28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

POARTĂ PE TĂLPI PĂMÂNT DE CERNĂUŢI

22 octombrie 2019 р. | Categorie: Noutăţi

„Cad picuri grei aicea în cetate/ Căci stâlpii româneşti sunt tot mai scurţi/ Din răsărit un vânt mai aspru bate/ Eu port pe tălpi pământ de Cernăuţi.// Veghează Catedrala Sinodală/ La Eminescu vin românii, mulţi/ Oraşul vechi mai are încă fală/ Cât mai călcăm pământ de Cernăuţi.” Aceste versuri, desprinse dintr-o poezie dedicată oraşului nostru drag, aparţin inimoasei bucovinence din Vatra Dornei, Paraschiva Abutnăritei. Înainte de a ne cunoaşte şi de a se ataşa cu trup şi suflet de românii din nordul Bucovinei, a ascultat poveşti despre frumosul oraşul de lângă Prut de la tatăl ei, care a cătănit prin părţile noastre, ducând acasă, în comuna natală Poiana Stampei, „pământ de Cernăuţi”. „Ne spunea tata în copilărie că numaidecât trebuie să vedem acest oraş minunat, unde trăiesc mulţi români”, evocă nostalgic printr-o năframă de lacrimi dna Paraschiva.

Bucurându-se în toate pornirile creatoare de sprijinul soţului, colonelul Ioan Abutnăriţei, dna Paraschiva a odrăslit în suflet sămânţa dragostei pentru fraţii din partea nordică a Bucovinei, ambii făcând-o să răsară, să rodească, să se înmulţească într-o lucrătoare prietenie cu românii cernăuţeni. Împătimită la superlativ de cuvântul artistic, fosta profesoară de română este cunoscută ca autoare a câtorva monografii şi volume de cronici, precum şi a trei plachete de versuri, cea mai recentă – „Nisipul din clepsidra albastră” prilejuindu-i o emoţionantă întâlnire cu studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi. Pentru a-şi înnoda şi mai strâns prietenia cu românii „din cealaltă parte a Bucovinei”, şi-a dorit ca proaspetele respiraţii lirice prin care se cerne veşnicia să-şi găsească sălaş într-o carte editată anume la Cernăuţi. Şi tot la noi a ales să-şi le lanseze – într-un anturaj academic şi tineresc, avându-i de o parte şi de alta pe cei doi  „naşi de botez” – prefăţătoarea doc. în filologie, profesorul universitar Lora Bostan şi poetul Nicolae Şapcă, autorul postfeţei.

Pentru studenţii care şi-au ales să slujească verbului românesc şi, neîndoielnic, nu puţini îşi încearcă peniţa în arta scrisului, a fost interesant să asculte laudaţio profesoarei Lora Bostan despre această „doamnă deosebită pentru că ne iubeşte şi ne vizitează des”; „coborâtoare din Munţii Bucovinei, de la izvoarele cristaline ale cuvântului eminescian...”. Explicându-le studenţilor metafora titlului („Nisipul din clepsidra albastră”), profesoara a revelat că „ne simţim părtaşi la dorinţa autoarei de a lupta cu sufletul şi peniţa, pentru a menţine verticalitatea şi demnitatea acestui neam cu rădăcini viguroase în rocile Carpaţilor”. Nicolae Şapcă ne sugerează că dacă vrem s-o cunoaştem cu adevărat pe poeta Paraschiva Abutnăriţei trebuie „s-o căutăm în primăvară”. Referindu-se la debutul ei poetic cu placheta „Târziu, timpul cuvintelor”, a amintit de poemul în memoria savantului, temerarului militant pentru valorile naţionale, Grigore Bostan. Reuniunea având loc chiar în aula ce poartă numele regretatului şef de catedră, părea că „clepsidra albastră” a poetei l-a readus printre noi. Prezent şi în calitate de cadru didactic, dl Vasile Bâcu a evocat susţinerea din partea soţilor Abutnăriţei, pelerinajele lor la Fântâna Albă... Cu modestia ce-o caracterizează şi emoţii readuse la maximum datorită aflării în proximitatea unor mari personalităţi care au pornit din aceste locuri istorice, dna Paraschiva a recunoscut că nu se consideră poet, ci îşi exprimă prin versuri trăirile, dragostea de Bucovina, dorul de Cernăuţi... Albastru îi este un agent al infinitului, acel veşmânt cald în care îşi înfăşoară cuvintele. Noianul de dragoste şi simţire românească aşternut de-atâtea ori de soţii Abutnăriţei de la Vatra Dornei până la Cernăuţi s-a materializat în darul de carte, tinerii având răbdare să aştepte scurgerea lină a nisipului şi să întoarcă de câteva ori „clepsidra albastră” până autoarea i-a bucurat cu autografele dorite.

Maria TOACĂ