Iuliana Gorea Costin. "Noi Românii, Vom Birui Împreună, Ținând Crucea Credinței Și Dreptății În Mână"!

3 octombrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi

Destin Românesc.

Iuliana Gorea Costin. "Noi Românii, Vom Birui Împreună, Ținând Crucea Credinței Și Dreptății În Mână"!

Un interviu cu Raia ROGAC

R.R: Obişnuiesc de ani buni la început de dialog să prezint un CV al interlocutorilor mei, nu vom face o excepţie nici de data aceasta, doar că având un breviar al dumneavoastră din 2013, aş dori să-l completaţi până în prezent, deci, să treceţi în revistă principalele momente biografice din ultima perioadă. Mă simt onorată să realizez această convorbire de suflet, pentru că aşa aş vrea să fie. Chiar dacă nu întotdeauna aceste preocupări s-au regăsit în sfera celor de serviciu, ele au devenit o permanenţă în inima şi fiinţa dumneavoastră, altfel spus, acestea sunt un crez pentru întreaga viaţă. „Plec zilnic la câştig în minele de aur ale graiului meu”, spunea Grigore Vieru, câştigându-şi dragostea eternă a întregului popor român de pe ambele maluri ale Prutului. La fel de idolatrizat a fost şi este şi Nicolae Dabija care, atins de necruţătorul covid, în luna martie curent şi-a luat zborul către stele în Dreapta lui Dumnezeu pentru a se întâlni cu marii scriitori dintr-o singură literatură română. Mulţumesc pentru trio colecţia „Din Basarabia Poeme alese”, semnate de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi şi Nicolae Dabija, cărți apărute cu sprijinul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi care, cel puţin câte două - trei exemplare, ar trebui să fie în fiecare bibliotecă din Ţară, fie ea publică, fie şcolară. De la aceşti trei mari titani să pornim discuţia, ce aţi mai reuşit să faceţi întru cinstirea memoriei lor? Eu am ferma convingere că bustul lui Nicolae Dabija trebuie să completeze Aleea Clasicilor din Grădina Publică „Ştefan cel Mare și Sfânt” din Chişinău…

