” Nu trebuie viitorul clădit pe minciuni: aici, la Varnița, la Fântâna Albă, au fost omorâți doar români, floarea tineretului de pe Valea Siretului...”. (Comemorarea a 82 de ani de la masacrul românilor de la Fântâna Albă).

Lăsați-ne în legea noastră! Dorim să ne cinstim Martirii cu rugăciuni și parastase oficiate în limba română, cu Tricolorul, arborat în cinstea celor care au ales să moară pentru Limbă, Neam și Libertate!

Fiecare neam îşi are locul sfânt de închinare eroilor. Troiţa din poiana Varniţei, de lângă Fântâna Albă, rămâne panteonul, cimitirul Neamului Românesc, locul sfinţit prin jertfa martirilor, un simbol spiritual al luptei românilor pentru păstrarea fiinţei naţionale în această parte înstrăinată de Ţară.

Denumit Katyn-ul neamului românesc, genocidul de la Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941,  când sute de români bucovineni au fost măcelăriți de către iscoadele sovietice în încercarea lor de a scăpa de jugul bolşevic şi de a se uni cu fraţii din Ţară, precum  şi deportările, represaliile ce au urmat, lasă şi după 82 de ani urme de sânge în sufletele puţinilor urmaşi ai celor omorâţi fără vină, torturaţi şi împuşcaţi în închisorile staliniste, decedaţi de ger, foamete şi muncă silnică în Siberia, Kazahstan, în lagărele morţii de pe țărmurile lacului Onega, etc.

Nu se ştie cu precizie câţi au fost omorâţi şi unde au fost îngropaţi, căci pădurea toată s-a făcut un mormânt,  însămânţată pe osemintele martirilor, printre care aflându-se copii, femei şi bătrâni, acoperind cele câteva gropi în care au fost aruncate cadavrele celor măcelăriţi şi răniţi, care, conform mărturiilor supravieţuitorilor masacrului, au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la cele câteva gropi comune peste care s-a aruncat pământ. Câteva zile a „umblat” pământul şi s-a auzit gemetele agonice ale muribunzilor îngropați de vii.

 Numărul celor masacraţi fără vină nu cred să-l aflăm vreodată, cifrele oscilează şi sunt de multe ori exagerate, un lucru însă e cert –  genocidul de la Fântâna Albă, tributul pe care l-au plătit românii pentru dragostea de Neam şi Ţară, pentru dorinţa de a trăi liberi în Patria lor, trebuie să rămână Ierusalimul neamului românesc şi pentru martirii împuşcaţi în noiembrie 1940 pe deal la Suceveni, şi pentru cei masacraţi în ianuarie-februarie 1941 la Lunca, şi pentru cei rămaşi în anonimat,  torturaţi şi împuşcaţi de NKVD, îngropaţi în cimitirele din Hliboca şi Cernăuţi,  şi pentru cei care şi-au lăsat osemintele să zacă în Siberia, în stepele Kazahstanului, între anii 1944-1953, în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega, unde, conform documentelor de arhivă, doar la gara Kacika, într-o groapă comună, au fost îngropaţi 2 mii de români fără vină, decedaţi de foamete, ger şi boli, fapt sensibilizat cu ani în urmă de regretatul scriitor Dumitru Covalciuc.

Și la acest 1 aprilie la Fântâna Albă a plâns cerul cu lacrima celor îngropați de vii. Noi, românii din nordul istoric al Bucovinei, am venit să ne cinstim Eroii martirizați cu rugăciuni în limba română, cu Tricolorul arborat la crucile martirilor, precum și-ar fi dorit cei care fugeau de robie, dorind să trăiască liberi în Țara lor de obârșie, care s-au jertfit pentru Limbă și Neam, pentru Libertate. Ce-i drept, mitingul de doliu, organizat de autoritățile ucrainene, a început doar cu intonarea imnului de stat ucrainean, nu și cel al Patriei noastre istorice,  s-a desfășurat doar în limba ucraineană, la troiță a fost arborat doar bicolorul ucrainean, nu și Tricolorul românesc, pentru care au mers la moarte românii de pe Valea Siretului. Mai mult, dacă cu ani în urmă măcar parastasul divin era oficiat de preoți români în română, acum au fost aduși preoți ucraineni, astfel cei prezenți la mitingul de doliu s-au împărțit în două tabere - autoritățile locale și regionale, ucrainenii cu preoții autocefali au rămas la Troița înălțată în memoria martirilor români, preoții români în frunte cu protopopul de Hliboca, Ion Gorda,  majoritatea românilor prezenți la comemorare, parlamentarul român Dumitru-Viorel Focșa, circumscripția Constanța, tineri din Suceava, s-au adunat la crucea din pădure ce străjuiește cea mai mare groapă, unde, în aprilie 1941, au fost aruncați și îngropați încă de vii cei mai mulți români omorâți la Fântâna Albă, înălțată de Societatea ”Arboroasa”, de președintele, regretatul nostru coleg, scriitorul Dumitru Covalciuc, cu susținerea părintelui Ion Gorda, unde slujitorii altarului au oficiat parastasul de pomenire al Eroilor masacrați.

