Casa „văduvă şi tristă” simboliza însăşi Basarabia, bucata de ţară din stânga Prutului. La mai multe manifestări din România ni se spune „Vieru este şi al nostru”. O fi cu adevărat, or visul lui Vieru s-a împlinit: El vedea unirea cu Ţara prin cuvânt. Patria lui era Limba Română. El a scris şi a trăit în Limba Română. Poezia lui este o simbioză dintre neam şi timp, ca dintre copac şi frunze. Vieru a scris poezii mobilizatoare cu încărcătură de trăsnet şi cu lumină de ful­ger. Poezia lui este senină ca o icoană… Limba română, casa părintească, Eminescu, Prutul, iubita, Mama sunt tema vie­ţii şi creaţiei sale.

Uşoară, maică, uşoară,

C-ai putea să mergi călcând

Pe seminţele ce zboară

Între ceruri şi pământ...

Grigore Vieru a încălzit cu versurile sale o Basarabie în­treagă şi o bună parte din românime. El ne spunea „Să nu vă fie frică” să scriem de dorul Limbii Române, să credem în Ţară şi în marile ei Valori ca în Cel de Sus. De aceea, tot ce a scris Vieru rezistă: el punea, în fiecare lucrare, tot sufletul, ca şi cum după asta urma să moară. Fiecare carte a lui a devenit o „carte testament”. După un an de la pleca­rea lui la Domnul ne dăm tot mai mult seama...

Dar Vieru n-a murit, el n-a plecat. Vieru suntem noi. Noi suntem Vieru.

 Nicolae DABIJA, scriitor, academician,

Redactor şef al săptămânalului

„Literatura şi Arta”, Chişinău, februarie, 2010

E-o linişte iubirea?

E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte

«Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează fie el și cel mai bogat om din lume.» – Grigore Vieru.

Libertate, iubire, Patrie şi Mamă,  sunt cuvintele care definesc opera şi viaţa celui care a fost marele poet român Grigore Vieru. Or, există ființe speciale, rupte de tumultul acestei sorți grăbite, care creează pentru frumos și bine, care elogiază valorile mai presus de propria lor fericire, plătit cu un preţ prea mare.

”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Aceste cuvinte stau gravate pe piatra funerară a marelui poet român basarabean Grigore Vieru, ca o veșnică aducere aminte a modestiei, omeniei cu care ne-a cucerit inimile.

Frumoasă-i limba noastră

Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Vieru a trăit prin poezie, a implantat în noi destoinicul și vrednicul, ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit, scrie Corina Moisei din echipa Matricei Româneşt. Predestinat să fie prigonit pentru dreptate, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai neguroase.
S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia unor plugari români. Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, a crescut cu multă dragoste de mama sa. În anul 1950 absolveşte școala de 7 clase din satul natal, urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În 1957 debutează (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”, înalt apreciată de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie Institutul Pedagogic „Ion Creangă”din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, devenită apoi  revista „Noi”, și ziarul „Tânărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.

De-ar spune şi cuvinte

Neamului românesc:

Scrisoare din Basarabia

Din Basarabia vă scriu,

Credeam că un noroc e plaga,

Cu pocăinţă nesfârşită

Din Basarabia vă scriu,

Anul 1968 este unul hotărâtor pentru destinul poetului, dând naștere volumului de versuri lirice ”Numele tău”- cartea, considerată cea mai originală apariție poetică, este inclusă ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt dedicate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu, asemenea omagii apărând pentru prima oară în literatura poetică basarabeană postbelică.

Dar ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului este implicarea în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu, Adrian Păunescu.

La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Gr.Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină (Wikipedia)

În 1990 Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai târziu este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, Grigore Vieru a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după care inima Poetului a încetat să bată,

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce.

“Zorile Bucovinei”