Nu avem dreptul să-i uităm pe eroi – omorâţi fiindcă erau români
30 iunie 2021 р. | Categorie: Noutăţi
S-au împlinit 80 de ani de la deportările în masă din luna iunie 1941 a românilor înstrăinaţi de Ţară şi neam, de pământul strămoşesc. Nu avem dreptul să-i uităm. Ce-i care s-au sacrificat pentru libertate au făcut-o în numele unui neam. În numele neamului românesc!
Primul martir despre care ne-au povestit părinţii, fiind încă mici, a fost din familia noastră – bunelul după tată – Nicolae Nichita al lui Gheorghe din comuna Voloca, mort de foamete şi muncă silnică în lagărul morţii de pe ţărmul lacului Onega. Eroi sunt nu doar cei omorâţi vără vină, dar şi rudele, părinţii care au supravieţuit unui regim barbar, crescându-şi copiii cu dragoste de neam, de limba strămoşească, precum au făcut-o părinţii noştri, să le fie ţărâna uşoară, căci sunt la buna dreptate.
Urmele eroilor noştri crucificaţi pe crucea Golgotei neamului Românesc sunt peste tot – prin Siberia, Kazahstan, Karelia, Donbas, Onega, împuşcaţi mişeleşte la Lunca şi la Fântâna Albă, în închisori şi gulaguri staliniste. Or, întreaga Ţară de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare e o uriaşă urmă a sacrificiului martirilor care au ales să moară pentru neam. E un înălţător şi tacit monument – odă libertăţii - în cinstea eroilor, care şi-au dat viaţa la altarul de jertfă al neamului românesc.
Cu pioşenie ne amintim de acei care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi, eroi pe care i-a înghiţit neagra străinătate. Dar şi de acei peste 400 de români, 16 dintre care din Mahala, împuşcaţi în închisoarea din Cernăuţi între 22-30 iunie 1941 şi îngropaţi într-o groapă comună în Cimitirul Evreiesc din Cernăuţi.
Pentru a le păstra vie memoria, dna Elena Nandriş, preşedinta Societăţii de Cultură „Gr. Nandriş”, susţinută de câţiva consăteni din comuna martiră Mahala, localitate care cel mai mult a avut de suferit în consecinţa deportărilor comuniste, le-a adus un pios omagii în Cimitirul Eroilor din Cernăuţi, martirilor măhăleni care nu şi-au trădat Ţara nici idealurile pentru care au luptat.
Nu avem dreptul să-i uităm. Or, avem de la cine lua exemplu de vrednicie şi demnitate naţională!
„Zorile Bucovinei”