”Noi ne rugăm în limba maternă. Ne putem  ruga oriunde în acest loc. Nu trebuie viitorul clădit pe minciuni: aici, la Varnița, la Fântâna Albă, au fost omorâți doar români, floarea tineretului de pe Valea Siretului. Astăzi autoritățile nu au arborat nici un drapel românesc. Noi, românii din Bucovina, ne rugăm pentru pace, dorim să trăim în pace. Cei care au fost aici omorâți au plecat cu  copiii, au luat ce aveau mai scump, nu averea… Astăzi, în timp ce România sprijină și ajută Ucraina, ne distrug bisericile, limba…”, părintele Ion Gorda  a ținut să dezvăluie situația dificilă prin care trece în prezent biserica românească din Ucraina, dar și limba română în școli, dureri și neliniști evocate și de părintele Constantin, parohul  Bisericii din Băhrinești, de deputatul român Dumitru-Viorel Focșa.

  Inima Patriei noastre istorice – România –  a bătut în unison cu cea a românilor din nordul Bucovinei adunați în panteonul neamului românesc din Poiana Plângerii de la Varnița, Fântâna Albă, prin prezența diplomaților români -  dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, dnii ministru plenipotențiar Nicolae-Dan Constantin, consulul general de carieră Laurențiu Ciocan, care, cu profundă pietate și recunoștință, au depus o coroană de flori tricolore la troița martirilor secerați de gloanțele grănicerilor sovietici.

 În piosul său mesaj, dna Consul General Irina-Loredana Stănculescu, evocând tragedia românilor masacrați la Varnița, a ținut să sensibilizeze situația dificilă, creată de autoritățile ucrainene la comemorarea martirilor:  ”Ne aflăm într-un moment tragic, comemorăm  martirii neamului românesc. Ar fi trebuit ca toate mesajele autorităților  să fie traduse și în limba română. Cinstim această zi în fiecare an, vărsăm o lacrimă, aprindem o lumânare în amintirea acestor oameni care și-au dorit libertatea. Suntem într-un moment dificil, Ucraina se confruntă cu mari dificultăți, iar poporul român a fost și e alături de cetățenii Ucrainei  care luptă pentru libertate și pace, pentru integritatea teritorială a Ucrainei. Ne dorim să ne cinstim trecutul și să nu mai repetăm asemenea în viitor. Pare că istoria se repetă. Pentru a putea trăi liberi în familia europeană unită avem nevoie de multă înțelepciune, de multă toleranță pe aceste teritorii istorice. Toleranța interetnică este cea mai importantă în momentul de față. Trebuie să ne cinstim fiecare înaintașii și trebuie să avem grijă cum ne clădim viitorul. Este un moment în care această comemorare ar trebui făcută și în limba română și în ucraineană. Pe această Troiță ar trebui să fie arborat steagul Ucrainei, dar și al României,  pentru că acestea sunt atuurile internaționale și cred că dv, autoritățile locale, regionale, ar trebui să țineți seama de toate aceste lucruri cu înțelepciune și diplomație, cu toleranță, să trăim aceste momente împreună. Împreună ne-am dat mâna pentru a  face parte din marea familie europeană, trebuie să respectăm drepturile minoritarilor pe aceste teritorii. Îmi pare foarte rău pentru această situație creată”, a opinat dna Consul General Irina-Loredana Stănculescu.

La comemorare au mai participat Petro Brijac, reprezentant al ARM Storojineț, Ruslan Domnițak, președintele Consiliului Raional Cernăuți, deputații Ivan Muntean și Mykola Karliiciuk, Nicolae Bodnariuc, directorul Școlii din Oprișeni, Ștefan Mitric, directorul Liceului ”Ștefan cel Mare” din Ropcea,  primari, lideri și membri ai societăților național-culturale românești din ținut etc., români din satele de pe Valea Siretului.

În memoria celor omorâți fără vină românii din Suceveni și Cupca au pregătit o masă de pomenire încărcată cu cozonaci și bucate tradiționale românești.

Să trăim, să-i pomenim și să nu uităm! Să ne păstrăm limba română, credința ortodoxă, pentru care s-au sacrificat Eroii Neamului”!

Felicia Nichita- Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți

Video: Diana Toma