TREI ANI DE CÂND S-A STINS STEAUA VIEŢII SCRIITORULUI DUMITRU COVALCIUC - LUPTĂTOR NEÎNFRICAT AL CAUZEI BUCOVINEI ÎNTREGI

Astăzi, se împlinesc trei ani de când s-a stins subit steaua vieţii atât de strălucitoare a scriitorului, istoricului şi folcloristului Dumitru COVALCIUC, preşedintele Societăţii „Arboroasa”  din Cernăuţi, şi nu va mai lumina pe cerul spiritualităţi româneşti din nordul înstrăinat al Bucovinei. La 23 decembrie 2017 a încetat să bată inima unui Mare Patriot Român, „cavaler competent și neînfricat al cauzei Bucovinei întregi”, care, cu plecarea sa subită la cele eterne,  ne-a  văduvit şi ne-a lăsat mai săraci de valori, de un prieten şi îndrumător.

Întreaga-i viaţă şi-a dedicat-o scrisului, cercetărilor trecutului, ziaristicii,  „Zorilor Bucovinei”, ziar la care a lucrat cu dăruire, fiind recunoscut şi preţuit ca unul dintre cei mai buni publicişti, prolifici scriitori şi folclorişti, un neobosit cercetător al trecutului, desfăşurând o rodnică activitate literară și culturală.

Om al condeiului, figură emblematică a Bucovinei, „ reper academic şi de probitate” al comunităţii româneşti din această parte înstrăinată de Ţară, cu o activitate impresionantă și inconfundabilă în domeniul cercetării folclorului Bucovinei, plecarea dintre noi a istoricului Dumitru Covalciuc reprezintă o pierdere irecuperabilă a conştiinţei şi culturii identitare româneşti în această provincie istorică a României.

Clepsidra timpului l-a înavuţit pe înflăcăratul patriot şi eruditul cărturar cu rodul creaţiei înmănuncheat în mai multe cărţi, în deosebi, în opera sa de căpătâi – almanahul „Ţara Fagilor”,  e autorul a zeci de monografii ale satelor noastre româneşti, culegeri de folclor etc.,ultimul  - volumul inedit „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”. Avea planuri grandioase de viitor, intenţionând, pe baza datelor de arhivă, unde lectura în ultimul timp,  să editeze câteva volume dedicate Centenarului Unirii, dar destinul nu i-a fost deloc blând şi îngăduitor, firul vieţii rupându-i-se  subit la 23 decembrie 2017, la vârsta de nici 71 de ani, pe care avea să-i împlinească la 26 decembrie, într-un spital din Iaşi, în consecinţa unui atac de cord, după o intervenţie chirurgicală

Născut după cel de-al doilea război mondial, după anexarea nordului Bucovinei de către uniunea sovietică, copilăria şi tinereţea, întreaga-i viaţă  şi-a trăit-o sub semnul înstrăinării de Patrie, cu dor sfâşietor de Ţară în suflet. Se pare că activitatea literară i-a fost determinată de Providenţă. Părinţii visau să-l vadă preot, iar el a susţinut cu succes examenele la Institutul de Medicină din Chişinău ca apoi să-l abandoneze şi să-şi continue calea predestinată de soartă, devenind student la Secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Limbi Romano-Germanice a Universităţii Cernăuţene, paralel activând ca ziarist la cotidianul „Zorile Bucovinei”, unde a lucrat până la pensionare.

A fost nu doar un prolific scriitor, ci şi un bun orator, memorabile rămânând discursurile înflăcărate  ale lui Dumitru Covalciuc la sărbătorile noastre naţionale, dar şi la alte evenimente  cu Suflet Românesc, ridicând săli în picioare în aplauze furtunoase, în deosebi, după  evenimentele istorice din anul 1991, când cade cortina de fier  –  se prăbuşeşte regimul comunist,  în istorica provincie a României luând avânt renaşterea naţională.

Din cauza convingerilor patriotice, învinuit de naţionalism burghez român, este exilat la Bacu, internat într-un spital de  psihiatrie, pentru a-i spăla creierii şi dorul de România. În pofida faptului că devenise incomod regimului comunist, reuşeşte, totuşi, să se restabilească ca ziarist la „Zorile Bucovinei”, având o prodigioasă activitate publicistică şi obştească.

Este membru fondator al Societăţii „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (1989), înfiinţează şi conduce Societatea Culturală „Arboroasa” (1990). Prin multiplele publicaţii, studii şi articole ştiinţifice, dedicate istoriei şi culturii române, prin întreaga sa determinare, expresie şi curaj, istoricul Dumitru Covalciuc a contribuit în mod hotărâtor la apărarea și promovarea limbii şi culturii române din Ucraina.

Un rol important îl are în această perioadă  la editarea celor aproximativ 20 de culegeri de folclor (cântece de cătănie, legende, snoave, basme etc.), publică 2 romane – „Revolta” (1990) şi Tinereţea lui Doxachi Hurmuzachi” ( 2002),  lucrarea monografică „Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei” (2015), tipăreşte 2 monografii ale satului de baştină – „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei” (2008) şi „Pagini Oprişenene” (2014). Paralel cu activitatea la „Zorile Bucovinei”, editează revistele „Mioriţa”,  „Calendarul român ortodox al românilor bucovineni”,  „Codrul  Cosminului” etc.  Participă activ la revindecarea adevărului istoric – readucerea pe monumentele-simbol  ale numelor martirilor neamului românesc, nimiciţi de regimul totalitar bolşevic în lagărele morţii din Karelia, Onega, Siberia,  Kazahstan etc., dar şi prin editarea, cu sprijinul financiar al bunilor săi prieteni din Târgu-Mureş, Almanahului cultural-literar „Ţara Fagilor” (27 de ediţii).

Dumitru COVALCIUC, care ne lipseşte atât de mult în prezent, locul căruia a rămas orfan, a fost şi va rămâne un model de luptător  neînfricat pentru apărarea  cauzei naţionale, a valorilor Bucovinei romanești.

Ziarul „Zorile Bucovinei”