I.G-C: Nişte ani în urmă am urmat chemarea: „Treceţi, Prutul!”, convinsă fiind că e nevoie de un impuls permanent în susţinerea circuitului valorilor româneşti, că avem nevoie de o împărtăşire și de însușirea tezaurului complet la care au săpat părinţii noştri spirituali, şi că, în special, statul Republica Moldova nu poate exista fără o susţinere din exterior, iar Bucureştiul a fost şi rămâne a fi principalul nostru susţinător. Am fost şi rămân un avocat asumat al românilor basarabeni și pentru toți cetățenii Republicii Moldova în dialog cu factorii decizional, politic, la emisiuni tv şi radio, la conferinţe, diverse evenimente şi dezbateri. În acest context am organizat şi nenumărate acţiuni culturale, în ideea şi intenţia de a ne satisface necesitatea de estetic, dar şi de a ne elibera subconștientul sau îmbogăţi conştientul naţional. Între aceste acţiuni se înscriu: spectacolele jubiliare ale compozitorului Eugen Doga („În oglinda clipelor”, „Toamna romantică”, „80 de primăveri” ), desfăşurate la Ateneul Român şi Parcul „Titan” din Bucureşti; spectacolele „Lumină din lumină, „In memoriam Grigore Vieru” și „Născuţi în Limba română”cu artişti de pe ambele maluri ale Prutului, care a avut loc în Sala Palatului din Bucureşti; editarea și lansarea volumelor „În oglinda clipelor”, „Eterna”, a culegerii de poezii distribuit spectatorilor din Sala Palatului „Grigore Vieru. Lumină din Lumină”, a antologiei „Limba română este Patria mea”; lansări de cărţi şi CD-uri la Muzeul „George Enescu”, Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu”, Institutul Cultural Român, medalioane regizorale la Clubul Ţăranului Român și cinematograful „Patria” din Bucureşti, proiecţia filmelor: „La izvoarele sărbătorii Zilei Limbii Române”, „Clopotul reînvierii”, „La izvoare”- medalioane regizorale ale cineastului Victor Bucătaru, decada filmelor regizorului Emil Loteanu; expoziţii de arte plastice în saloanele „Constantin Brâncuşi” și „Art Mark” („Ipostaze”, „Fata şi Tata”, „Basarabia mea”) ș.a; coordonarea și colaborarea la și pentru unele emisiuni tematice, difuzate de TVR Internaţional şi TVR Moldova; participarea la organizarea împreună cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti a Forumului ziariştilor de pretutindeni „Hai acasă” şi a simpozionului şi Concursului „Limba romana este Patria mea”, a „Centenarul Uniunii Ziariştilor Profesionişti”; lansarea şi sprijinirea proiectelor „Caravana de carte”, „Podul de carte”, prin care mai multe loturi importante de carte românească au ajuns în şcolile din stânga Prutului, inclusiv în zona transnistreană şi regiunea Cernăuţi; sprijinirea Festivalului anual „Zilele Basarabiei” la Bucureşti; proiectul „De la Podul de Flori la Podul de Spirit”, în cadrul căruia am organizat cu suportul S.A. Eurodidactica, nemijlocit a domnilor Rodica și Eugen Ursu, la Biblioteca Naţională a României o expoziţie de hărţi, ce reprezintă evoluţia spaţiului românesc de-a lungul timpului, tot în aceeași zi, 27 martie 2014 a fost expusă şi apoi donată o impresionantă colecţie de carte, editată cu grafie latină după 1989, în Republica Moldova; Festivalul „Vin din Basarabia”, desfăşurat în Centrul Vechi din Bucureşti; expoziţia „Fabricat în Republica Moldova”, Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti; iniţierea şi coordonarea proiectului „Creştini în Europa”, cu participarea artiştilor români consacraţi din întreg spaţiul românesc, desfăşurat la Chişinău, Bălţi, Cahul, Cimişlia, Orhei și Cernăuţi; iniţierea, organizarea şi coordonarea proiectului „Identitate Culturală Patrimoniu European”, tot cu participarea artiştilor români din întreg spaţiul românesc, desfășurat la Ungheni, Comrat, Bălţi, Cahul, Chișinău şi în Sala Palatului din Bucureşti; avanpremiera Festivalului „Cu drag de Mărțişor”, cu participarea Ansamblului Academic „Joc”, desfăşurat la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din București; manifestarea „Dialogurile dragostei”, organizat în parteneriat cu Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, pentru membrii corpului diplomatic acreditat la București, prin care s-a marcat Ziua Culturii Naţionale în Aula „Cantacuzino”, Muzeul Naţional „George Enescu”şi în Sala Bizantină a Palatului „Begheme”, sediul Ambasadei României la Paris (acţiune care a unit diaspora României şi Republicii Moldova); avanpremiera Festivalului „Chișinău și București - două inimi româneşti", organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român, susţinut de Orchestra Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” și ansamblul de dansuri sportive „Codreanca” în Piața „George Enescu” din București; sprijin pentru Gala premiilor TVR Moldova, desfășurată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chişinău; schimburi culturale între Teatrul „Nottara” din București şi „Ginta Latină” din Chișinău; prelegerile „Altfel despre Moldova din stânga Prutului”, prezentarea filmului „Golgota Basarabiei” în regia lui Ion Chistruga şi Alina Ciutac și a filmului „Masacrul inocenţilor” în regia lui Victor Bucătaru, Seratele „Eminescu – jurnalistul”, „Cronica Timpului”; lansarea colecţiei Eugen Doga, „Eterna”, muzică pe ritmuri universale, vol.1, de Ziua Culturii Naţionale în Sala Mare a Institutului Cultural Român; organizarea spectacolului „De Dragobete, de Dragoste, de Dor”, pe muzica compozitorului Eugen Doga, lansarea colecţiei „Eterna”, ritmuri universale, vol.1(11 CD-uri), susţinut de Orchestra de Cameră, prim-dirijor Cristian Florea la Sala cu Orgă din Chișinău; donaţie de carte pentru completarea bibliotecilor şcolare din regiunea de Est (transnistreană ) a Republicii Moldova şi din Comrat; editarea volumelor „Poeme alese. Din Basarabia. Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija”, la Editura UZP, lansate la Bookfest-2019; editarea volumului „Sunt iarbă” de Grigore Vieru, Editura „EIKON”; lansarea împreună cu TVR Internaţional și TVR Moldova a Campaniei „Cartea care ne uneşte, din Basarabia cu drag”, prin care fondurile de carte ale Bibliotecii Metropolitane şi Central Universitare din București, Carol I au fost completate cu un impresionant număr de cărţi donate de autori şi edituri din Republica Moldova; organizarea pentru profesori şi părinţi din Republica Moldova a Conferinței „Copilul tău este un geniu”, susținută de profesorul Florin Colciag, supranumit antrenorul geniilor; susţinerea proiectului „Dulce Românie, ţara mea de dor”, ce include filmarea celor mai pitoreşti şi mai impresionante locuri din România; colaborarea cu ONG-uri bucureştene / româneşti în scopul susţinerii elevilor şi şcolilor cu predare în limba română/ concursul radiofonic republican „Ars Adolescentina”, iniţierea bursei „Ioan Alexandru” pentru elevii din regiunea transnistreană, donații de televizoare pentru școli și biblioteci din stânga Prutului, oferite cu generozitate de Societatea „Jacques Mariten” din Bucureşti ş.a.; pregătirea pentru tipar a volumului Eugen Doga „Mergând după soare”, ce conține reflecțiile compozitorului atestate în presa română; un şir de acţiuni în parteneriat cu Academia Română, Patriarhia Română, Biblioteca Națională a României și a Republicii Moldova, a Institutului Cultural Român, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni și Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, Ministerele Culturii, Uniunile de Creaţie din cele două state româneşti, SR TVR și Compania TeleRadio Moldova, Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Chișinău și primăriile de sector din Bucureşti, în scopul încurajării/organizării/dezvoltării schimburilor culturale și menţinerii unui circuit continuu al valorilor româneşti pe ambele maluri ale Prutului.

