„Oare de ce nu se poate dărâma sârma ghimpată, ca să ne putem vizita copiii în Ţară fără paşapoarte şi vize?”
20 februarie 2022 р. | Categorie: Noutăţi
E o întrebare retorică a românilor din Voloca, Maria şi Viorel Gaziuc, care le duc dorul fiului Todor, nepoţilor Ana-Maria, Bogdan-Gabriel, care locuiesc în Cluj-Napoca, deşi ştiu prea bine răspunsul.
„Mi se înseninează sufletul când mă gândesc că măcar fiul Todor, doctor în drept, care a studiat juridica la Universitatea din Cluj-Napoca, unde locuieşte şi i se află biroul, are posibilitate să activeze şi să trăiască în Ţara noastră dragă,Ţara părinţilor şi buneilor noştri. Însă mi se rupe inima că ne desparte nu doar depărtarea, ci şi sârma ghimpată, frontiera, mi-a mărturisit, cu ochii înlăcrimaţi, dna Maria. Îmi amintesc că pe timpuri, de câte ori mergeam la rude, în România, când treceam frontiera, în tren se urcau grănicerii şi vameşii români, ne spuneau „Bună dimineaţa” într-o frumoasă limbă română, încât ne înflorea inima de fericire, când auzeam aceste cuvinte, în frumoasa noastră limbă română. În acea zi nu-mi trebuia nici mâncare de bucurie, mă săturam de vorba cea frumoasă românească. Oare de ce nu se poate dărâma sârma ghimpată, ca să ne putem vizita copiii în Ţară fără paşapoarte şi vize?”.
Dintre cei 4 copiii ai soţilor Gaziuc din Hruşăuţii Volocii doar fiului Todor i-a zâmbit norocul să rămână după studii în Ţară, să-şi găsească aici, la Cluj-Napoca, unde a studiat juridica, un loc de muncă. S-a căsătorit, au împreună cu soţia Ludmila doi copii - Ana-Maria şi Bogdan-Gabriel. Ce-i drept, le duce dorul părinţilor în vârstă şi cam bolnavi. I-a invitat să vină să locuiască împreună la Cluj, dar nu i-a putut convinge.
„ Todor ne-a propus să mergem să trăim la ei, dar nu putem lăsa căsuţa noastră, unde am trăit o viaţă. Şi cum să fim departe de copiii şi nepoţii de aici. Nu putem împărţi inima în jumătate. Trăim oricum cu dorul de ei, de acei din România.
Astăzi, fiul Todor împlineşte 50 de ani. Îi dorim multă sănătate, că-i mai scumpă decât toate bogăţiile, înţelegere cu cei dragi şi tot binele din lume. Îi mai spunem că tare ne e dor de ei şi-i aşteptăm cu nerăbdare oricând, să nu uite de noi, de casa părintească”.
E veşnic dorul părinţilor şi dragostea pentru copii. La mulţi ani, român din Voloca, stabilit în România!
„Zorile Bucovinei”
