26 iunie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ȘTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT CHEMA LA OASTE CU BUCIUMILE - NOI NE UNIM ÎN RUGĂCIUNE PENTRU A-I ADUCE UN OMAGIU

20 aprilie 2020 р. | Categorie: Noutăţi

Astăzi, din cauza pandemiei ce fără pic de milă seceră vieţi omeneşti pe întreaga planetă, nu vom purta Tricolorul pe urmele de glorie ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Stejarul lui din Codrii Cosminului, precum o făceam tradiţional în fiecare an în lunea Paştelui, ci ne unim în rugăciune fiecare la domiciliu pentru a-i aduce un omagiu Apărătorului Creştinătăţii, celui mai mare şi neînfricat Domn, pe care l-a avut vreodată Ţara noastră de glorii, căruia îi datorăm viaţa pe acest pământ sfânt, stropit de sângele vitejilor săi arcaşi, dăinuirea prin credinţă, limbă…

Luna aprilie e privilegiată nu doar în calendarul creştinătăţii, prin Învierea lui Hristos, ci şi prin faptul că deschide o nouă pagină în calendarul gloriei neamului românesc. Deci, înscrie în răbojul ei două momente ce dau „permanenţă, infinire” şi fiinţei, şi spiritului nostru – Sărbătoarea Paştelui, victoria vieţii asupra morţii, şi urcarea, la 13 aprilie 1457, pe tronul Moldovei Medievale, a Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Or, nu întâmplător Sărbătoarea Paştelui vine la românii din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, în dulcea Bucovină a lui Eminescu, istorica provincie a României, cu o frumoasă tradiţie ca a doua zi de Paşti, românii de pe acest picior de plai mioritic să se adune la simbolicul Stejar al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Codrii Cosminului, să calce pe pământul acesta ce „respiră româneşte sub picioare”, „sfinţit de urmele lui Ştefan cel Mare”, urme ce „veşnicesc în izvoare şi muguri, în cântecul de mierlă”, în frunze de dor, în doine şi în azurul cerului bucovinean, unde, la 27 octombrie 1497, cel mai viteaz Domn al lor a repurtat ultima şi cea mai victorioasă bătălie – a învins numeroasa oaste a craiului polon Ioan Albert.

De aproape 30 de ani la Stejarul secular al lui Ştefan cel Mare – neînfricatul Domn care ne-a apărat meleagul străbun de urgia străină, căruia îi datorăm viaţa pe acest pământ sfânt, stropit de sângele vitejilor săi arcaşi, dăinuirea prin credinţă, limbă, tradiţii şi port naţional, – simbol al eroismului românesc, al celui mai înalt curaj şi a celei mai alese virtuţi, întru înnobilare cu semnul curajului, credinţei străbune şi cel al iubirii de Patrie, învăluiţi de aura apărătorului creştinătăţii, veneau să îngenuncheze la altarul gloriei neamului românesc pelerini din întreaga Ţară Românească – Bucovina, Basarabia, România, iar preoţi din protopopiatul raionului Hliboca, îndrumaţi de protopopul Ion Gorda, printr-un serviciu divin aduceau un omagiu celui care a fost apărătorul tuturor creştinilor.

Ne adunam sub semnul valorilor creştine, pe care le apăra şi le sporea luminatul Voievod român, care a fost, vorba lui Eminescu, „domnia cea mai glorioasă a Moldovei”, care nimicea duşmanul „din afară cu sabia şi isteţimea”, a doua zi de Paşti aici, la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, ca la un simbol al dăinuirii neamului, să ne cinstim înaintaşii, să aducem un mesaj de pace, de speranţă ce ne vine de la Mântuitorul prin jertfa Sa ce nu are asemănare, de la care toţi ne hrănim cu bucurie duhovnicească. Ştefan cel Mare a fost un învingător prin faptul că a ridicat credinţa neamului deasupra oricărui interes, a construit cele mai multe biserici, mănăstiri din întreaga noastră istorie şi a fost sanctificat.

În acest an nu va răsuna aici, la Ierusalimul românilor înstrăinaţi de Ţară, nici sacrul imn al Unirii tuturor românilor, înălţat cu Tricolorul de membrii Corului „Dragoş Vodă”, în frunte cu maestrul dirijor Dumitru Caulea, cu simpatica conducătoare a „Fetelor din Bucovina”, Luminiţa Demianic, nici cântările divine ale coriştii sfintelor locaşe de închinare din Voloca şi Hruşăuţi, dirijaţi de regretatul Ion Bodnar, care ne-a părăsit pentru totdeauna, şi Gheorghe Sadovei. Ci, Ştefan cel Mare şi vitejii lui arcaşi vor fi glorificaţi printr-o rugă fierbinte a fiecăruia dintre noi şi prin sfânta liturghie, oficiată de părintele paroh Pavel Paulencu din Voloca, în Biserica din Horecea.

Să ne rugăm pentru Ştefan cel Mare şi Sfânt, pentru continuitatea neamului românesc. Să nu uităm că urmele lui din noi sunt candela dăinuirii noastre pe acest meleag înstrăinat al lacrimii şi al iubirii.

FELICIA NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”