Nu cred că ar trebui să stăm mult pe gânduri
pentru a răspunde la această întrebare. Şi nici nu pun la îndoială faptul că,
odată ce ziua de 31 august a fost declarată şi oficializată în Patria noastră
istorică ca Sărbătoare naţională a Limbii Române, trebuie să ne sincronizăm şi
noi, românii din regiunea Cernăuţi, la pulsul Ţării şi al consângenilor de
pretutindeni. Preşedintele Societăţii
Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, dl Nicolae Toma, a şi
lansat această iniţiativă, în pachetul de propuneri ce urmau să contribuie la
formularea concepţiei de sărbătorire a Limbii noastre Române. Poate nu e simplu
să se renunţe la tradiţia, încetăţenită
Duminică, la 8 septembrie, în timpul
manifestărilor consacrate graiului matern, am solicitat şi părerile altor
persoane, lideri ai unor organizaţii naţionale şi simpli trăitori în Patria
limbii române. În principiu, toţi sunt de aceeaşi părere: trebuie să marcăm
anual, în mod oficial şi sufleteşte,
Ziua Limbii Române la 31 august, împreună cu românii de pretutindeni, dovedind
că suntem un organism integru, „ca un pom dintr-o tulpină, vorba bardului de
Alexandrina CERNOV, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun”, membru de onoare al Academiei Române:
– Desigur, ar trebui să
sărbătorim şi noi la 31 august. Însă multe persoane din Cernăuţi sunt invitate
la festivităţile din Chişinău şi România, iar de acolo mulţi oameni de cultură
vin la manifestările noastre. Această coincidenţă ne poate lipsi de prezenţa
unor oaspeţi de seamă. Anul acesta,
Vasile BOTĂ, preşedinte filialei din Boian a Societăţii „Mihai Eminescu”:
– Părerea mea e că 31
august trebuie să fie pentru noi Sărbătoarea naţională a graiului matern.
Românii din Basarabia sărbătoresc la ei acasă, noi – în casa noastră. În
ultimii ani, dar şi mai înainte, de când nu mai este Ion Vatamanu, nu prea
observ să vină scriitori sau alte personalităţi din Chişinău la manifestarea
din Cernăuţi. E plăcut să ne întâlnim cu fraţii de dincolo de frontiere, să ne
îmbrăţişăm, să facem schimb de dureri şi speranţe. Însă, până la urmă ei
pleacă, iar noi rămânem cu vechile şi noile probleme, tot mai mari şi tot mai
grele. Nimeni nu le va rezolva în locul nostru, oricât de mult ne-ar iubi
fraţii din Ţară. Cred că n-are mare importanţă cine ne onorează
Nicolae PRIDIE, starostele Corului popular „Dragoş Vodă”:
–Noi, coriştii, am sărbătorit anul acesta, dar şi mai înainte, la 31 august, împreună cu toţi românii, aşa cum întâmpinăm în fiecare an şi Naşterea Domnului – la 25 decembrie. De fapt, pentru coriştii noştri fiecare duminică, atunci când ne adunăm la repetiţii, este o mare sărbătoare a graiului străbun. Cât priveşte o manifestare mai amplă, care adună sute de oameni, nu putem fixa dinainte o dată concretă, căci depindem de închirierea unui local corespunzător.
Lucia Olaru NENATI, scriitoare, municipiul Botoşani, România:
–Am participat la
majoritatea ediţiilor Sărbătorii Limbii Române de
Victoria COSTINEAN, profesoară de istorie la ŞM Ropcea, conducătoarea ansamblului etnofolcloric model „Izvoraş”:
–Dacă vorbim de spaţiul unic de valori româneşti, trebuie să ne bucurăm, să cântăm şi să ne plângem limba împreună. Poate să se organizeze, conform tradiţiei, în prima duminică de septembrie un spectacol de gală consacrat Limbii Române. Însă manifestarea principală, la care, într-adevăr, să fie abordate probleme stringente şi să se traseze un plan de acţiuni concrete trebuie să se desfăşoare de Ziua Naţională a Limbii Române, 31 august, când a fost legiferată revenirea la scrierea cu grafie latină – un eveniment epocal pentru renaşterea spirituală a românilor din ţinutul nostru. Cine are dor de mamă, vorba poetului Grigore Vieru, va veni la această sărbătoare indiferent ce zi va fi la acea dată.
A consemnat Maria TOACĂ