Astăzi sărbătorim Ziua Internaţională a Limbii Materne – România urmează să-i susţină pe românii din Ucraina, să nu rămână văduviţi de limba română

Marcată anual la 21 februarie în întreaga lume, Ziua Internațională a Limbii Materne este sărbătorită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul. Pentru prima dată a fost anunțată de UNESCO la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor.

Conform UNESCO,  cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite pe glob sunt pe cale de dispariţie. Diversitatea lingvistică este din ce în ce mai ameninţată, pe măsură ce tot mai multe limbi dispar. La nivel global, 40% din populaţie nu are acces la o educaţie în limba pe care o vorbeşte, suferă de marginalizare, discriminare şi sărăcie extremă, numeroase comunităţi fiind victime ale încălcărilor drepturilor omului. Anume pentru apărarea drepturilor omului, a popoarelor băştinaşe, a fost instituită Ziua Internațională a Limbii Materne.

Timpul, cu nisipul din clepsidră, ne schimbă vrând-nevrând opiniile, destinul, viaţa. „Vremea-trece, vremea vine”, vorba Poetului, se instaurează şi se distrug imperii, se succed împăraţi şi cârmuitori, doar sufletul românului rămâne legat de glia străbună, de graiul matern. Or, fiecare îşi are drumul său predestinat de soartă. Şi dacă soarta ne e predestinată de acolo, din Univers, destinul ni-l făurim singuri prin hărnicie, cutezanţă, ambiţie şi curaj. Deci, să nu uităm că „Limba e sufletul şi inima poporului”, dacă ne moare sufletul, murim ca popor. În prezent, în primejdie de moarte e însăşi existenţa noastră ca popor.  E timpul să lăsăm polemica şi ura la o parte şi fiecare să cugetăm la faptul ce am făcut personal pentru dăinuirea noastră prin Limbă. S-au scris adresări, fără rost, către conducerea Ucrainei, atât…

„Adoptarea de către Rada Supremă, în septembrie 2017, a Legii educaţiei, cu drasticul art. 7, a fost un ultim signal de alarmă pentru noi, românii din Ucraina, cărora ne-a fost, practic, oprimat dreptul  constituţional la învăţământ în limba maternă…Tot pierdem şi cedăm, până când? Internetul fierbe, noi fierbem fiecare în oala lui, mai postăm pentru decor, senzaţii şi reclamă, dar nu facem nimic pentru a ne păstra şcolile cu limba română de predare” , „Zorile Bucovinei” bătea atunci alarma şi prin articolul „NICI O LEGE NU NE POATE INTERZICE SĂ VORBIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM ÎN LIMBA MATERNĂ”, citând şi câteva comentarii de pe Internet:

Александр Смитт: „Unde au fost şi ce au făcut Societatea pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu", “Comunitatea românească din Ucraina”, Liga Tineretului Român din Bucovina "Junimea" si CENTRUL CULTURAL ROMÂN „EUDOXIU HURMUZACHI” ?

Melnic Florica: “Au lipsit la lecţia aceasta! …este un abuz incredibil şi o agresiune împotriva unei minorităţi importante numeric. Dar se datorează în mare măsură pasivităţii şi indiferenţei romanilor din zonă!

Elena Purici:” Sunt ferm convinsă, dacă ar fi vorba despre plecări la odihnă sau cursuri la România, atâţia organizatori ar apărea, chiar şi pe părinţi iar implica, dar astăzi, când se hotărăşte predestinarea GRAIULUI MATERN nu prea se implică cei cu foloasele. Aşa suntem noi, romanii bucovineni, poltronei la decizii”, etc.

„Am susţinut independenţa Ucrainei, revoluţia demnităţii, românii noştri au luptat şi luptă pe frontul din Donbas, unii au murit pentru Ucraina, ţara în care trăim. E momentul ca Ucraina să dovedească prin legiferarea statutului de popor băştinaş că e pentru noi o mamă dreaptă. Deşi suntem recunoscători Patriei noastre istorice, parlamentului, guvernului, fraţilor de acelaşi sânge, Preşedintelui României pentru poziţia sa fermă, înţelegem că lucrurile mari şi durabile se fac doar la masa tratativelor, acum e momentul să ne susţină pe această linie, cu răbdare şi înţelepciune”, scriam, în septembrie 2017, în acelaşi articol ce poate fi văzut pe Internet.

Acum, ca niciodată, românii din Ucraina au nevoie de susţinerea Patriei istorice ca să nu rămână văduviţi de limba maternă.

Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”