24 iunie 2026
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Cu Mircea Motrici pe aripi de cuvinte, La porțile timpului Ca niște clopote vestind renașterea spirituală a neamului sunt dialogurile cu oamenii bisericii pe care scriitorul i-a evocat în momente astrale de sinceritate

23 martie 2023 р. | Categorie: Bucovina

Cu Mircea Motrici pe aripi de cuvinte, La porțile timpului

Ca niște clopote vestind renașterea spirituală a neamului sunt dialogurile cu oamenii bisericii pe care scriitorul i-a evocat în momente astrale de sinceritate

La 24 martie,  prietenul nostru, al românilor din Cernăuți, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuți la Radio România Actualităţi, ar fi împlinit 70 de ani. Veșnic pelerin pe drumul sufletului românesc, radioreporterul a sfidat sârma ghimpată, instalată între fraţii de acelaşi sânge şi crez naţional, folosind ca armă cuvântul  pentru oglindirea adevărului istoric, prin  profesionalism şi talent înălţând poduri de flori ale prieteniei şi purtând dorul românesc prin lumea întreagă - de la Udeşti, Suceava, la Cernăuţi, Nordul înstrăinat al Bucovinei, etc. Susţinător înflăcărat al unităţii românilor de pretutindeni, scriitor şi reporter dăruit de  Dumnezeu cu harul expresiei metaforice, Mircea Motrici, cel care a fost un bun prieten al românilor înstrăinaţi, a trăit şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet. ne-a lăsat, pe lângă o amintire de neuitat, şi o ofrandă de carte, graţie soţiei Rozalia, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, care se îngrijeşte de ce n-a reuşit el să împlinească.

Ca niște clopote vestind renașterea spirituală a neamului sunt interviurile cu mari duhovnici pe care Mircea Motrici i-a evocat la momente astrale de sinceritate, dând aripi înalte gândurilor în marele zbucium  al universului intim al acestor oameni cu trăiri înalte și chipuri legendare - ierarhi, călugări,  preoți. Veghind la altarul sufletului, autorul ne face părtași ai unor gânduri și trăiri învăluite în aura sacralității, adevărului și sincerității, zidindu-și cuvântul în dialoguri astrale, adevărate popasuri  la răscruci de lumină și întuneric. Graţie distinsei sale soţii, Rozalia Motrici, care se îngrijește ca Mircea Motrici să nu fie uitat, punându-i în valoare totul ce a scris, ce a lăsat posterității, fie pe banda de magnetofon sau în manuscrise, noi, prietenii din Cernăuţi, ne-am înavuţit cu prinosul acestui scump dar de carte românească -  lucrarea La porțile timpului - Dialoguri cu mari duhovnici, care ni‑l prezintă ca pe un misionar creștin, nelipsit de la Sfânta Liturghie, mereu în frământări și în căutarea de valori sacrale, duhovnicești. Lucrarea ne face martori ai unor gânduri și trăiri înalte, sugestive şi emoţionante momente ce desăvârşesc cele sfinte sunt  dedicate  credinţei ce veghează la altarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Putna, sacralității pe muntele Athos, sincerității cu mari duhovnici la Mănăstirile Putna, Sihăstria, Schitul Colciu de la Athos, dar şi la alte  aşezăminte monahale, unde  arde candela conştiinţei de neam şi de țară.

Deşi au trecut 16 ani de când a plecat dintre noi, pentru a recupera cât mai mult posibil din  moștenirea culturală a scriitorului, prin tenacitatea insistentă, prin hărnicia sa, dna Rozalia Motrici, adună în pagini de carte texte a numeroase și semnificative interviuri, într-o structurare coerentă, imprimate pe memoria benzii de magnetofon sau apărute în paginile unor file de ziar. Anume grație dnei Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, cea care îi perpetuă idealurile, noi, prietenii din Cernăuți, de unde distinsul reporter Mircea Motrici făcea transmisiuni în direct de la sărbătorile noastre naționale, de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, am intrat în posesia dialogurilor cu mari duhovnici ai tuturor timpurilor, volumul ”La porțile timpului”, apărut la Editura ”Crimca” a Episcopiei Sucevei și Rădăuților.

