28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Ce vrem? Dorim să rămânem Români pe pământul nostru străbun …

27 noiembrie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

DE ZIUA BUCOVINEI, CU TRISTEŢI ÎN SUFLET, AVEM LOC ŞI PENTRU BUCURII

Azi pierdem o şcoală,  iar în curând vom fi lipsiţi şi de suflet – de Limba Română …

Cu tristeţi în suflet am rotunjit  cartea de aur a neamului – 100 de ani de la Marea UNIRE, constatând cu durere că epocalul eveniment nimic n-a schimbat în viaţa noastră, a românilor din nordul istoric al Bucovinei. Ba, da, devenim tot mai puţini, azi pierdem o şcoală, mâine un ziar românesc,  iar în curând vom fi lipsiţi şi de suflet – de Limba Română. Personal m-am ales şi cu reproşuri din partea unei colege  cum că prea mult  scriem despre „Patria mamă”, „Ţara noastră dragă”, dar „ea  nu ne aude”. Iubesc  România nu pentru ca să ne „audă”, dar fiindcă e Ţara buneilor şi părinţilor mei – e Patria noastră istorică. Aşa a fost, aşa este şi va fi, deşi nu avem altceva decât speranţe şi vise zdrobite.

Dacă anul acesta (2019) Ziua Bucovinei a debutat în sudul Bucovinei mai festiv, cu momente liturgice, cu depuneri de flori la bustul Făuritorului Unirii -  Iancu Flondor din Suceava, cu spectacole efervescente, cu deschiderea Târgului de Crăciun şi aprinderea iluminatului de sărbători, la Cernăuţi cea de-a 101-a aniversare  a Unirii Bucovinei cu Patria mamă a fost marcată cu modestie, poate cu multă tristeţe, dar cu dragoste şi speranţă, în  cadrul celei de-a 7-a ediţii a Sărbătorii Naţionale Ziua Bucovinei, sărbătorită în Casa Limbii Române la sediul redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei”, sub aura marilor personalităţi ale Neamului – portretele lui Iancu Flondor, Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, înveşnicite de penelul unui mare pictor român bucovinean, Mihai Alisavetei, Ţara fiind întregită spiritual cu oaspeţi dragi din România şi sora Basarabia.

„Suntem un pumn  de oameni /Pe un picior de ţară, /Dar mai avem o limbă /Şi-o vatră milenară”,  Corul regional „Dragoş Vodă”, dirijat de maestrul Dumitru Caulea, inaugurând Sărbătoarea, ne-a făcut „ Să ne amintim, cine-am fost şi suntem”.

Continuând tradiţia sărbătoririi Zilei Bucovinei, iniţiată de ziarul „Zorile Bucovinei” încă în 2013,  gazda şi organizatorul manifestării Nicolae Toma, redactorul-şef şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a început manifestarea cu prezentarea oaspeţilor de onoare – dna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, scriitoarea Antonina Sârbu din Chişinău, părintele Dosoftei de la Mănăstirea Putna, ing. dipl. Bogdan Constanda din Bucureşti, în pioasa sa reverenţă faţă de înaintaşi evocând evenimentele istorice din 28 noiembrie 2018, actul UNIRII Bucovinei cu Patria mamă, semnat în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, înfăptuit graţie artizanului unirii, boierului de la Storojineţ, Iancu cavaler de Flondor,  când Congresul General al Bucovinei adopta moţiunea privind  ''Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României'', Bucovina,  care aproape un veac şi jumătate s-a aflat sub dominaţia habsburgică, a ajuns iarăşi liberă, trup din trupul Ţării, a devenit iarăşi, vorba poetului, „vesela grădină”, Ziua de 28 noiembrie  împlinind visul de aur al românilor.

Ca prinos de adâncă recunoştinţă pentru marii noştri înaintaşi, dna Irina Loredana Stănculescu a înfrumuseţat Sărbătoarea Naţională cu un buchet de flori tricolore, în piosul său mesaj s-a referit la Ziua Naţională a României, exprimându-şi gratitudinea faţă de oaspeţii sosiţi din România şi Basarabia, care au întregit spiritual cea mai importantă Zi din istoria României: „Este un moment de bucurie în care ar trebui să ne onorăm trecutul şi să avem reflecţii asupra viitorului. Doresc să felicit „Zorile Bucovinei” pentru acest eveniment, fiindcă a reuşit să adune atâţia oameni pentru a marca cea mai importantă Zi din istoria României – Ziua Bucovinei”.