Recent am finalizat prima ediție a proiectului ”Romania mea - Romania noastră”- școala noului lider, sprijin în continuare desfășurarea proiectului „Români pentru romani”, iniţiat de Asociaţia „Tighina”, președinte dr. Alexei Paluță în parteneriat cu Mitropolia Basarabiei şi Partidul Unităţii Naţionale, preşedinte Octavian Ţâcu ș.a. și coordonez sub egida Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România organizarea dezbaterii publice „23 august 1939 între trecut și actualitate”, în cadrul căreea istorici de la Chișinău și București, Georgia și Ucraina vor prezenta comunicări. În cadrul dezbaterii se va lansa și volumului lui Oleg Panfilov, istoric din Georgia ”Istorii antisovietice”.

E firesc ca o stradă din Chișinău să poarte numele regretatului poet Nicolae Dabija, iar bustul său să completeze Aleea Clasicilor din Chișinău, alături de confrații săi între ale crezului și scrisului. Deocamdată am avut onoarea să-mi pun semnătura, spre eternă amintire, pe marca In memoriam, elaborată la Suceava.

R.R.: Da, aţi făcut o impresionantă trecere în revistă a unor activităţi de anvergură, activităţi orientate să ne reunească în cuget şi simţire pe cei care am fost cu sila despărţiţi de atâta vreme…Aş vrea, totuşi, în continuare să vă referiţi la cele mai semnificative evenimente, care v-au impresionat și v-au impulsionat întru continuitate…

I.G-C: Toate acţiunile menţionate au avut drept scop diminuarea spaţiilor albe în relaţia dintre români, dar dacă e să le menţionez pe cele mai semnificative ar fi primul spectacol al compozitorului Eugen Doga „În oglinda clipelor” la Ateneul Român, care a însemnat, de fapt, deschiderea spre explorarea întregului spaţiu românesc(de atunci maestru este invitat permanent în diverse oraşe din dreapta Prutului cu spectacole de autor), spectacolele „In memoriam Grigore Vieru”, „Lumină din Lumină”. „Taina care mă apară”, desfăşurate sub egida Patriarhiei Române, cu prezenţa în Sala Palatului a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, și „Născuţi în limba română”, care s-a desfăşurat cu o sala plină cu peste 5000 de spectatori, care retrăiau împreună cu noi, cei din Basarabia lui Grigore Vieru, emoţia regăsirii de neam şi conştiinţă, prima ediţie a Zilei Limbii Române la Bucureşti, în cadrul căreea am organizat pentru prima oară şi expoziţia de costume populare din toate regiunile României, prima ediție a festivalului ”Chișinău și București-două inimi românești”, cu ansamblul de dansuri sportive „Codreanca” valsând pentru Piața George Enescu arhiplină sau prima ediție a festivalului „Cu drag de Mărțișor”, la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”și Ansamblul Național Academic „Joc” așteptând să se ridice cortina…Cu toate eforturile regretatului Ion Caramitru , directorul teatrului, o pană de curent a ținut în așteptare spectatorii, ce inundase Sala Mare, între care și ambasadorul SUA, vreo 40 min. Când, în sfârșit, s-a ridicat cortina, mulțumindu-le spectatorilor că au rămas solidar să aștepte, mi-am permis să remarc: Să rămână pentru totdeauna ridicată cortina din noi și noi!

R.R.: Pe lângă manifestările culturale, inclusiv concursuri, cu public larg, pe care le organizaţi, uneori chiar şi moderaţi, la Chişinău sau Bucureşti, şi nu numai, mai nou, deseori, am întâlnit în reviste şi ziare de pe ambele maluri ale Prutului eseuri, cronici, crochiuri despre personalităţi marcante, semnate de Iuliana Gorea-Costin. E o datorie de suflet, o pasiune mai veche de a fi şi în serviciul „peniţei” ?

I.G-C: Am scris dintotdeauna mai mult sau mau puţin, dar întotdeauna sub un imbold interior. Doi ani în urmă am avut onoarea să fiu aleasă membru al Comitetului Director al UZP, ocazie cu care mi s-a solicitat un autoportret. Am scris atunci: „Rod al iubirii părinţilor mei şi al timpurilor în care m-am născut, am devenit ceea ce sunt graţie circumstanţelor cu care m-am confruntat, consecinţelor acţiunilor, a zbuciumului interior - toate sintetizate în importante lecţii de viaţă. În funcţie de realităţi, am ales sau acceptat să fiu acolo, unde credeam că aş putea fi mai utilă oamenilor. Conştientă că împărtăşirea gândurilor, a convingerilor are un rol determinant în trezirea și desăvârşirea fiinţei umane, am scris şi publicat doar ceea în ce credeam cu adevărat. Manifest o stare de recunoştinţă pentru toate experienţele şi tot ce am simţit şi trăit.” În calitatea de membru al Comitetului Director al UZP am solicitat ca pe site-ul Uniunii să apară o rubrică permanentă, întitulată „Basarabia în actualitate”, prin care aducem spre analiză opiniei publice articole ce reflecta realităţile românilor basarabeni, care continuă să rămână ostaticii ai intereselor marilor puteri.

R.R.: A reuşit pandemia să vă încetinească ritmul alert în desfăşurarea proiectelor, v-a pus anumite piedici? V-aţi adaptat la munca on-line?

