01 iulie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Suntem părtaşi la un măreţ eveniment istoric – La PUTNA nu se oficiază un parastas, ci CELEBRAREA UNEI NAŞTERI - Clopotul Buga îi uneşte din nou pe români în Ierusalimul Neamului Românesc, la mormântul Sfântului Ştefan cel Mare

15 august 2021 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi, 15 august, în ziua hramului Adormirea Maicii Domnului, s-au împlinit 150 de ani de la Marea Serbare de la Putna. Deci, la Mănăstirea Putna , “Ierusalimul neamului românesc”, are loc manifestarea „Serbarea de la Putna 150. Continuitatea unui ideal”, care are la bază reeditarea Marii Serbări de la Putna din 15 august 1871, manifestare determinantă pentru definirea identității românești în istorie.

„Inițiată și marcată, printre alții, de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Iraclie Porumbescu și Ciprian Porumbescu, la care s-au asociat tinerii români de pretutindeni, „Serbarea de la Putna” a însemnat, cu precădere, definirea idealului unității naționale, realizate câteva decenii mai târziu. „La 150 de ani de la eveniment, într-o altă epocă, într-o altă Românie”, se impune să redefinim idealul reunirii românilor, al regăsirii într-o lume și într-o istorie în reașezare. Un comitet de inițiativă, alcătuit din reprezentanți ai asociațiilor tinerimii române, ai mediului cultural și spiritual românesc, a gândit “Serbarea de la Putna – 2021” în termenii continuității unui ideal: “unitatea în cuget și simțire a tuturor românilor, indiferent unde trăiesc, în România sau în alt colț de lume”, spun organizatorii.

Inițiativa organizării Marii Serbări de la Putna - o adunare a tinerilor români din toate regiunile românești, care a avut un caracter profund românesc, ar fi avut-o chiar Eminescu, care considera că acea adunare ar putea uni românii: “Dacă serbarea întru memoria lui Ștefan va avea însemnătate, aceea va fi o dovadă mai mult cum că ea a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc și s-a realizat pentru c-a trebuit să se realizeze” . Or, acum 150 de ani, în fruntea naţiunii române a stat  tineretul studios - Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Teodor Bălan, Leca Morariu, Iraclie și Ciprian Porumbescu, Teodor Ştefanelli, Ion Grămadă...

Presa românească din țară, dar și din întreg Imperiul Austro-Ungar, făcea propagandă pentru evenimentele care urmau să se desfășoare în 1871. Într-un articol publicat în ziarul „Românul”, Dumitru Brătianu afirma: „la Putna nu va fi un parastas, ci celebrarea unei nașteri”, iar Mihai Eminescu afirma că „idealul național a fost perpetuat de-a lungul secolelor de mai multe generații, momentul nefiind unul revoluționar”.

Măreţul şi impresionabilul eveniment al anului 1871, Dacoromânescul sobor de la Lăcaşul de veşnică stăpânire al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Serbarea de la Mănăstirea Putna, organizat din iniţiativa şi inima studenţilor români de la Viena. Fie că iniţiatorul ei a fost Eminescu sau ardeleanul Aurel A. Mureşianu, inaugurată la mănăstirea Putna, în ziua hramului Adormirea Maicii Domnului, la 15 august, a fost cu adevărat prima mare închinare a românilor de pretutindeni la mormântul Sfântului Ştefan cel Mare, cel mai mare şi viteaz Domn pe care l-a avut vreodată România.

În dimineața de 15 august 1871, Ioan Slavici a ținut un discurs în fața a aproximativ 3000 de oameni. A urmat slujba religioasă, apoi au fost depuse flori la mormântul lui Ștefan Cel Mare. Era o arşiţă dogorâtoare şi ploaia răcoritoare ce a ţinut aproape o oră n-a împiedicat nici „ospătarea imensei mulţimi a poporului, după cum afirma Ştefanelli, nici „hora mare care se încinse după masă, cu multă valahicească vârtute”. Cânta meşterul Grigori Vindireu cu taraful lui. Cânta ca pe vremea gloriei româneşti. Cânta de răsuna nu doar Putna, ci întreaga Românie. Ciprian Porumbescu, având pe atunci doar 18 ani, a cântat la vioară „Daciei întregi” în fața mulțimii, iar un cor studențesc din Cernăuți a interpretat cântece religioase, eveniment care l-a proiectat pe tânărul muzician în constelația lui Eminescu, Slavici, Xenopol, el, preluând parcă simbolic vioara din mâna lăutarului Grigore Vindereu, conducând Marea Horă a Neamului Românesc, mândru că a cântat Daciei întregi. Aşa s-a desfăşurat Hora Mare de la Putna anului 1871, ecourile ei rămânând să răsune pentru totdeauna în capodoperele lui Ciprian Porumbescu, cantatele: „Tabăra Română din Dumbrava Roşie” (de V. Alecsandri) şi „Altarul Mănăstirii Putna” ( text V. Alecsandri). Dansul şi veselia au continuat până-n umbrele amurgului şi-ale nopţii (Leca Morariu cartea „Iraclie şi Ciprian Porumbescu” vol II, SERBAREA DE LA PUTNA ȘI DUHUL RĂSCOLITOR AL LUI ȘTEFAN CEL MARE – 1871 – „AM CÂNTAT DACIEI ÎNTREGI” ).