Strănepot în descendență maternă al scriitorului Eusebiu Camilar, misionar dăruit întru slujirea cuvântului care zidește, reporter hărăzit să dea rigurozității jurnalistice scânteieri de prozator și poet, jurnalist, memorialist, călător neobosit cu microfonul în mână, Mircea Motrici a plecat  de la Udești,  de unde,  vorba lui Grigore Vieru, „se coace pâinea privighetorii în jarul cântecului ei”, în nobilul său efort de a  descoperi valori, de a dezvălui adevăruri, pe aripi de cuvinte a adus cu el, de pe meleagurile pe unde l-au purtat paşii ”în amurguri de zi sau în ceasuri de noapte”, ofranda unor gânduri și trăiri înalte. Or, puterea cuvântului  înaripat ”pătrunde ca un aer proaspăt de munte, dând aripi pașilor următori prin viață în marea respirație a pământului ce învinge zbuciumul universului intim. Cuvântul de folos are farmecul lui când îl asculți de la mari duhovnici pe cărări ce urcă spre cer. Aducerea acestor cuvinte  spre altarul sufletului e o datorie, fiindcă în scurgerea vârstei, izvorul lin sau agitat al secundei de viață merită și opriri duhovnicești, unde gazde sunt acei oameni simpli, călugări minunați, sfinți părinți, cu chipuri legendare, cu trăirile lor înalte”. Având nobila menire de căutător de comori sufleteşti, Mircea Motrici descoperă peste tot pe unde l-a purtat dorul de sublim,  oameni valoroşi,  slujitori ai altarelor înțelepți, înrudiţi cu duhul divin, cu setea de adevăr, de sacralitate.  Aceste dialoguri, ”popasuri la răscruci de drumuri, între bine și rău,  între nădejde și înfrângere, între lumină și întuneric”, sunt clipe unice, petrecute cu cei ce astăzi nu mai sunt, ”dar au rămas alții întru frumusețea licăririi duhovnicești a cuvintelor rostite și nerostite”.

Întrucât rânduiala Bunului Dumnezeu a făcut să cunoască, în calitate de reporter, minunați duhovnici, Mircea Motrici i-a adus în aceste pagini de carte doar pe câțiva dintre ei, cu regretul că poate și mulți alți străjeri ar fi meritat să apară aici. ”Străjeri sunt duhovnicii, mari rugători, stejari cu rădăcini în alte veacuri. Carola lor la cumpăna nopții, sub aripi de îngeri, bate  mereu la porțile timpului”.

Opiniile ce prind viață  în momente astrale din interviurile cu slujitori ai altarelor sunt relevante și semnificative, ceea ce  vorbește despre spiritul remarcabil al reporterului. La această performanță contribuind nu doar anvergura culturală a preopinenților, provocarea răspunsurilor, dar și acel suflu emoțional din sufletul reporterului care-i contaminează pe intervievați. Și aceasta grație sincerității, patriotismului, sentimentelor care-l animă pe reporter. Acest volum de interviuri, mizând, îndeosebi, pe valențele dialogului, în virtutea lucrului în sine, vizează cu precădere viața monahală, valorile spirituale creștine, purtând amprenta inconfundabilă a sacralității, a veșnicie, a perenității durative, fie că autorul stă de vorbă cu mari duhovnici de la Voievodala și Sfânta Mănăstire Putna, fie că înalță altare spirituale pe Sfântul munte Athos.

”Dincolo de noi, dincolo de cuvinte, dincolo de timp”, apar cuvintele pline de înțelepciune ale ”vindecătorilor de suflete” ce îi mângâie pe călători cu privirile lor, iar cu rugăciunile leagă generațiile întru continuitatea dreptei credințe. Uneori vorbele lor sunt aspre chiar, dar blânde, alină dorurile, rup incertitudinile, spulberă povara greutăților, corectează drumuri și destine, scrie autorul, intenția căruia a fost de a semăna cuvinte în loc de a le oferi buchete de flori, de a-i aduna la un loc pe sfințiile lor. ”Demult mi-ași dori să-i știu într-o zi împreună, așa precum împreună sunt la această revărsare de file cu mari trăiri! Dar poate deja sunt în ceata drepților! Poate într-o zi poarta timpului se va deschide și vestea va sosi”. De 16 ani Mircea motrici își continuă dialogurile astrale cu mari duhovnici ai ortodoxiei în ceata celor drepți.

Înălțătoare, de o încărcătură  sacrală emoționantă sunt paginile dedicate marelui misionar, părintele Cleopa, acel care ”a fost și va rămâne un propovăduitor al învățăturii patriotice”, miruit de Providență cu darul cuvântului  și cu mare deschidere către oameni,  îmbogățind mesajul cu istorii sfinte ale unor credincioși ce și-au aflat liniștea veșnică în cimitirele cu sfinți din Bucovina,  și în cel al  Mănăstirii Sihăstria,  dar și cu cele despre viața monahală a unor călugări de pe Sfântul Munte Athos. Expresia „Mânca‑v‑ar Raiul să vă mănânce!” e o oglindă a frumuseții și durabilității cuvântului duhovnicesc a părintelui Cleopa, care îndemna la rugăciune - calea pe care marele duhovnic a împlinit-o în viață și pe care  o arată în această carte  tuturor credincioșilor. Or, a așterne câteva gânduri despre părintele Cleopa înseamnă o dulce povară pentru autor, ”înseamnă a îndrăzni să te înalți o clipă spre cerul bunicilor noștri, unde vorbele dragi cu izvor în suflet te duc pe o aripă a copilăriei”.