I.G-C: Cred că perioada pandemiei a fost o perioadă de reflecţii și mai profunde asupra condiţiei umane, a rostului trecerii omului pe pământ. Am continuat activităţile, uneori şi cu mai mare sete de viaţă, prezenţă fizică, on-line la conferinţe, seminare, dezbateri, şedinţe…

Unul din proiectele inițiate în această perioadă a vizat evidențierea și promovarea pe canalele Trinitas TV a personalităților din diverse domenii de activitate umană (cultură, educație, medicină, administrație, afaceri) originari din Basarabia, care investesc și au investit în România. Povestea lor de succes, materializarea dorului de Țara-mamă, determinarea cu care au depășit obstacolele, curajul cu care au acționat poate fi interpretat drept un elogiu adus înaintașilor, făuritorilor Marii Uniri, în condițiile în care pandemia a restricționat desfășurarea altor acțiuni In memoriam, pe care le organizam tradițional în luna martie, marcând ziua în care Sfatul Țării din Basarabia a adoptat istorica hotărâre de unire cu Țara.

R.R.: Aţi avut şi colaci de salvare?

I.G-C: Da, dintotdeauna: Credinţa, lecţiile istoriei, morala umană şi creştină - elemente definitorii a fiinţei umane.

R.R.: Oare omenirea va însuşi, va ţine cont de această lecţie tristă, care încă durează şi care a răpit milioane de vieţi nevinovate?!

I.G-C: Se pare că atât omenirea, cât şi fiecare individ în parte, suntem forţaţi să ne definim menirea, să ne înţelegem rostul, să ne verificăm puterea de a renaşte …în Spirit.

R.R.: Fără să vreau v-am asaltat cu seria de întrebări despre catastrofa pe care o suportă planeta noastră, dar să trecem la întrebări de suflet, care ne menţin starea de bine. Vă invidiez că aţi fost la Marea Serbare de la Putna, nu ştiu cum va fi descrisă de contemporani, îmi amintesc de avântul tânărului Eminescu şi a colegilor săi în organizarea primei ediţii cu 150 de ani în urmă…

I.G-C: Serbarea de la Putna este un semnal important pe care l-au lansat Patriarhia Română și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Academia Română şi preşedintele ei Ioan Aurel Pop, iar determinarea tinerilor, care au reaprins nu doar simbolic candela sfântă de la mormântul marelui Domnitor - Străjer al Creştinătăţii, Ştefan cel Mare şi Sfânt, supranumit „Atletul lui Hristos” de către Papa Sixtus al IV-lea, ne induce încrederea că românii de pretutindeni sunt aproape de sfârşitul rătăcirii prin pustiul Conştiinţei Naţionale. (Moise şi-a purtat poporul prin pustiu - pustiul sufletului - până a dispărut ultimul sindrom de robie): „Unitatea românilor din viitor se sprijină pe conştiinţa unităţii românilor din trecut”, defineşte „fundamentele prin care fiecare generaţie îşi aduce contribuţia sa la continuarea idealului unităţii românilor de pretutindeni. Ele rezonează cu principiul unităţii culturale ca bază a unităţii naţionale, care a fost expus în 1871”…. „nici o piedică nu ne mai stă în calea scopului nostru decât doar propria noastră neglijenţă şi nevoinţă”. Având conştiinţa că „acolo unde este inima tinerilor, acolo este viitorul”, adresăm o chemare către tinerii din generaţia noastră: Să fim naţionali, cu faţa spre universal! Să fim verticali, păstrând acelaşi ideal! Să fim uniţi ca români şi aşa ne vom împlini menirea! Aşa să ne ajute Dumnezeu.” Am citat din Declaraţia Congresului Studenţesc Aniversar din 16 august 2021.

R.R.: Tot atunci, la Dumbrăveni, v-aţi întâlnit cu academicianul Mihai Cimpoi? Cu ce prilej?

I.G-C: La Dumbrăveni, judeţul Suceava a fost inaugurat Centrul Cultural „Eugen Simion” și s-a desfășurat festivalul literar Mihai Eminescu , ediția a IV-a. Acolo am avut bucuria să descopăr că Primarul Ioan Pavel şi Secretarul General Mihai Chiriac au deosebita calitate nu doar de a sfinţi locul, ci şi de a aduna și cinsti personalităţi din tot spaţiul românesc. La intrare în curtea Centrului Cultural, surprinzător, străjuiesc busturile lui Eugen Simion, Mihail Kogălniceanu şi… Mihai Cimpoi.

Îndemnat să facem o fotografie cu bustul, academicianul Mihai Cimpoi, în stilul caracteristic, mi-a destăinuit: „Cei de la Centru, spun că nu prea seamănă cu mine, așa că nu-mi rămâne decât să seamăn eu cu el (bustul)”.

R.R.: Ce ar trebui să înţeleagă tinerele generaţii şi să poarte mai departe din lecţiile de istorie desfăşurate pe viu?

I.G-C: Ne-au răspuns tinerii participanţi la „Serbarea de la Putna-2021. Continuitatea unui ideal”, marcând 150 de ani de la Prima Sărbătoare a Românilor de Pretutindeni, organizată de Mihai Eminescu, pentru a defini idealul de unitate a tuturor românilor.

Nu putem sluji umanitatea fără a ne sluji naţiunea din care facem parte, aceste dimensiuni nu se opun, ci se interpătrund.