Serbarea, pretextând comemorarea a 400 ani de la târnosirea Mănăstirii Putna, a fost regizată şi pusă la cale de studenţii români din Viena, care au iniţiat şi strângerea de fonduri în acest scop. O contribuţie aparte a avut Societatea  „Junimea”, tineretul universitar, în frunte cu preşedintele Ioan Slavici şi cu secretarul Mihai Eminescu, în colaborare cu devotaţii lor colegi bucovineni Ioan Cocinschi, Pamfil Dan, Ioan Luţia, Vasile Morariu, Petru Pitei şi Teodor V. Ştefanelli, pictorul Epaminonda Anibal Bucevschi, braşovenii Sterie Ciurcu şi Teodor Nica, bucureştenii Gh. Dem Theodorescu, Ioan Brătescu şi Grigore Tocilescu, ieşenii Marineanu, C. Istrati, C. Ressu, G. Irimescu şi A. D. Xenopol etc. Entuziasmul era mare, iar pregătirile ca pentru un hram al întregului neam Românesc. Încăperile mănăstirii fiind prea mici, „s-a durat, în lemn, un enorm portic (galerie), „o hală festivă pe un tăpşan din faţa mănăstiri… şi destul de mare, ca să se poată întinde în el mese pentru două mii de tacâmuri”, ne relatează cronicarul Slavici. Fastul exterior se execută după planurile făcute de marele pictor Epaminonda A. Bucevschi. Pentru arcurile de la intrarea în mănăstire şi pentru pavoazarea curţii mănăstireşti erau proiectate „vreo 200 steaguri; pentru iluminare cel puţin 500 lampioane de hârtie, 5000 de candele şi 100 ştiubeie de răşină, care aveau să fie aprinse pe culmile dealurilor de dimprejur. Întru şi mai răsunătoare sporire a paradei trebuia să adunăm cât mai multe treascuri să descărcăm salve în seara sosirii oaspeţilor şi în timpul ceremoniei religioase”.

Se improvizaseră 18 cuptoare ca pâinea să fie din belşug. Acelaşi Slavici spune că „măcelarul fu învoit să aducă 20 de vite şi să taie dintr-însele cât o fi nevoie. Pentru gătitul bucatelor se zidiră mai multe vetre, două cazane de tocană aveau să forfotească pentru norod. Un bou întreg se va pârjoli la frigare de cinci metri. Studenţii ajutau în toate: „cele două gimnazii din Bucovina, liceul de la Cernăuţi şi cel de la Suceava”. Iar printre aceşti tineri era şi Ciprian Porumbescu, care aproape două săptămâni n-a făcut deosebire între zi şi noapte, dând mână de ajutor unde trebuia.

„Şi zece vieţi dac-aş trăi, tot n-aş uita niciodată zelul neobosit, îndelunga răbdare şi spiritul de disciplină al acestor muncitori, care adeseori se mulţumeau cu mămăligă goală, căci pâinea eram nevoiţi să cumpărăm de la Rădăuţi şi adeseori ne lipseau banii, scria Slavici. „Pe când unii purtau socotelile ori scriau în biroul comitetului, alţii făceau muncă de salahori, iar alţii cutrierau satele, ca să aranjeze căruţe pentru ziua de 14 august, ori să adune velinţe, cearşafuri şi perini pentru aşternuturi, farfurii, tacâmuri şi feţe de masă pentru banchetul festiv, şi până în ziua de astăzi mi-a rămas inexplicabilă încrederea cu care Românii din Bucovina ne-au încredinţat avutul lor… Pe când dulgherii lucrau ciocănind la porticul festiv şi la arcurile de triumf, iar zidarii se certau cu salahorii la cuptoarele de pâ(i)ne şi la vetre, oamenii plătiţi cu ziua cărau cetină pentru decoraţiuni şi ştiube(i)e pline de răşină pentru iluminaţiune, unii dintre băieţi lucrau la ghirlande şi la lampioane, alţii turnau seul topit în paharele de candelă şi aşezau fitilurile în paharele pline, iar alţii descărcau proviziuni şi fel de fel de lucruri adunate mai ales de pe la preoţi”.

