29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

A bătut trist azi clopotul cerului şi în Cernăuţi – a răsunat sfâşietor pentru noi, prietenii din bătrânul burg

30 octombrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

A bătut trist azi clopotul cerului şi în Cernăuţi – a răsunat sfâşietor pentru noi, prietenii din bătrânul burg

Şi la Cernăuţi, precum în întreaga Bucovină, a bătut trist azi clopotul cerului pentru un înger cu surâs blând şi chip de regină, căreia, cu un an în urmă, o zgripţuroaică bătrână, invidioasă şi rea, i-a furat tinereţea. Dar şi de acolo, din cer, din hora aştrilor, îngerul blond - Carmen Veronica Steiciuc, cu aripi noi, cu poeme scrise în inimile prietenilor din Cernăuţi, îşi revarsă strălucirea şi căldura sufletului asupra bătrânului burg.

Draga noastră prietenă, ai plecat prea devreme în constelaţia aştrilor. S-a împlinit un an de tristeţe că nu mai eşti printre noi! Or, nimic din ce e nobil, suav şi dulce nu moare – scriitoarea Carmen Veronica Steiciuc – o zână a poeziei, cu o poveste frumoasă, a rămas pentru totdeauna în inima noastră, a prietenilor din Cernăuţi.

Acum, la împlinirea unui an de la trecerea în veşnicie a scriitoarei Carmen Veronica Steiciuc, prima directoare a Teatrului Municipal ”Matei Vișniec” Suceava - o prezenţă elevată şi tandră, o mare valoare a culturii sucevene, conştientizăm cu certitudine că prietena noastră a rămas în sufletul nostru o scumpă şi dragă amintire, că i-am lăsat pentru totdeauna un loc în inima noastră. Or, pentru cei care iubesc cu sufletul nu există despărțire.

Tristeţea din inima noastră sunt boabele de rouă ce strălucesc pe florile metaforelor versurilor ei cu parfum de roze, mărgăritarele frumoaselor amintiri. Adevărul e că moartea nu poate ucide ceva ce nu moare niciodată. Poezia ei cu parfum de roze e muzică şi armonie, două sorginţi ale ideii prin care scriitoarea continuă să trăiască prin ceea ce a creat. Şi-a zidit veşnicia prin poezie, prin teatru, prin zâmbetu-i cald şi inima-i generoasă, lăsând pe unde a trecut o urmă frumoasă nu doar în poezie, ci şi în prietenie, în relaţia cu oamenii pe care i-a avut aproape de inimă.

Am fost şi am rămas admiratorii frumuseţii sale sufleteşti şi a înaltelor sale idealuri, având-o nu o dată oaspete drag şi aşteptat, împreună cu regretatul nostru prieten Dumitru Teodorescu, directorul cotidianului „Crai Nou” din Suceava, scriitori din cealaltă Bucovină ruptă în două, oameni înrudiţi întru duh şi aspiraţii, libertate, dragoste pentru cuvântul matern, la manifestările organizate în Casa Mare a Limbii Române la "Zorile Bucovinei", dar şi fiind prezenţi la Festivalul „Rezonanţe udeştene”, organizatoare a căreia era poeta Carmen Steiciuc, moderând cu eleganţă şi recitalul „Carul cu poeţi”, desfăşurat în curtea Casei memoriale „Mircea Motrici” din Udeşti, organizat de Asociaţia Culturală "Mircea Motrici", preşedinte Rozalia Motrici.

Cu toții murim. Important este să lăsăm în urma noastră ceva ce va trăi pentru totdeauna, precum buna şi amabila noastră prietenă. Cu chipul său luminos, cu zâmbetul dulce pe buze, sub aparenta sa fragilitate, Carmen Steiciuc a dat dovadă de o forță inconfundabilă a unei energii fără precedent, lăsând în sufletul prietenilor din Cernăuţi o ultimă declaraţie de iubire:

Draga noastră prietenă Veronica, ce tristă e ziua de azi fără strălucirea ta! Totul trece „în lumea asta de durere”, vorba lui Adrian Păunescu, un lucru e cert: nu te vom uita nicicând, vei dăinui în sufletele noastre şi astfel va fi mereu!

Felicia Nichita-Toma, din numele jurnaliştilor de la „Zorile Bucovinei”, membrilor Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Ucraina