R.R.: Anul acesta la Chişinău şi în alte localităţi, în mod tradiţional, s-au marcat cele două sărbători naţionale, cu mult fast, s-a desfăşurat Ziua Independenţei, fiind trei decenii de aniversare. Alături de preşedinta Maia Sandu au fost şi cei trei președinți ai României, Ucrainei și Poloniei. De câţiva ani şi în România se marchează Limba Noastră cea Română. Aţi participat la careva evenimente?

I.G-C: Cu aceste ocazii am urat la mulţi ani în binecuvântare şi împlinire a năzuinţelor de secole, moldovenilor-romani ai Basarabiei Moldave…De ziua Limbii Române însă am fost la Cimitirul Central de pe str. Armeană din Chişinău, unde tradiţional cinstim înaintaşii, care au luptat atât pentru Independenţa noastră față de imperiul sovietic, cât şi pentru dreptul de a vorbi şi studia istoria şi limba română. Spre regret, întrucât a fost modificată ora la care se organiza tradiţional comemorarea celor care s-au jertfit pentru drepturile noastre, ceremonia s-a desfăşurat într-un cadru semi-pustiu, dar… cu unii oficiali rătăciţi, preocupaţi să-şi facă fotografii. Amintesc că prima sărbătoare Limba Noastră cea Română a fost organizată de primarul Nicolae Costin în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, unde fiecare litera a alfabetului latin era urcată pe o coloana…În una din acele zile primarul Nicolae Costin i-a înmânat însemnele de Cetăţean de Onoare al municipiului Chişinău renumitului lingvist Eugen Coşeriu, iar liceul academic român-englez „Mircea Eliade” l-a avut drept oaspete pe Octavian Ghibu, fiul marelui învățător, Om politic, luptător pentru drepturile și unitatea poporului român, unul din participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918.

În urma demersurilor Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, începând cu 31 august 2013, Ziua Limbii Române, zi cu semnificaţie aparte pentru toţi românii, este sărbătorită prin programe și manifestări cultural-educative, cu caracter educativ și ştiinţific, în baza Legii 53/2013 adoptată de Parlamentul României, în tot spaţiul românesc şi peste tot unde se află vorbitorii limbii române. La prima ediţie a sărbătorii, pe care am organizat-o la Bucureşti, am inclus sub genericul „La izvoarele sărbătorii Limbii Române” şi vizionarea unora din cele mai emblematice filme ale cineaştilor de la Chişinău, cuvântul de deschidere a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cât și diplomele de merit înmânate unor participanți din partea Patriarhiei României au însemnat nu doar susținere, ci comuniune.

R.R.: Ați reuşit să ajungeţi anul acesta la inaugurarea anului şcolar din Capitala R.Moldova, înainte de a ne împărtăşi cu amănunte cum a fost, aş vrea să ne amintim de ora astrală a trezirii noastre de conştiinţă şi de suflet, când sub tricolorul renaşterii naţionale, I.Gorea-Costin a fondat primul liceu la Chișinău „Mircea Eliade”, scriitor pentru care, în vremurile de asuprire, puteai face puşcărie, dacă securitatea descoperea măcar o parte din cele 80 de lucrări ale remarcabilului cărturar.

I.G-C: De la deschiderea Liceului academic român-englez „Mircea Eliade” din Chișinău mi-am propus instruirea și educarea unei elite naționale, lipsite de complexe și prejudecăți, tineri conștienți de originea și identitatea lor, capabili să se afirme acasă și în lume. Cu eforturi comune profesori, părinți și liceeni am reușit, iar exemplu personalității lui Mircea Eliade, patronul spiritual al liceului, autorul afirmației „Frumos în noi e faptul căutării” și al chemării de a efectua drumul spre sine, ne-a inspirat în multe. Astăzi absolvenți noștri pot fi întâlniți în diverse țări din lume (vedeți harta localizării lor), în funcții și la locuri de muncă dintre cele mai prestigioase. Mă bucur pentru succesele lor.

Revin periodic la acest liceu, care rămâne și peste ani unul din cele mai performante din Moldova de răsărit, în acest an însă la 1 Septembrie 2021 la Chişinău, am mers la Gimnaziul „Nicolae Costin”, unde a fost dezvelit basorelieful lui Nicolae Costin. La eveniment au participat personalităţi notorii din spaţiul basarabean: Eugen Doga, Alexandru Arseni, Octavian Ţâcu, Nicolae Jelescu, Viorel Burlacu, Diana Guba, Valentina Volontir, Zina Izbaş, Eugenia Tofan, Ludmila Boțan, Mariana Seu, Nicolae Mocanu, echipa TVR Moldova s.a. Placa comemorativă, dezvelită de primarul actual al municipiului Chişinău Ion Ceban, sculptorul Valeriu Doicov, Ilinca Zaporojan, reprezentanta elevilor din gimnaziu şi subsemnata, a fost sfinţită de un sobor de preoţi de la Mitropolia Basarabiei şi Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla”, în frunte cu protoiereul Ioan Ciuntu. Am oferit cu această ocazie în dar Gimnaziului seturi de cărţi şi agende, un televizor performant, colecţia de hărţi, reprezentând evoluţia spaţiului geografic românesc de-a lungul timpului şi ghiozdane, inscripţionate cu citatul: „Unirea Românimii e visul meu de fier” de Mihai Eminescu.

