Copilăria este cea mai frumoasă,
romantică şi fericită, cea mai încărcată
de vise perioadă a vieţii. Poate de aceea fiecare o păstrează în dulci amintiri
ca ceva inocent şi sfânt, la
fel precum şi 1 septembrie e un anotimp
cu flori de toamnă şi miros de gutui, de dulcea şcoală, e o zi de sărbătoare deosebită
pentru elevi, studenţi şi părinţi –Ziua Cunoştinţelor, reprezentată prin
aromele florilor unui început de an şcolar, universitar, de primul sunet,
primele emoţii şi de primii paşi ai prichindeilor în lumea de basm a
cunoştinţelor.
Deşi procesul
educaţional a început deja în Ucraina,
spre regret, în consecinţa restricţiilor
ce ţin de pandemie, nu pentru toţi elevii a răsunat primul clopoţel. Cea mai aşteptată zi pentru cei mici – elevii
claselor I, care pentru prima data păşesc pragul şcolii, aşa şi n-a sosit în multe şcoli. E trist ca
niciodată şi la Şcoala Medie cu limba
român de predare din comuna Voloca, pitoreasca
şi legendara vatră de vrednici români. Şi
aici prichindeii n-au avut posibilitate
să înceapă această importantă zi din viaţa lor şezând pentru prima dată în
bănci, dăruind învăţătorilor zâmbete şi flori, prinzându-se cu semenii şi şcolarii
mai mari în hora veselă a toamnei cu clinchetul zglobiu al clopoţelului. Aceşti
micuţi sunt lipsiţi de această scumpă şi
frumoasă amintire, de acest dulce vis al copilăriei. Nici şcoala dragă nu le-a
spus ca odinioară„ Bine aţi venit, copii!”.
Ce fericiţi sunt cei ce n-au fost lipsiţi de frumoasele şi scumpele amintiri din anii de şcoală. Or, prin melancolia toamnei ce tot mai insistent îşi lasă amprenta în sufletul nostru am simţit din nou fiorul fericitei copilăriei, deşi bănuiam că această floare scumpă şi rară, pe care am păstrat-o zeci de ani în sufletu-mi de copil, nu s-a ofilit, ci e la fel de vie şi frumoasă. A înflorit cu o floare de dor pentru şcoala dragă, pentru banca ce mă tot aşteaptă, pentru învăţătorii dragi care m-au instruit, a înflorit cu o floare de dor pentru cei mai iubiţi colegi, prieteni, cu floarea recunoştinţei pentru foştii şi actualii dascăli, care veghează lumina Graiului Matern, a înflorit cu binecuvântarea şi cuvântul înţelept al protopopului Ion Gorda, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae” din localitate, care sfinţea clasele şi îndruma elevii pe calea cea dreaptă, ţinându-le tinerilor, vlăstari de aleasă viţă românească, prima lecţie de etică creştină, îndemânându-i la credinţă, la iubirea de aproapele, la cinstirea şi respectarea celor vârstnici, a părinţilor, profesorilor, la ascultare şi muncă asiduă pe făgaşul învăţământului.
De altfel, la Voloca, în această oază a românismului, unde perenitatea tezaurului folcloric rodeşte prin logosul verbului matern, iar Ştefan cel Mare şi Sfânt străjuieşte la hotarele limbii române, Materna e la ea Acasă. De aceasta se îngrijesc dl Gheorghe Poclitar, directorul ŞM Voloca, care de peste 25 de ani conduce cu tact şi înţelepciune această catedrală a cunoştinţelor, susţinut de mâna sa cea dreaptă, şefa de studii Maria Onofreiciuc,
Le dorim elevilor şi dascălilor un început de an cu succes, temeinic pentru încă mulţi-mulţi înainte, iar Limba Română, precum a fost în cele mai vitrege momente ale împătimitei noastre istorii, să fie întotdeauna la ea, ACASĂ.
Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”