„Cât trăim pe-acest pământ/Mai avem un lucru sfânt…/Cât avem un sat departe/ Şi un grai ce n-are moarte…/Cât există ceva sfânt/Vom trăi pe-acest pământ”, ne-a readus puritatea adevărului prin cântecele patriotice şi vocile duioase  talentatele membre ale grupului folcloric „Fetele din Bucovina”, susţinute de conducătoarea lor, viorista  Luminiţa Demianic, redactorul-şef Nicolae Toma conştientizând că aceste frumoase flori ale Bucovinei sunt luminătoarele şi însufleţitoarele noastre.

„Am venit să vă demonstrăm că sunteţi în inima noastră”, a mărturisit părintele Dosoftei, sosit la Ziua Naţională împreună cu părintele Elefterie de la Voievodala Mănăstire Putna, cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, aducându-ne gândul de bine al părintelui stareţ Melchisedec Velnic, atunci când le-a dat binecuvântarea să vină, care a fost legat de înaintaşi, care există pentru a da naştere urmaşilor şi pentru a le transmite binele pe care ei l-au făcut. Gândul părintelui stareţ s-a îndreptat către aceşti luminători nu doar a Bucovinei, ci a întregii Românii. Adevărul pe care ei l-au mărturisit în acea vreme, cu diplomaţie, curaj, dar, mai ales, cu dragoste de istorie şi de viitorul neamului, au făcut să rămână luminători ai neamului românesc atâta vreme, cât a dori Dumnezeu să existe pe lumea aceasta. Ei au pus interesul neamului mai presus decât propriul interes,  precum Hurmuzăcheştii.  Or, atunci când omul nu-şi mai iubeşte aproapele, neamul, istoria, încetează să mai fie creator, încetează să răspundă acelei chemări, pe care o adresează mereu Dumnezeu omului de a fi viu, de a da naştere, de a forma generaţiile următoare, transmiţându-le pe lângă credinţa în Dumnezeu dragostea de neam. Neamul este marea familie a fiecăruia, fără el n-am cunoaşte ce este adevărul, dragostea, precum un reper este şi familia. Câtă dragoste este în inimile noastre, atâta bine vom găsi.”Venind aici şi  dumneavoastră la Putna, cred că primim o fărâmă de dragoste ce e chemată mereu să crească spre cei tineri faţă de care avem responsabilitatea  să le povestim adevărata istorie,  de unde venim…Să ne respectăm trecutul pentru a ne construi viitorul”.

De Ziua Bucovinei, cu tristeţi în suflet, avem loc şi pentru bucurii. Bucuria Unirii din 1918 a fost nemărginită pentru românii din nordul istoric al Bucovinei. Un grup de dansatori ai Ansamblului „Mioriţa” din Boian, instructoare Maria Basaraba, printr-o frumoasă sârbă ne-au readus în acea vreme epocală, când, de bucurie,  oamenii cântau şi dansau în plină stradă în Cernăuţi.