Vorbitorii, directoarea Gimnaziului Silvia Guzun, istoricii Alexandru Arseni, Octavian Ţâcu şi compozitorul Eugen Doga, au menţionat că Nicolae Costin avea calităţile unui profesor de excepţie, a unui Om Politic cu înaltă conştiinţă de Neam şi Ţara, iar actualul primar Ion Ceban a menţionat că Nicolae Costin este înaintaşul de la care avem de învăţat cu toţii. Am subliniat cu această ocazie că Nicolae Costin își propunea să lucreze cu materialul uman existent, fără a exclude pe cineva, nu era „mândru”, nu manifesta înfumurare, ci demnitate! Mare diferenţă între „mândrie”- mare păcat în credinţa noastră creştina şi demnitate considerată har divin. Am chemat asistenţa să-şi amintească de energiile creatoare manifestate de generaţia de înaintaşi în frunte cu Nicolae Costin şi să le exerseze în aceleaşi scopuri măreţe şi cu aceeaşi intensitate.

Discursul meu a fost unul succint, rostit din calitatea de prietenă de idei, soție și martoră a acelor timpuri, de aceea îmi permit să-l reproduc în întregime : Asistăm astăzi la un act de Justiţie „În Memoriam”, graţie imboldului colectivului didactic al Gimnaziului „Nicolae Costin”, condus cu onoare de doamna director Silvia Guzun, a eforturilor doamnei Valentina Volontir, şefa Direcţiei Cultură a Primăriei municipiului Chişinău, a primarului general Ion Ceban şi a sculptorului Valeriu Doicov. Firescul acestui eveniment desfăşurat la început de an de studii, în preajma evenimentelor majore din istoria noastră recentă, pe care le-am marcat la sfârşit de august, impun să amintesc că Nicolae Costin a fost: Profesorul universitar care semăna Lumina prin Cuvânt, atât în aulele universitare, cât şi la mitingurile de renaştere naţională; Tribunul Nicolae Costin acţiona strategic prin faptă şi cuvânt, contribuind la ceea ce avea să însemne dreptatea noastră divină, săvârşirea care avea să înceapă cu recucerirea drepturilor noastre fireşti de a vorbi şi învăţa în limba maternă – română, de a scrie în grafie latină, de a ne cunoaşte istoria, de a ne alinia împreuna cu întreaga naţiune sub flamura Tricolorului, de a ne pătrunde de chemarea imnului „Deşteaptă-te, române”…Aceste cuceriri ale drepturilor noastre, a celor născuţi în Răsăritul Românesc, au însemnat înainte de toate sacrificiul şi suferinţa generaţiilor şi generaţiilor de străjeri la poarta Ţării. Declaraţia de Independenţă – Actul de Constituire al Statului Republica Moldova, al cărui semnatar a fost şi Nicolae Costin, a consemnat voinţa noastră de ieşire din imperiul sovietic şi un pas spre ReUnirea cu Ţara - mamă, România. Un permanent cercetător al rostului „înșiruirii epocilor pe aţa“, cu o uimitoare capacitate de analiză a istoriei, Nicolae Costin înţelegea şi susţinea că doar o naţiune unită şi o Ţară reîntregită poate rezista în faţa intemperiilor timpului, poate ocupa cu demnitate un loc destoinic la masa popoarelor lumii, determinându-şi prezentul şi viitorul. Testamentar Nicolae Costin afirma: „Visul nostru de secole – reîntregirea teritorială şi naţională – trebuie îndeplinit! Nu exista altă cale. Cred că ne va ajuta Dumnezeu! “. Nicolae Costin credea că din neamul nostru se vor ridica alte generaţii de tineri capabili să înlocuiască golul lăsat de trecerea la Ceruri a generaţiilor de înaintaşi, adevăraţi patrioţi, conştiinţe luminate, care şi-au sacrificat viaţa pentru binele semenilor, pentru idealul naţional de reîntregire. Misiunea de a continua ne revine nouă – purtătorilor de memorie, nouă care i-am cunoscut şi i-am apreciat. Doar îndeplinirea acestui ideal – lăsat testamentar de înaintaşii noştri este răspunsul adecvat la jertfa lor. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Un nou început! Un început de an cât mai bun elevilor şi cadrelor didactice de la Gimnaziul „Nicolae Costin”, celor din întregul Răsărit Românesc şi din întreaga Ţara!

Mulţumesc din inima tuturor!

P.S. Nicolae Costin avea extraordinara capacitate de a impune respect chiar şi adversarilor sau oponenţilor săi politici. Constatăm acest lucru şi după înălţarea la ceruri a sufletului său. Se va reveni asupra basoreliefului pentru a-l aduce cât mai aproape de chipul său real”.

