DE LA MOLNIŢA, URARE…

29 decembrie 2013 р. | Categorie: Noutăţi

Voi ura numai de bine

Pentru „Zorile Bucovinei”,

Că aşa aţi meritat

Să fiţi buni de lăudat

DE LA MOLNIŢA, URARE…

Hai, băieţi, cu mic şi mare,

Să vă zicem o urare,

Să audă fiecare

În sat şi peste hotare!

Gospodari-s pregătiţi

Numai voi flăcăi veniţi

Pe la bune gospodine,

Pricepute la copt pâine,

Căci şi eu aşa umblam

Colacii când alegeam,

Zece nopţi n-am aţipit,

Urătura-am pregătit,

Din bici tare să pocnim,

Mai departe să pornim,

Gospodarii ne-or primi

Şi frumos ne-or omeni.

Ca s-avem ceva folos,

Vom ura prin sat frumos,

Mai întâi cu cuviinţă

Despre-a noastră doctoriţă –

Doamna Eugenia cea bună

Numai laude adună,

De plouă, de viscoleşte

Ea pe toţi ne lecuieşte.

După mulţi ani ce-a lucrat

La odihnă a plecat,

Îi dorim noi sănătate,

Masa plină de bucate!

Mai avem doctor în sat

Bună mult de lăudat,

Lenuţa Costache n-a uitat

Ca jurat lui Hipocrat,

Pentru anul care vine

Să-i urăm numai de bine,

Leacuri bune să găsească,

Acasă să ne lecuiască,

La spital azi de te duci

Trebuie vaca s-o aduci

Şi-ncă pe-atâţia dolari –

Mori cu zile de n-ai bani!

Aşa-i urătura mea,

Precum mi-i şi zodia –

Scorpionii cer dreptate

De la om străin sau frate.

Mânaţi, măi! Hăi-hăi!

Voi ura numai de bine

Pentru „Zorile Bucovinei”,

Că aşa aţi meritat

Să fiţi buni de lăudat

Toţi care vârtos muncesc,

Ziarul ni-l primenesc,

Cu dragoste românească,

În sfânta limbă strămoşească,

Tot românul s-o citească!

Vă dorim noi sănătate

Şi luptaţi pentru dreptate

Tot aşa şi mai departe!

Din „Zorile” veţi afla

Şi de urătura mea

Pe la harnici cititori,

Ce trimit multe scrisori

La „Zorile” noastre dragi

De pe plai cu mândri fagi.

La Budineţ să mergem

Pe Elena Fedoreac s-o urăm,

Noi o vom ura afară

Să nu aibă timp să moară,

Şi o vom ura în prag

Sub teiul ei cel mai drag.

Are inimă românească

Domnul viaţa să-i lungească!

Noi la Domnul ne-om ruga

Sănătate ca să-i dea

Să scrie cât va putea.

Mânaţi, măi! Hăi-hăi!

Să pornim spre răsărit,

Căci doar Zina Smochină ne-a poftit,

Frumos noi o vom ura,

Opincuţe-om cumpăra,

Că motanul s-a-ndurat

Şi opinca i-a mâncat.

Nici nu spun de unde-i ea –

Toţi o ştiu prea binelea,

„Zorile” când primesc –

Poeziile-i citesc…

Cine vrea ca s-o mai ştie

La „Zorile” să se-nscrie…

Te lăsăm Zina cu bine

Pentru anul care vine,

Şi dăm fuga-n Mălineşti

La moşul cel cu poveşti,

Moş Porfir, la ce gândeşti?

Cum mata te-ai îndurat

Pe-un moşneag l-ai criticat

Că pe prag a tot fumat?!

Poate el s-a enervat

Că nevasta l-a lăsat

Şi-n Italia-a plecat.

Se teme că va muri

Şi n-are cine-l încălzi.

Bine e că nu fumezi

Numai pe alţii îi vezi,

Pe divan te tolăneşti

Ne spui snoave şi poveşti.

Te poftesc cu semănatul

Şi te voi purta tot satul,

Molnicenii mei să ştie

De moşul poznaş ce scrie!

Mânaţi, măi! Hăi-hăi!

Cam puţin am câştigat

Pe la cine am urat,

Cu aşa o urătură

Nu mai am ce pune-n gură.

Să intru pe la şefi mari

Poate îmi vor da dolari,

Da-s zgârciţi că-i criză mare,

Nu ne-au dat nici de mâncare,

De deputaţi să nu uităm

Şi pe dânşii să-i urăm,

Frumos să le mulţumim

Pentru pensia ce-o primim,

Că-i uşor de numărat,

Mai ales, la noi, la sat.

Câte buzunare-am avut

Eu pe toate le-am cusut,

Numai unul am lăsat

Să-mi pun pensia la păstrat.

Mânaţi, măi! Hăi-hăi!

La teatru nu mergem

Căci televizoare-avem,

Nici un ban nu cheltuieşti

Pe toţi domnii îi priveşti,

Ţara ni-i plină de hoţi,

Nu-s puşcării pentru toţi.

Eu pe hoţi nu-i voi ura

Mă tem că s-or supăra,

Să-i colinde-ai lor nepoţi

Că-s tot neam din neam de hoţi!

Vai, sărmani-s obosiţi

De prin Turcia sosiţi.

Legile le schimbă bine

Atunci când lor le convine.

Mâine anul se-nnoieşte

Averea lor se înmulţeşte,

Nu toţi ştiu limba de stat,

Dar sunt primii la furat!

Poate am greşit ceva

Cu mustrarea aspră-a mea,

Când băiet la mama-eram

Cu vacile la păscut umblam,

Astăzi, parcă-am fi la piaţă,

Umblă cu căţei de aţă…

Nu ştiu de-am avut dreptate,

Însă v-am urat de toate,

V-am spus drept şi-adevărat

Despre câte s-au întâmplat,

Flăcăii-s cam supăraţi

C-au rămas ei dezbrăcaţi,

Pantalonii le-au luat,

Fetele i-au îmbrăcat

Şi-acum nu mai poţi afla

Care-i el şi care-i ea…

Dacă ceva am greşit

Îmi cer scuze la sfârşit,

Pentru anul care vine,

Vă doresc la toţi de bine,

Pantaloni s-aveţi şi bani,

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Aho, Aho!

V-a urat cu mare alai,

Nicolae al lui Vasile MIHAI