Eleonora Bizovi, Doamna Limbii Române, cum o numim, Cetăţean de Onoare al Boianului, soţia regretatului patriot român Vasile Bizovi, cea care ţine vie flacăra românismului pe moşia cronicarului Ion Neculce, a venit la Sărbătoarea Naţională cu bucuria împlinirii că a ajuns la această dată importantă din istoria neamului, dar şi cu durerea tristeţii, „fiindcă pierdem un bun prieten – „Zorile Bucovinei”, care ne-a luminat şi ne-a încălzit sufletul. Povara pe care a dus-o şi o duce mica echipă a lui nu poate fi comparată cu greutăţile anterioare. Persoanele care au putut să ajute la finanţarea ziarului, precum a accentuat Nicolae Toma,  măcar până la jubileul de 80 de ani, au un mare păcat şi,  totodată, o mare răspundere istorică. Mica echipă de ziarişti a muncit neprecupeţindu-şi puterile, cu salarii mizere,  ca acest ziar să aibă viaţă, ca noi, cititorii, să avem în fiecare joi, când ni se aduce ziarul, mare sărbătoare. În paginile publicaţiei citim articole interesante despre Patrie, despre dragostea de Ţară şi Neam, despre eroii români, educaţie. Arhiva „Zorilor Bucovinei” este o adevărată comoară pentru istoria Bucovinei.  Aceşti ziarişti sunt oameni foarte modeşti, ei nu se bat cu pumnii în piept să strige în gura mare cât de mari patrioţi sunt şi ar merita cele mai înalte distincţii… Comemorăm foametea din 1946-1947. Ce-ar fi să comemorăm foamea de carte românească?” Din numele abonaţilor din Boian, dna Eleonora Bizovi a adresat mulţumiri ziariştilor, urându-le „sănătate şi forţă de muncă, de luptă, pentru cauza noastră comună cea dreaptă, pentru Limba Română, pentru Neamul Românesc de pe acest pământ strămoşesc multpătimit”.

La manifestările organizate de ziarul nostru nu o dată am lansat talente. „La mulţi ani!” de  Ziua Bucovinei, „La mulţi ani!” de Ziua Naţională a României, ne-a urat cu vocea-i dulce de privighetoare interpreta Maria Dovghei, rapsodul Nicolae Mintencu  din Voloca cu vocea-i melodioasă răvăşindu-ne  tristeţile cu romanţa „La umbra nucului bătrân” şi cântecul „Viaţă, viaţă, floare scumpă”. Cântăreaţa şi poeta populară Sofia Roşca din Marşineţ a adresat sincere mulţumiri „Zorilor Bucovinei”, care o susţine şi o apreciază nu doar ca interpretă, ci şi ca poetă, în paginile ziarului publicându-şi versurile, de asemenea, dnei Lora Bostan, Lilia Govornean, dând citirii unei poezii din propria-i creaţie, prin cuvintele cântecului „Sufletul mă doare, când văd nepăsare/ Şi românii suspinând”,  făcând o declaraţie mărturisitoare. Talentata Patricia Ivaneţ din Hruşăuţii Volocii, care tot mai insistent străluceşte printre steluţele cântecului popular, a interpretat fermecător la nai două melodii.

Evocând epocalul eveniment al Unirii Bucovinei cu România, Nicolae Toma a amintit că la data de 28 noiembrie 1918 sora Basarabia era deja în componenţa Ţării, primul act al procesului de reîntregire naţională a statului român fiind semnat la 27 martie 1918, când Sfatul Ţării a votat Unirea Basarabiei cu România. Cu o carte emblematică pentru destinul nostru comun – al românilor bucovineni şi basarabeni –  a fost prezentă scriitoarea şi publicista  Antonina Sârbu din Chişinău, în cadrul manifestării fiind lansat  romanul „Vulpea argintie”, la tematica căruia s-au referit dna Maria Toacă, colega de studii, şi profesoara Elena Purici din Ostriţa, autoarea, purtându-ne fugitiv prin destinul eroinei romanului, a mărturisit  că volumul respectiv e un recurs la memoria istoriei, este o carte cum istoria modelează destinele, că nimic în viaţă nu e întâmplător.

Considerându-se jumătate bucovinean, după cum a specificat, pornit spre locurile copilăriei mamei sale din suburbia Cernăuţeană Roşa, Bogdan Constanda din Bucureşti,  cu mari emoţii a evocat  starea de spirit ce-l leagă sufleteşte de baştina buneilor, mărturisind că pentru prima dată a vizitat-o în 2005, îndemnându-ne la unitate.