R.R.: Anul trecut am suferit o mare pierdere – cu doar o lună înainte de împlinirea a 89 de ani a plecat la cele veşnice prietena Iulia Scutaru Cristea din București, originară şi refugiată de două ori din Albota Cahulului, a fost nu doar prietena mea, ci a Basarabiei în întregime, visul ei cel mare a fost Mare Reîntregire. Acum îşi doarme somnul de veci în Cimitirul Bellu Luteran. După absolvirea Universităţii din Bucureşti a început ca reporter frenetic, după propriile mărturisiri într-un amplu interviu(am realizat mai multe interviuri cu ea), până a trecut definitiv la jurnalismul cultural, pe care l-a practicat până la pensionare şi după aceea. A avut două locuri de muncă stabile: „Veac Nou” și Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate. A colaborat la multe alte publicaţii: „Viaţa Românească”, „Secolul 20”, „Flacăra”, „Cinema”, „Femeia”, „Caietele Studioului Nicolae Iorga”, „Cuvântul Românesc”, „Pro Basarabia și Bucovina”, a publicat şi la „Literatura şi Arta”, „Glasul Naţiunii”, „Destin Românesc”. În aproape jumătate de secol a scris mii de articole de toate genurile, a tradus romane, memorii, proză scurtă, a prefaţat şi (inclusiv două cărţi ale mele) a lansat cărţi, a vernisat expoziţii. Merită să amintesc că împreună cu fiul Nicolae a lui Pan Halippa, în 1990, au fost primii membri fondatori ai organizaţiei „Pro Basarabia și Bucovina” din Bucureşti, primele şedinţe ale căreia s-au desfăşurat chiar în locuinţa primului. Sunt împăcată sufleteşte şi mândră, cum ar fi spus însăşi Iulia Scutaru Cristea, că am reuşit să-i organizez o vizită la Albota, însoţită de nepoata Alina şi strănepoata Olguţa. A avut parte de câteva surprize mari: am descoperit o doamnă Ana Rotaru, care i-a cunoscut părinţii, iar în casa părintească era centrul medical. Ca să vezi, tatăl ei a fost medic în judeţul Cahul! O surpriză a avut şi scriitoarea Lidia Constantinescu, originară din Cimișlia, când după 1990, însoţind-o împreună cu Claudia Partole şi Galina Precup, la prima vizită, a regăsit în fosta casă părintească o librărie. A doua călătorie i-am organizat-o I.Scutaru Cristea la Galați, unde a învăţat la Şcoala Eparhială de Fete şi a trăit o vreme cu părinţii, după refugiul din 1944, fiind şi de data aceasta însoţită de nepoata Alina Ciurez. Împreună cu dr. în filologie Ştefan Cristea, mai întâi coleg de facultate, apoi partener de viaţă de mai bine de şase decenii, om de o competenţă profesională şi bunătate excepţionale, au adunat ca albinele la stup, carte cu carte, o mare şi diversificată bibliotecă personală. Alina, împreună cu soţul şi copiii, locuiesc în Canada. S-a dorit din partea Iuliei Scutaru Cristea, acum şi din partea Alinei, ca această bibliotecă să ajungă în una sau mai multe biblioteci din Basarabia, ați putea cumva să sprijiniţi această dorinţă? Mă gândesc că nici aceste personalităţi nu pot fi lăsate într-un con de umbră şi uitare. A fost o unionistă inveterată şi a murit la zi însemnată – la 24 ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor. Cu câteva clipe înainte de trecerea marelui hotar al nemuririi, Iulia Scutaru Cristea a încercat şi a reuşit să-şi amintească marşul Basarabiei, versurile şi melodia. Dovada o anexez mai jos. Am fost întotdeauna impresionată de memoria profundă de enciclopedist a regretatei jurnaliste, traducătoare, publiciste, redactor de marcă - Iulia Scutaru Cristea.

MARȘUL BASARABIEI

Azi noapte la Prut, războiul a-nceput,

Românii trec dincolo iară,

Să ia înapoi prin arme şi scut,

Moşia pierdută-asta vară.

Refren: Mergem în câmpia Basarabilor,

Plină de grâne, plină de dor.

Şi-n Bucovina cu mănăstiri şi brazi,

Mergem la luptă, dragi, bravi camarazi.

Azi Prutul uneşte pe fraţii Români,

Şi Nistrul al nostru e iară,

Iar Bugu-i hotar, între noi şi păgâni,

Din Tisa la Bug vrem hotare.

Refren: ......

Trăiască Românul şi Patria sa

Ca-n vremuri de odinioară,

Nimic nu vom da, pe veci vom jura,

Credinţă în Rege şi Ţară.

......

Aceasta e copia manuscrisului.

I.G-C: E trist și mult prea dureros să constatăm câte jertfe pentru idealurile noastre aşteaptă recunoaştere şi înveşnicire. M-au impresionat în versurile din „Marșul Basarabiei”, prezența chemărei …Voi căuta pe cineva care ar putea să le pună pe ritmuri muzicale adecvate.

Vaslav Havel, ex-președintele Republicii Cehe, se pare, că diferenția idealurile de iluzii astfel: pentru idealuri trebuie să lupți, iar iluziile sunt aruncate celor mulți să facă ce vor cu ele.

R.R.: Şi poate ultima întrebare: în ciuda faptului că unioniştii, spre regret, unii meritau din plin, nu s-au regăsit în componenţa noului parlament de la Chişinău, credeţi că într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat Basarabia, dar şi Bucovina, se va reuni cu Patria-mamă România?