În capitolul „Aripi de Ceaslov”, Mircea Motrici e lăsat ”furat” de cuvintele mărturisitoare de taină care vibrează atât de profund, cuvinte ce au fost ținute ani buni până la ”ivirea zorilor darnice, pe măsura sufletului și a frumuseții umane, aflate în așteptare, că ”nu el vorbește despre Ștefan, ci marele voievod vorbește prin el”, rostite de arhimandritul Iachint Unciuleac, ”monah ales de Dumnezeu să conducă mulți ani obștea Mănăstirii Putna”, care a vegheat istoria Sfintei Mănăstiri, prin  iubirea și înțelepciunea căruia prinde viață chipul legendar al lui Ștefan cel Mare, ”Cu speranță în prag de duminică. O duminică a sufletului românesc”.

Istoria nu este decât o carte a vremii, spun cuvintele pline de înțelepciune ale arhimandritului Iachint Unciuleac, care ne învață să urmărim virtutea. Ștefan cel Mare a hotărât ca pe mormântul său să fie pus simbolul stejarului, ca să arate că dorința lui dreaptă și sfântă este ca poporul nostru să reziste, să trăiască etern pe acest pământ sfințit cu jertfele strămoșilor. Mai observăm  pe mormintele Mariei de Mangop și Mariei Paleologu un element frumos -  Floarea de mac și pasărea Phoenix care ciupește din ea. Este simbolul veșniciei, revenirea la viață a poporului român.

Licărul din marea lumină a  ortodoxiei ce se revarsă  din izvorul sacral al evlaviei și al înțelepciunii  ce luminează din cartea ”La porțile timpului” ne poartă pe urmele lui Mircea Motrici  către tărâmuri divine spre sfintele lăcașe de închinare  încărcate  de miracolul sacralității, unde înțelepciunea și smerenia vorbește prin duhovnici binecuvântați de Dumnezeu. Dacă în 1998, prin cronicele pelerinajului  său ce au prins suflet în volumul ”7 ZILE ÎN ATHOS”, Mircea Motrici ne-a dăruit fărâme din finețele, tainele și sacralitatea Sfântului Munte Athos, aceleași clipe de înălțare duhovnicească, aceeași  liniște sufletească, deschidere spre iertare, binecuvântare și împăcare  pulsează cu toate fibrele sufletului românesc în sinceritățile dialogurilor cu mari duhovnici ”La porțile timpului”. Or, valorile spirituale sunt veșnice, precum veșnic e neamul românesc.

Cu o impecabilă și deschisă sinceritate, cu un  spirit înălțător pe aripi de cuvinte, Mircea Motrici și-a purtat dialogurile cu oamenii bisericii - Arhimandritul Dionisie Udișteanu (1900-1984), fost stareț al Mănăstirii Secu, Episcopul Gherasim Putneanul (1924-2004), Arhimadritul Iachint Unciuleac (1924-1998), părintele protosinghel Petroniu Tănase,  stareț al Schitului românesc Prodromu de pe Muntele Athos (1916-2011), Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, trecut la Domnul în anul 2020, străjeri și ei la Porțile timpului, cu alți mari duhovnici, evlavioși slujitori ai sfintelor altare – ai Credinței și Neamului.

Cu înțelepciune și credință, duhovnicul de la Schitul Colciu de la Athos, părintele Dionisie Ignat, conștientiza că liniștea e acea prin care călugărul se poate apropia de Dumnezeu, că avem nevoie de mila Celui de Sus, fiindcă credința noastră ortodoxă are prea mulți dușmani: „Se poate ca Ortodoxia să fie smerită de dușmani, că are prea mulți dușmani, dar trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să caute cu milă și cu îndurări spre noi, spre poporul nostru și spre întreaga Ortodoxie”. Aceeași înțelepciune și profunzime în gândire  se simte în dialogurile cu părintele protosinghel Petroniu Tănase, precum și cu  Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, trecut la  cele veșnice în anul 2020.

Cu file ce tăinuiesc momente sacrale din istoria monahală a Bisericii Ortodoxe Române, aceste dialoguri prețioase ce luminează cu înțelepciunea duhovnicească adunată în paginile acestei valoroase cărți, rămân la porțile tuturor timpurilor valori spirituale perene, eterne.

Felicia Nichita-Toma, Cernăuți, ”Zorile Bucovinei”