LA BĂHRINEŞTI, „CUCUL” LUI CONSTANTIN MANDICEVSCHI AMINTEŞTE NECONTENIT DE DESTINUL ROMÂNESC AL BUCOVINEI

Soare şi bucurie am găsit în curtea Şcolii Medii din Băhrineşti, deşi de dimineaţă ne flutura şi ne biciuia nemilos un vânt de gheaţă. Elevii s-au prezentat la lecţii cu emoţii luminoase, gătiţi în costume populare, căci, într-adevăr, pentru ei şi întreg satul era o mare sărbătoare – aniversarea şcolii, deschise cu 135 de ani în urmă, la 20 septembrie, pe timpul vorniciei lui Mihai Isopescu, un predecesor din neamul actualului director. Marcarea acestui jubileul le-a adus multe griji plăcute copiilor, colectivului pedagogic, directorului Mihai Acatrini, preotului Constantin Cibotaru, parohul Bisericii Sfânta Treime. Şi unde dacă nu în Muzeul de etnografie şi istorie a satului, inaugurat pe lângă instituţia şcolară în 2017, s-a găsit cel mai frumos prosop pentru a-i întâmpina, după străbunul obicei, pe oaspeţii sosiţi din România, Republica Moldova, şi de mai aproape – Hliboca, Storojineţ, Cernăuţi. Evenimentul a fost onorat de Consulul General al României la Cernăuţi, dna Irina Loredana Stănculescu, prezentă cu aprecieri pentru eforturile românilor de pe acest meleag de a-şi păstra identitatea şi a-şi promova valorile. În special, dumneaei a menţionat proiectele comune ale colectivelor pedagogice din regiunea Cernăuţi şi România întru păstrarea culturii şi tradiţiilor naţionale.

Ca orice gospodar care se mândreşte cu ce are mai scump, directorul şi-a invitat oaspeţii mai întâi în sala de muzeu a familiei Mandicevschi – personalităţi vrednice de Bucovina. Cultul acestei familii, reanimat de cei trei cercetători, specialişti în istorie, soţii Mihai şi Svetlana Acatrini, ajutaţi de fiul lor Vladimir, predomină pretutindeni în şcoală. Chiar şi coridoarele sunt îndesate de standuri cu fotografii, documente de epocă, materiale (în română şi ucraineană) din istoria membrilor familiei (printre care ilustrul compozitor Eusebie Mandicevschi), arborele genealogic al acestui neam de patrioţi români. Accentuez asupra imaginii de „patrioţi români”, selectând şi din cele expuse şi de domnul director că vlăstarul unei nobile familii preoţeşti, Constantin Mandicevschi, născut la Băhrineşti (în luna mai a.c. i s-au împlinit 160 ani de la naştere), s-a manifestat ca promotor al învăţământului românesc în Bucovina din perioada austriacă. În anul 1898 a introdus la Şcoala reală superioară ortodoxă limba română ca obiect obligatoriu. E deja bine cunoscut că acelaşi Constantin Mandicevschi este autorul versurilor celui mai iubit şi popular imn al românilor înstrăinaţi – „Cântă cucu-n Bucovina”, scris în anul 1904 cu prilejul festivităţilor de comemorare a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, la sugestia ministrului învăţământului din România Spiru Haret, şi preluat ca un cântec popular, mai ales după a două pierdere a Bucovinei. Sunt suficiente aceste două momente din biografia tatălui vestitului compozitor, fără a mai aminti şi de virtuţile celorlalţi copii ai săi, ca românii din Băhrineşti să fie mândri de originea lor, să-şi apere identitatea şi graiul matern – în hram şi acasă, cum ne-a menit un alt neuitat cântăreţ al limbii române, Alexie Mateevici. În biserica satului limba română spune „veşnicele adevăruri”. Preotul Constantin şi-a exprimat năzuinţa de a deschide o şcoală duminicală pentru a sădi mai profund în sufletele copiilor credinţă şi dragostea de neam, căci, aminteşte el, „primele şcoli pe lângă biserici au apărut”. Ce se întâmplă pe „acasă” nu mă încumet să mă pronunţ, în virtutea întâmplării că şcoala are statut cu predare bilingvă, motivat de faptul că clasa a treia şi o clasă de-a şasea, cu şase elevi, învaţă în ucraineană (în clasa paralelă, cu predarea în limba română sunt opt elevi).