Fascinante sunt şi evocările preotesei Eufrosina Petrescu, născută Popescul, tipărite  în revista Făt-Frumos: „Eminescu, descinzând, împreună cu Vasilică Morariu, la Crasna, cu un cogeamite car mare”, cu saci de făină, rugând-o pe cucoana Frozinca să le facă „v-o doi cozonaci pentru Putna. Eufrosinei Petrescu mărturisea: „Peste două zile au plecat apoi şi cozonacii mei la Putna. Şi eu după dânşii. Doamne, iacă am azi 70 şi atâţia de ani, dar aşa rai nam mai trăit! Vorbirile cele minunate, norodul cel românesc, din toate părţile... Ai fi dat şi cămeşa de pe tine pentru năciune. Şi stam eu aşa deoparte de priveam la frăţia ceea, masă mare, ca la nunţile bătrâneşti. Şi om lângă om, supt o şandrama mare şi lungă şi largă…”.

„Treascurile bubuiau, steagurile fâlfâiau, vestitul taraf de la Suceava, vreo treizeci de lăutari îmbrăcaţi în antirie, cânta marşul lui Mihai Viteazul…Studenţii Sterie N. Ciurcu, Ioan Luţia şi G. Dem. Teodorescu, cu largi eşarfe treicolore pe piept, îi întâmpină pe oaspeţi chiar la gara Hadicului. Pe frontispiciul porticului - stema României libere! Pe ambele laturi stemele celorlalte provincii româneşti - toate datorite trudei lui Ep. Bucevschi. De la portic până-n poarta mănăstirii, tot o alee de brădet. În mijlocul aleii, arcul triumfal îmbrăcat în ghirlande de cetină şi cu închinarea, în litere de aur: „Memoriei lui Ştefan cel Mare”, de dedesuptul căreia, Cerbul Moldovei. În poarta mănăstirii două mari stindarde tricolore.

40 de salve de săcăluşuri bubuie în culmile dealurilor, iar clopotele de-a valma şi pe-ntrecutele cu bătrânul Buga vestesc că soborul preoţilor şi monarhilor a intrat în biserică şi serviciul divin a început. Membrii comitetului organizator, printre care şi Eminescu, în ţinută de rigoare, cu largi eşarfe tricolore, şi alaiul festiv pornesc agale înspre biserică, preşedintele Ioan Slavici bineventează publicul. Mormântul  Voievodului e străjuit de garda de onoare a patru membri din comitet. Cu duioasă smerenie, daniile obştii româneşti fură dăruite veşmântului lui Ştefan Voievod, aşezându-se fiecare la locuşoru-i cuvenit. „Patruzeci de salve bubuiră atunci în dealurile putnene, vestind depunerea darurilor pe MORMÂNT, admirare şi pioasă veneraţiune pe mormântul marelui Domn. Minunata zi de plin-pârguită vară, şi mai albă prin seninul port ţărănesc, şi mai sfinţită prin evocarea măreţiei lui Ştefan Voievod... „.
Cel mai sublim şi mişcător moment al întregii serbări a fost acela, când Corul intonă Imnul închinat lui Ştefan cel Mare de Vasile Alecsandri-Alexandru Flechtenmacher, cu strofa-apogeu:„În timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor, Visai unirea Daciei Cu-o turmă și-n păstor...”.
Apoi altă masă mare pentru popor, cum scria Th. Bălan. Membrii comitetului serviră masa, apoi iarăşi  cuvântări până ce Slavici, preşedintele, încheie seria oratorilor, declarând serbarea terminată…Eminescu, retras într-o odaie laterală şi sorbind din cafeaua neagră îi declară lui Ştefanelli că serbarea a reuşit foarte bine şi că comitetul are cauză să se mândrească cu acest rezultat. Miercuri, plecară şi studenţii de la Putna, Sfântul Lăcaş de veci al lui Ştefan Voievod se cufundă din nou în senina-i pace.

Serbarea de la Putna, din 1871, a reprezentat primul forum al studenților români ce a reunit tineri de pe ambii versanți ai Carpaților. Deși nu a avut un caracter activ și un impact direct asupra politicii perioadei, momentul poate fi încadrat cu succes între manifestările naționale ale românilor din Imperiul Austro-Ungar, alături de „Pronunciamentul de la Blaj”, din 3 mai 1868, sau de „Memorandumul” din 28 mai 1892. “Puțini dintre participanţii la momentul 1871 vor mai prinde înfăptuirea Marii Uniri”.

Astăzi din nou trăim acele momente de înaltă vibraţie românească. Însă nu doar trecutul ne atrage aici, în Iersusalimul Neamului Românesc. Venim aici şi pentru viitorul nostru, pentru care năzuieşte orice suflet nobil, orice patriot român. Venim  aici, la Putna lui Ştefan,cu pietate, cu credinţă într-un viitor comun, deşi nu suntem siguri ca în nordul istoric al  Bucovinei să se mai găsească mulţi tineri patrioţi români care „şi-ar fi dat şi cămeşa de pe tine pentru năciune”…, care, „Cuprins de-un sacru dor, /Visai unirea Daciei /Cu-o turmă și-n păstor...”.


Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”

Foto "Crai nou", "Monitorul de Suceava"