28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ROMÂNII DIN ROŞA ÎNALŢĂ RUGĂCIUNI LA CRUCEA RĂSTIGNIRII NEAMULUI

14 octombrie 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Într-o continuă durere trăiesc românii de la Roşa, din această margine de țară, care de secole pentru a supraviețui au fost nevoiți să opună rezistență diferitor stăpânitori. Mărturie le sunt monumentele înălţate în memoria celor crucificaţi, doar pentru faptul că nu şi-au trădat credinţa, neamul.

În pofida timpurilor ce ne apasă, presiunilor de asimilare, românii din Roşa, cea mai veche  suburbie cernăuţeană, mai veche chiar şi decât or. Cernăuţi, se îndărătnicesc să-şi păstreze identitatea. Cu zeci de ani în urmă și-au adunat martirii într-un mormânt simbolic în curtea sfântului locaș ne închinare - Biserica cu hramul Arhanghelii Mihail și Gavriil. Iar de atunci, în fiecare a doua duminică din octombrie, când creștinii ortodocși sărbătoresc marele praznic Acoperământul Maicii Domnului, preotul paroh Ioan Blaga, credincioşii, îi pomenesc  pe toţi cei botezați și cununați în această biserică, dar care au murit în chinuri cristice, primind moartea de mucenici în neagră străinătate, departe de casă, de cei dragi.

Această perpetuare a memoriei celor răstigniţi pe Crucea suferinţelor continuă de ani cu binecuvântarea cerească, serviciile divine, oficiate de preotul paroh Ion Blaga, şi rugăciunile fierbinţi ale enoriaşilor, divinele cântări ale corului bisericesc întru pomenirea martirilor.

Deci, în fiecare an, în a doua duminică a lunii octombrie sunt pomeniţi martirii, de când a fost înălţată, prin osârdia părintelui Vladimir, fiicelor sale Ana şi Maria Saftencu, în curtea bisericii ortodoxe locale, Crucea Răstignirii Neamului, în granitul căreia a fost dantelată amintirea celor 85 de eroi români, care nu s-au întors din surghiunul negrei străinătăţi, fiind arcăniţi, în 1944, la munci silnice, în lagărele muncii şi morţii de pe ţărmurile lacului Onega, alături de care odihneşte întru vecie cel de-al 55-lea protoiereu mitrofor, Victor Cazac, decedat la o vârstă încă tânără, asemenea multor dintre consătenii săi, deportaţi de iscoadele regimului sovietic totalitar.

Printre acei care nu-şi tăinuiesc lacrimile, ci îşi trăiesc cu sufletul durerile, alinându-şi amarul cu amintirile trecutului şi susţinându-şi consătenii e şi organizatoarea manifestărilor consacrate memoriei eroilor-martiri, profesoara Maria Timcu, preşedinta filialei din Roşa a Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, unchiul după tată al căreia, Gheorghe Timcu, a fost „vânat” de călăii stalinişti şi dus în Finlanda la munci silnice, de unde i s-a întors la vatră doar numele, înscris cu sânge pe Crucea Suferinţelor.

Purtători ai durerilor trecutului, care nu-şi uită rudele crucificate pe Crucea Golgotei Neamului Românesc, Ana Strejac, fiica lui Iordache Moraru, împuşcat de grănicerii sovietici în 1941, dorind să se unească cu rudele din România, nepoata  lui ,Maria Cojocaru, nepoţii Nicolae şi Diana Strejac, strănepoţelul Vasilică,  Eufrosina Vitrescu ,fratele căreia, Mihai Cerchez, a fost, de asemenea, cosit de gloanţele ruşilor la frontieră, iar mezinul Constantin, încarcerat într-o închisoare din Harkiv, Cristina Vasileniuc şi Elena Jucican, ţin mereu aprinsă candela în memoria celor dispăruţi fără vină.

Am moştenit un lucru sfânt de la părinţi şi trebuie să-l păstrăm în adevăr şi credinţă pentru urmaşi, să ne amintim că ceea ce este sfânt se păstrează prin sacrificiu, prin jertfa depusă de înaintaşii noştri a venit lumină, dăinuim ca neam, iar tinerii sunt cei care trebuie să păstreze vie această lumină.

Cine ştie câţi martiri români îşi trăiesc nemurirea, răstigniţi pe Crucea Suferinţelor Neamului în îngheţurile siberiene, în stepele kazahe, în legările morţii  de pe ţărmurile lacului Onega? Doar într-o singură groapă comună din Karelia, în 1945,  după cum afirma regretatul nostru coleg, istoricul şi cercetătorul Dumitru Covalciuc, au fost descoperite vreo 2 mii de cadavre. Iar din suburbia cernăuţeană Roşa numai la Onega şi-au găsit sfârşitul tragic, decedând de foamete şi ger, peste 110 bărbaţi. Românii  din Roşa omagiază martirii înscrişi doar pe o pagină neagră a istoriei neamului românesc, Cartea Durerii urmează să fie încă completată cu noi nume ale eroilor dispăruţi. Dumnezeu i-a ales doar pe acei neînfricaţi, care au putut duce această cruce a suferinţelor. Memoria lor e o lumânare veşnic arzând ce urmează să lumineze din generaţie în generaţie.

„Zorile Bucovinei”