Oricum, la un jubileu atât de semnificativ s-a pus în evidenţă partea cea bună, legându-se benefice prietenii cu oaspeţii din România. În baza proiectului educaţional „Moşteniri culturale comune”, au fost semnate acorduri de colaborare cu directorul unei şcoli gimnaziale din Negrileşti, judeţul Galaţi, dl Daniel Mihociu, şi directorul Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău, prof. Călin Boambă. Ambii au declarat că scopul conlucrării în care s-au angajat este de a promova ca valoare majoră limba română. Aş aminti aici şi de sugestiva, dureros răscolitoarea întrebare a profesorului universitar din Bacău, Gabriel Puiu „Ce-ar putea da omul pentru limba şi neamul său?”. Şi dacă tot am ajuns la capitolul mesajelor frăţeşti, trebuie să-l menţionez pe Nicolae Robu, directorul Liceului tehnologic „Ştefan cel Mare” din Cajvana, jud. Suceava, deschizător de drumuri spre românii din nordul Bucovinei, care a avut bucuria întâlnirii cu partenerul întru promovarea proiectelor de importanţă naţională, Ştefan Mitric, directorul Complexului instructiv educativ de la Ropcea. În costum naţional a ajuns la Băhrineşti „răzeşul Bucovinei”, rapsodul Marcel Grijincu din Horodnicul de Sus, jud. Suceava.

Ca om al casei a fost primit diplomatul Teofil Rendiuc, care şi-a început cariera ca profesor de istorie la şcoala din Băhrineşti, întâlnindu-şi aici dragostea de-o viaţă, pe Eudochia (Riţa). El a amintit de foştii săi elevi, printre care şi profesoara de istorie din această şcoală, Svetlana Acatrini. Observând pe-un stand cartea „Cum poţi să uiţi?”, o evocare a tragediilor satului sfârtecat de sârma ghimpată (autoare Elena Andruhovici, sora scriitorului Vasile Andru), dl Rendiuc a deschis-o la „Veronica” – o povestioară scrisă cu lacrimile soţiei sale despre suferinţele copilei care avea să-i fie mamă. Purtându-şi oaspeţii prin cabinetele şcolare, directorul a menţionat contribuţia în calitate de sponsor a consăteanului Eugen Pătraş, doctor în drept. Cu emoţionante evocări despre cei opt ani de şcoală în satul natal (1958-1966) se afla alături fratele său Mihai Pătraş, doctor în economie, fost deputat în primul parlament al R. Moldova. În mesajele lor, dar şi ale altora a fremătat bucuria că satul situat la o margine de ţară acum a ajuns la porţile Uniunii Europene. Din partea comunităţii româneşti mulţumiri şi felicitări au adresat profesoara Elena Pilihaci, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuţi, Vasile Răuţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, bloggerul Sergiu Bărbuţă şi profesorul de istorie Eduard Ogranovici (Societatea „Ştefan cel Mare”), jurnalistul Vasile Carlaşciuc... În cadrul mesajelor a fost lansată ideea de a-i conferi şcolii numele lui Constantin Mandicevschi. Autorităţile raionului, în persoana preşedintelui Consiliului Raional Petro Panciuk, adjunctei şefului învăţământului Inna Ţurcan, reprezentantului puterii executive Vitali Kolomyeţ, au menţionat şcoala cu diplome, dăruindu-i un televizor. Elevii îndrumaţi de dna Elena Adruhovici, director-adjunct pentru munca educativă, şi profesorul de muzică, Veceslav Codiţă, cunoscut interpret, dar mai ales neîntrecut instrumentist, au bucurat oaspeţii cu numere artistice care exprimă coloritul bogat al vetrei lor străbune – poezii, cântece, dansul cosaşilor. În premieră a răsunat imnul şcolii – un cântec al viselor tinereţii cutezătoare. Nu puteau să nu ne cânte copiii şi cu glasul „cucului” lui Constantin Mandicevschi, pătruns de jalea Bucovinei, profund simţite în ochii mucenicilor din sfântul locaş.

Maria TOACĂ

Fotografii „Zorile Bucovinei”