Singurul care a stat la leagănul de naştere al „Zorilor Bucovinei”, prezent la manifestare, scriitorul şi traducătorul  Mircea Lutic, 38 de ani activând secretar responsabil la ziar,  trăieşte sentimente deosebite, conştientizând că ar numi Ziua Bucovinei, care e o neîmplinire, mai mult praznic, decât sărbătoare. Şi în sensul existenţei „Zorilor Bucovinei” e tot o neîmplinire: „Ieri m-am dus la poştă să-mi continui abonarea şi mi s-a spus că  ziarul nu mai figurează în catalogul pentru  abonare. A fost pentru mine o lovitură foarte mare, precum ai asista la înmormântarea copilului. Iar „Zorile Bucovinei”, unde am avut posibilitate să mă afirm ca om al vieţii şi ca om al scrisului, e unul din copiii mei. Îmi pare rău că această frumoasă sărbătoare are 2 feţe – una tristă şi alta- veselă, optimistă şi pesimistă. La faţa pesimistă a Zilei Bucovinei, care o prăznuim noi s-a mai adăugat şi trista comemorare a „Zorilor Bucovinei”, poetul dând citirii unui trist poem din creaţia personală.

Tânărul pedagog cu talent poetic, Vladimir Robu din Ţinutul Herţa, descoperit pe Facebook şi admirat şi de interpreta Maria Dovghei şi de profesoara universitară Veronica Hriţcu,  a conştientizat că este foarte important să  cunoaştem adevărul istoric şi să ne păstrăm identitatea, să nu ne uităm eroii care şi-au sacrificat viaţa pe altarul libertăţii, citind un poem din propria-i creaţie.

Gheorghe Puiu e interpretul care dă glas înălţător cântecului „Sunt român din Bucovina”, spunându-le tuturor că-n Carpaţi i-i rădăcina şi nu poartă-n suflet vina, că o sârmă îl desparte de fraţii săi de departe. 

Pedagogul Octavian Voronca s-a referit la două evenimente – sărbătorirea a 101 ani de la Unirea Bucovinei cu Regatul României, că istoria trebuie să o cunoască tineretul, fiindcă, după cum spunea Nicolae Iorga,  „Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii”.  Iar alături de cărţile de istorie se află şi „Zorile Bucovinei”. Al doilea eveniment este  lansarea de carte, tot în noiembrie autoarea şi-a sărbătorit ziua de naştere, dl Octavian Voronca referindu-se şi la coincidenţa sărbătoririi evenimentului epocal - Actul Unirii a fost semnat la Cernăuţi joi,  28 noiembrie 1818, tot în ziua de joi, 28 noiembrie 2019, am sărbătorit Ziua Bucovinei: „Să facem tot ce ne stă în puteri ca să ne păstrăm Limba. Dacă dispare Materna, dispare şi naţiunea”.

Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, a specificat că „Zorile Bucovinei” e unica organizaţie nonguvernamentală din nordul istoric al Bucovinei care sărbătoreşte la 28 noiembrie Ziua Bucovinei şi la 3 august îl comemorează pe făuritorul Unirii, Iancu Flondor, mormântul căruia se află în curtea Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Maidan, Storojineţ.

Zâna limbii române, Veronica Andrieş, gătită de bunica Veronica Hriţcu din Ceahor şi de mama Iulia în veritabilul strai naţional, a dat glas unui vers despre o floare, căzută din soare, „Dulce Bucovină/Veselă grădină…”, recitând poezia „Bucovina” de Vasile Alecsandri,  Doamna cântecului popular românesc din Marşineţ, Sofia Roşca,  încheind Ziua Bucovinei, sărbătorită la „Zorile Bucovinei”, cu  un cântec propriu cu un vibrant mesaj de adresare:  „Măi Ştefane, măi Ştefane, /Rugămintea noastră-i mare:/ Limba să nu ne-o răpească (Dar poate asta şi merităm?), /Toţi românii s-o vorbească”. Redactorul-şef Nicolae Toma intuind că e un final optimist, ancorat în actualitate. Şi dacă soarta unui ziar al românilor din Ucraina, cu vechi tradiţii precum e „Zorile Bucovinei”, depinde de responsabilii de la Bucureşti, căci Ucraina nu are nevoie nici de români, cu atât mai mult să finanţeze o publicaţie ce promovează românismul, soarta Limbii Române e încă în mâinile noastre.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto Nicolae PAULENCU