29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NE LIPSEŞTE ACEL SPIRIT CE NE UNEA – SAVANTUL GRIGORE BOSTAN

4 mai 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi, academicianul, scriitorul Grigore BOSTAN. Şeful Catedrei de Filologie Română ŞI CLASICĂ, Universitatea din Cernăuţi, cel care a fost conştiinţa noastră naţională, ar fi împlinit 80 de ani. Spre regret, demult nu mai este printre noi, s-a înălţat în Eterna-i nemurire. „Păstorul Mioriţei” e „plecat spre văi, la rădăcine”, chipul aureolat al Scriitorului, Profesorului, Savantului şi Academicianului Grigore BOSTAN, membru a trei uniuni de creaţie –  din Ucraina, România şi Republica Moldova, rămânând  în crângul spiritualităţii româneşti „un ram înmugurit”, „o pulbere de dor”,  iar în cohorta personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina,  o figură multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului, cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică  viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiționalist la cel modern şi postmodern, după cum scria fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica  Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său  de la poale de Carpaţi. 

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, „cărturar cu prestanţă  universitar-academică”, autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice și etnografiei românești din Bucovina, Grigore Bostan a fost mai presus de toate acel Domn pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriot care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menținerea spiritualităţii în această oază a românismului înstrăinată de Ţară. Mare Patriot şi Om, personalitate proeminentă, semănător de dor de Ţară, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor, studenţilor şi colegilor de la Catedră, bobul dragostei şi unirii, se întrista mult când îi vedea pe lideri dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie  uniţi.

Grigore Bostan  a fost preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii, a fost scut de apărare pentru studenţi. Ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti, mai presus de orice  punea interesele naţionale, ale Catedrei . A ştiut să depăşească momente dificile pentru a păstra Catedra. Cu toate că savantul Grigore Bostan îşi dădea titlul ştiinţific pe cel de poet, activitatea  sa ştiinţifică a fost importantă şi i-a adus renume mondial de Membru de Onoare al Academiei  Române, Academiei de Ştiinţe din Ucraina, SUA etc., fiind menţionat în enciclopediile lumii.

 

Specificând meritele savantului, trebuie să spunem că tezaurul pe care  ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii.

 

Grigore Bostan a  rămas în amintirea noastră, a studenţilor, un Om de o mare omenie şi modestie. Pentru noi, studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi, Grigore Bostan a fost un pedagog autoritar, dar, totodată, onest şi corect. La orele de folclor ne uitam ca la un sfânt la el, încât nici nu răsuflam. Ne-a învăţat să muncim, să ne iubim graiul şi neamul, ne-a inspirat încredere în propriile forţe. În „cerul nostru,/ al tuturor, lacrima poetului veghează” şi acum, când pe „cărările pierdute se urcă-n galaxie”. Or, dascălul şi profesorul care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român continue să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Îl iubim şi îi preţuim meritele,îi  păstrăm vie amintirea în timp ce „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură în sufletele celor care l-au cunoscut. Astăzi ne lipseşte mult.

 

 

Îl ştim, îl cunoaşte o lume, ca dascăl excelent, scriitor talentat, cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, apostol al neamului, fiu adevărat al Bucovinei, mare patriot român, fidel luptator pentru cauza naţională, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric.  

 

 

Deşi punem la îndoială faptul că există oameni care nu pot fi înlocuiţi, Grigore Bostan prin ceea ce a făcut pentru conaţionali, pentru continuitatea neamului, prin menţinerea românismului, demnităţii,  e personalitatea de vârf a Bucovinei ce până în prezent nu poate fi înlocuită de nimeni. Ne lipseşte foarte mult în prezent. Era unificatorul şi pacificatorul nostru. Când în societate cineva se certa, de faţă cu Domnia Sa nu mai îndrăznea nimeni să deschidă gura.. În timpul  vieţii a devenit Membru de Onoare al Academiei Române, merită, desigur, ca nimeni altul, să-i fie apreciate meritele deosebite şi să devină, măcar post-mortem  Membru Corespondent al AR.

 

Grigore Bostan a fost, în primul rând, poet, înainte de a fi dascăl, doctor în filologie, academician, savant. Poetul a cultivat o poezie originală de o frumuseţe neobişnuită, o poezie cu înţelesuri adânci, ce-şi are izvoarele în creaţia populară, în istoria, cultura poporului român: „...cândva te-oi recunoaşte dintr-o mie/ de trecători după un strop de grai/ şi-un vers şoptit cu dulce melodie/ din cartea cea dintâi – după Mihai.../ la curtea verde a Măriei Sale/  voi reveni după atâta drum/ chiar dacă spânul ne va sta în cale/ cu gândul să ne facă praf şi scrum...” . În poezia sa el a biciuit impostura, făţărnicia, ne învăţa că omul trebuie să fie  onest, cinstit, nu i-a plăcut duplicitatea unora care, din păcate, fac şi astăzi paradă din patriotism ce a devenit un mijloc de a se înavuţi. Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă, pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el. Graţie Domniei Sale s-a revenit la grafia latină, la veşmântul firesc al limbii române.

