Ocupanţii ruşi i-au smuls cu cleşi lui Mihailo dispozitivul care îi fixa brațul rănit sfârtecat. Mărturiile surorii luptătorului ucrainean

Mihailo Dianov, luptătorul ucrainean cu brațul sfârtecat, devenit simbolul rezistenței de la oțelăria Azovstal din Mariupol, s-a reunit cu fiica și soția sa, după mai bine de 4 luni de prizonierat la ruși. Mihailo se află acum într-un spital din Kiev, fiind eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri. 

Mihailo, în vârstă de 42 de ani, a devenit cunoscut în toată lumea datorită unei fotografii în care apărea nebărbierit și cu haine jerpelite, dar făcând semnul victoriei, în timp ce ținea în mână o cană cu cafea, iar pe brațul bandajat avea montată o atelă metalică, fixată cu șuruburi. În ciuda stării sale evident degradate, bărbatul afișa un zâmbet liniștit și o mină încrezătoare. 

Aliona Lavrușko, sora lui Mihailo Dianov, luptătorul ucrainean cu brațul sfârtecat, devenit simbolul rezistenței de la oțelăria Azovstal, a povestit despre tortura la care a fost supus fratele ei de către invadatorii ruși. ” I-au smuls cu clești pe viu dispozitivul medical care îi fixa brațul rănit, astfel distrugându-i osul. Acum, el necesită operaţii şi tratament de lungă durată. Fratele nu a primit deloc îngrijiri medicale. Dispozitivul metalic de fixare externă a fost scos pe viu, cu clești. Asta a deteriorat și mai mult osul, care era deja fragmentat. Mâna nu a fost tratată și lipsesc patru centimetri de os. În pofida durerii, Mihailo își mișcă toate cele cinci degete ale mâinii și chiar o îndoaie puțin. Medicii sunt surprinși că poate face asta având o asemenea vătămare gravă. Chiar și cât a fost în captivitate, Mihailo mişcă mâna, astfel încât să nu se atrofieze complet. Este un om foarte bun! Intervenția chirurgicală  va avea loc mai târziu, când îşi va reveni. Este periculos acum, având în vedere starea lui actuală. Înțelegem cu toții că recuperarea nu va dura mult timp”,  transmite facti.ua. unian, Ucraina.

Femeia a povestit despre condițiile neomeneşti în care rușii i-au ținut timp de patru luni pe prizonierii ucraineni. „Prizonierii nu aveau voie să mănânce. Dar nici nu o poţi numi mâncare. Chiar și animalele din ferme sunt hrănite mai bine. Împărțeau o pâine în opt și fiecare primea câte o bucată și o lingură de terci. După ce a ajuns acasă își dorea foarte mult lapte condensat fiert, eclere și prăjitură Napoleon. Când le-a văzut, nu ştia de bucurie. Dacă o persoană este subnutrită atât de mult timp și când visează la asta, totul ajunge să fie foarte dureros…”, a spus sora militarului. „Şi cu toate că nu sunt amintiri plăcute, dar Myhailo a spus că tocmai în captivitate începi să te gândești mai mult la ce contează cu adevărat. Pentru că atunci când ești liber, poți să ieși afară, să citești, să asculți melodii ucrainene și nu imnul național rus în fiecare dimineață”, a mai adăugat femeia.