I.G-C: Dintotdeauna pe platforma unionistă am participat în scrutinul pentru alegerile parlamentare din 11 iulie pe listele Partidului Unităţii Naţionale şi mă bucur că reprezentanţii acestui partid au dus o campanie corectă şi cinstită, n-au minţit, n-au acţionat machiavelic, manipulând ipocrit electoratul, nu şi-au fixat drept scop voturi cu orice preţ, au acţionat cu gândul la viitorul tuturor românilor. Îi felicit pentru acest prinos, pentru că adevăratele biruinţe sunt cele care schimbă mentalităţi. Totodată, nu pot să nu-mi exprim îngrijorarea pentru valul de ură şi îndemnurile la răzbunare pe care au urcat unii pentru a ajunge la putere. E cazul să ne întrebăm mai mult retoric: cu astfel de energii se poate construi ceva? Am evoluat sau involuat pe parcursul de la „Limbă română! Alfabet latin! Noi suntem români!” la „Hoții! Unde e miliardul furat?” Îndemnul la răzbunare și mândrie e laitmotivul ce trebuie să domine cel de-al doilea stat românesc?

În pofida acestor lucruri, cu toată puterea inimii, cred că Actul de Dreptate pentru neamul nostru se va săvârşi! Întreaga lume este în schimbare! Păcat, că se încetinește prea mult și se încurajează „jocul de-a țara”…

Noblețea spiritelor și conștiințele înalte, mințile luminate care s-au consacrat viața pentru reîntregire și unitatea națională, exemplul lor ne învăță că nu compromisurile pentru câstiguri ușoare, ci demnitatea și onestitatea este condiția firească a Dumnezeirii din fiecare.

Marșul Unitații Naționale va continua cu și mai mare forță să semene Adevărul, convinși fiind că “nu poate exista o politică veritabila fără consecvență, adevăr și moralitate!” Corneliu Coposu

Curajul și demnitatea cu care a acționat echipa Partidului Unității Naționale, calitatea umană a celor care au votat aceasta echipă este onoranta și determinantă . Mulțumesc tuturor.

R.R.: În cadrul emisiunii „Obiectiv Comun” de la TVR Moldova de Ziua Limbii Române aţi vorbit de începutul luptei pentru revenirea Acasă a acesteia, pentru revenirea la patrimoniul cultural şi identitar. Un rol important îl aveau şi noile instituţii de învăţământ. În acea perioadă activam la Radio Moldova, duceam lipsă acută de vorbitori, oamenii se temeau de „microfon”, treptat această frică a dispărut, mai ales la tinerii studioşi. Îmi amintesc cum ne îmbrăţişam de bucurie cu altă colegă de la Radio Tamara Dorogan, când auzeam cât de frumos vorbesc limba română elevii în transportul comun, în stradă, evident în primul rând, la ore… Dar şi părinţii îşi doreau ca odraslele lor să cunoască o limbă română literară, să-şi îmbogăţească vocabularul. Tot în acea perioada, o dată, lângă Biblioteca Naţională, câţiva muncitori executau lucrări de sudare. Un tătic, cu un copil de vreo patru-cinci ani de mână, foarte curios, îl tot întreba ce fac aceştia. Tot zăbovind cu răspunsul, el s-a apropiat de mine, eu fiind în trecere pe-acolo, să mă întrebe cum să-i spună micuţului corect în limba română despre această lucrare, cunoscând doar termenii în limba rusă… I-am spus că sunt nişte sudori care sudează o spargere… Tatăl i-a spus copilului şi am citit pe faţa lor o mare satisfacţie, au evitat o capcană… Cu mare părere de rău constat că acel avânt şi elan al tuturor de a vorbi o limbă corectă română s-a diminuat. Un rol nefast îl au, deseori, şi multe posturi de radio și tv comerciale, unde purtătorii de opinie nu se jenează să afişeze pentru publicul larg expresii greşite, calchieri din limba rusă, alte ori chiar substituiri de cuvinte în limba rusă, mai nou şi în limba engleză, uneori din necunoaştere, alteori din dorinţa de a amuza… Chiar zilele acestea, am auzit, şi nu o dată, căci e vorba de o secvenţă de publicitate, la o emisiune de mare audienţă, cum prezentatoarea le-a spus participanţilor: tare greu ne „zavodim”…

Deci, lupta trebuie continuată…pentru curăţirea limbii române, vorbirea şi scrierea în haină literară.

I.G-C:

Da, cu regret mai atestăm la astfel de cazuri, ca de altfel și încercări de a ne ademeni în labirinturi politice referitor la denumirea corectă a limbii noastre materne-româna.

Recent, cineva revoltat indica și la site-ul actualului guvern al Republicii Moldova în care cetățenii erau felicitați cu prilejul sărbătorii limbii noastre fără a indica și care este ea. O fi fiind și aceasta o manevră politică, doar că deloc nouă.

Amintesc că poetul Grigore Vieru, afirma:„Demnitatea-i pâinea învierii”.

Să dea Dumnezeu să reînviem cu toții!

Vă mulțumesc mult pentru interviu. În speranţa că noul val al covidului va trece cât mai curând şi ne vom putea întâlni la evenimente de amploare, de suflet, ca altă dată, şi ne vom putea bucura şi îmbrăţişa.