu-i uităm, că avem de la cine lua curaj și dragoste pentru cele sfinte ale neamului - Limbă, Credință..

Ar fi bine însă să se continue acele pelerinaje, așa cum o făcea președintele Bivolaru. Să ne comemorăm martirii noi, românii,  în limba noastră cu preoți români și rugăciuni în limba română, căci o altă limbă, o altă credință ei nu și-au dorit – au murit pentru Limbă, Neam și Libertate, să nu hotărască nimeni cum să ne pomenim, să ne plângem Eroii. La Troița înălțată la Varnița trebuie să ne comemorăm martirii omorâți la Fântâna Albă. Ar trebui să facem astfel ca pe plăcuța de pe cruce să fie scris ”românilor”, nu bucovinenilor, căci doar români, floarea tineretului de pe Valea Siretului, au fost omorâți la Fântâna Albă.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți