28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU COLINDA LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI

27 decembrie 2013 р. | Categorie: Noutăţi

Coborâtor din strămoşeasca oază  a datinilor şi tradiţiilor populare, misterul Crăciunului a sosit în dulcea Bucovină a lui Eminescu cu cele mai frumoase colinde româneşti, ecoul cărora străbat din veacuri,  însoţite de lumina magică a stelei ce ne poartă pe raze dăinuirea. Or, pentru noi, românii din istorica Bucovină, magica sărbătoare a Crăciunului, aşteptată cu nerăbdare îndeosebi de copii, dar şi de maturi, are o dublă semnificaţie –  cea a Naşterii Pruncului Sfânt  şi cea a renaşterii spirituale.  Tradiţional, aceste perle străbune ce ne amintesc de rădăcini şi că noi înşine  suntem stăpâni pe destin, au luminat, la 26 decembrie, cu imnul lor înălţător, mai întâi, geamul Consulatului General al României la Cernăuţi, în oglinda căruia ne reflectăm aspiraţiile, bucuriile şi dorul de Ţară.

 Români din crestătura neamului, virtuoşii membri ai Corului „Dragoş Vodă”, patrioţi care trăiesc în suflet cu Tricolorul, dirijaţi de bagheta fermecată a maestrului Dumitru Caulea, artist la Filarmonica Cernăuţeană,  primii au inaugurat reveria sărbătorii de Crăciun la Consulatul General al României la Cernăuţi. Cu bucurie, cu inimile vibrând de emoţii şi aşteptare, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, viceconsulul Ionel Ivan, toţi  reprezentanţii misiunii diplomatice române, oaspeţi din România, au primit colindătorii. Firul continuităţii acestor frumoase tradiţii preluându-l cu colinde, urări de bine şi sănătate  micuţii colindători ai Ansamblului „Mugurel” din Pătrăuţii de Jos, îmbrăcaţi în frumoasele costume naţionale din lada bunicilor,  cu „colaci mari şi rumeni, cu cârnăciori şi sărmăluţe”, au venit cu daruri ca la gospodari de vază, cu o veste minunată şi urarea „La mulţi ani!”, membrele Ansamblului vocal „Буковиночки”de la Universitatea din Cernăuţi.

Ca gazdă delicată, primitoare şi întotdeauna bucuroasă de oaspeţi, Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, impresionată până la lacrimi, din numele Statului Român, al Consulatului General al României la Cernăuţi şi al dumneaei personal, le-a mulţumit respectuos colindătorilor – şi celor maturi, şi celor mici – că păstrează tradiţia neamului, că nu uită de rădăcini, fiecărui făcându-i parte şi de un semnificativ cadou: „Sunt convinsă că colindul dumneavoastră va avea succes, fiindcă aţi început de la gazde mari, precum e Consulatul General al României la Cernăuţi. Ne-aţi făcut o adevărată sărbătoare de suflet mie personal, colegilor mei şi oaspeţilor din Ţară, căci este şi un prilej de a ne pregăti de sfintele sărbători ale dumneavoastră”, îndemnându-i să mizeze pe sprijinul şi susţinerea misiunii diplomatice române şi dorindu-le  ca anul 2014 să le aducă numai bine, prosperitate şi bucurii.

Şi-apoi gazda bună şi primitoare se cunoaşte după acei, care-i bat la uşa. Adevărul e că până seara târziu Excelenţa Sa a primit colindători, care au venit şi au tot venit, printre ultimii, ajungând cu greu în noapte, cu toate că troiene spulberate anul acesta de Crăciun nu am avut, bucuria naşterii Mântuitorului şi vestea bună că Ştefan Vodă al Moldovei mai trăieşte, că  în fiecare suflet de român se mai naşte un Ştefan, ne-au adus-o membrii Corului preoţilor din parohiile româneşti din ţinut.

Când a fost să moară Ştefan,

Multă jale-a fost în ţară

Şi la patul său de moarte

Toţi boierii se-adunară.

Dar cu dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
,,Ştefan-Vodă al Moldovei,
Ştefan-Vodă nu mai este!"

Tristă-i mănăstirea Putnei,
Porţile deschise-aşteaptă
Strălucit convoi ce vine
Şi spre ele-ncet se-ndreaptă.

Este Ştefan. Azi străbate
Cel din urmă drum prin ţară,
Dar pe unde trece-acuma,
În măreaţa zi de vară,

Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Şi norodu-n hohot plânge:
,,Cui ne laşi pe noi, stăpâne?"

„Eu vă las în grija mare

A lui Dumnezeu cel sfânt,

Să staţi strajă la hotare,

Să păziţi acest pământ.

Şi de veţi vedea că vine

Vreun duşman nesăbuit,

Să strigaţi atunci la mine

Şi-oi sări şi din mormânt.

Jos pe vale, sus pe creste,

Tuturor le daţi de veste:

„Ştefan Vodă al Moldovei,

Ştefan Vodă mai trăieşte”.

S-arătaţi prin fapta voastră

Tuturor necontenit,

Că prin neamul lui în lume

 Ştefan Vodă n-a murit”.

Toţi copiii României

Sunt din neamul lui Traian

Şi din fiecare suflet

Se mai naşte un Ştefan.

Or, cine ar fi rămas indiferent şi neatins la suflet, să nu-i plângă, să nu-i râdă şi să-i cânte inima, să nu-şi şteargă pe furiş o lacrimă de bucurie, după cum am observat-o şi pe Excelenţa Sa, Eleonora Moldovan, prelinsă din iubirea pentru Limbă şi Credinţă, pentru fineţea şi sfinţenia obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti, ascultând frumoasele şi înălţătoarele colinde,  imnul de proslăvire a celui mai viteaz Voievod al românilor – Ştefan cel Mare şi Sfânt, cântate cu har de slujitorii dumnezeirii, care sunt şi trebuie să fie semănători  de Grai şi Dragoste de Neam.

Exprimându-şi admiraţia faţă de feţele bisericeşti, dna Consul General a sensibilizat că menirea  acestor slujitori de a păstra Credinţa  e o misiune grea, căci nu e uşor să sădeşti sămânţa iubirii în sufletele oamenilor. Or, dincolo de legile şi competinţele ce reglementează relaţia noastră bilaterală, există dragostea ce ne întăreşte şi ne uneşte în crez şi credinţă, care distruge orice frontieră, care  ne înalţă  pe toţi într-o unitate spirituală a poporului român.

Pentru mai multe fotografii click aici


Diana TOMA