Aceste calităţi ale savantului le-a remarcat nu o dată şi scriitorul  Mircea Lutic:  „Grigore Bostan a fost o adevărată personalitate a Bucovinei din toate punctele de vedere. Am lucrat împreună la crearea Societăţii „Mihai Eminescu”. Mi-am dat seama că Grigore era un mare patriot, cu o sinceritate neobişnuită. El a fost un patriot sincer, care nu şi-a construit cariera, nu şi-a zidit viaţa pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăşi esenţa sa. Fiecare din noi are o clepsidră, la majoritatea ea e cu fire obişnuite de nisip, iar la personalităţile alese e în dependenţă de activitatea lor – la Grigore Bostan ea e cu fire de aur. După trecerea prietenului în nefiinţă, într-un moment de inspiraţie, i-am scris o poezie, pe care i-am dedicat-o – „Clepsidra cu fire de aur”.

 

 

Şi chiar dacă Grigore Bostan dorea mai mult să fie scriitor, rămâne profesor, în sensul cel mai bun al cuvântului. A fost şi un excelent ziarist. întotdeauna scria adevărul, spunea ce îl durea, fără să aibă frică va fi apreciat sau nu. Întotdeauna era oaspete drag la „Zorile Bucovinei”, participa la orice manifestare. Regretăm mult că nu i-am mulţumit îndeajuns Omului şi Savantului Grigore Bostan pentru susţinerea ziarului în timpuri dificile pentru publicaţia noastră, când, în 2004, bisăptămânalului i-a fost sistată finanțarea de către statul ucrainean. El a fost unicul care a avut curajul şi îndrăzneala să ne ia apărarea.

 

 

„...a mai rămas vreun drum necunoscut/ ce paşii mi-ar putea îndepărta/ de clipa albă-n care am văzut/ cum florile se-apleacă-n faţa ta/ cum păsările urcă din tăcere/ pe braţul tău ca marmura de tei/ cum ochii tăi înseninează cerul/ când îmi acopăr fruntea norii grei?”. Distinsa sa soţie, doctor în ştiinţe filologice, Lora Bostan, adună seninul neuitării pentru acel ce i-a dedicat inspiratele cuvinte, pentru acel ce-şi „pierde vârsta dincolo de soare”. Or, anume graţie ei, Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne „cu paşii uitaţi între zile”, acoperit de  norii cenuşii ai uitării. Or. osârduind  împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan, ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina, “volumul „Pagini de literatură română”. Cert, Grigore Bostan a fost o personalitate de vârf a Bucovinei,   un om extraordinar, de o modestie şi bunătate impecabile. Dar cel mai bine l-a cunoscut soţia, care i-a fost cea  mai apropiată fiinţă, o devotată prietenă de viaţă, care i-a înţeles vrerile şi au creat împreună opere de o incontestabilă valoare artistică: „Soţul Grigore a trăit modest, a folosit întotdeauna bucatele tradiţionale româneşti, măcar că era doctor în ştiinţe, academician, profesor, scriitor şi savant, menţionat cu ordinul Preşedintelui României în grad de comandor etc. Însă despre om vorbesc nu titlurile, dar amintirile, căldura, faptele pe care le-a lăsat. Chiar şi în poze stă într-o margine sau în spate. El nu alerga după locuri în faţă, cu toate că era solicitat. Nu-i plăceau laudele, fiindcă îmi spunea: „Atunci când sunt lăudat, nu mă simt bine”. A plecat subit, dar frumos. Avea ultima lecţie în anul V – un curs opțional. Credea în lumea paralelă. A discutat cu studenţii, i-a privit, s-a interesat cum trăiesc, cu ce se ocupă. În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român”.

 

“...mă voi întoarce-atunci la rădăcini/ unde se zbat seminţele în hume/ să port pe braţe tinere grădini/ cum port un dor de glie-n astă lume..., scria inspirat poetul care a rămas „pe-acest hotar, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, o frunză-nrourată”, “în crâng un ram înmugurit”,  sperăm că de acolo, de sus, din Eterna, de unde “continuă să verse-n glie lumină”, Grigore Bostan ne aude, ne  îndrumă să ne păstrăm demnitatea şi verticalitatea identitară, să nu devenim corbi ce-şi  „scutură blestemele din pene ...în mirişti şi dumbrăvi bucovinene... Ce se visează vulturi în Carpaţi…”.

 

Grigore Bostan nu a fost, el este,  îl păstrăm în inimi, ne mândrim că Bucovina, atât de mică, a dat lumii oameni atât de mari şi apreciaţi precum academicianul Grigore Bostan.

 

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”