28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ILIE POPESCU – PATRIARHUL CULTURII ROMÂNEŞTI LA 80 DE ANI

21 iulie 2019 р. | Categorie: Social

UN JUBILEU ÎNCUNUNAT CU LAURI

ILIE POPESCU –  PATRIARHUL CULTURII ROMÂNEŞTI  LA 80 DE ANI

Numai cine a suportat ororile bolşevice, supravieţuind represiunilor staliniste, după o a doua Înviere, fiind dintre cei mai fericiţi, cărora le-a zâmbit norocul să se întoarcă Acasă, simte cu adevărat ce înseamnă viaţa şi dăruirea. Înzestrat cu har scriitoricesc, nu încetează să scrie despre calvarul prin care a trecut familia sa pe drumul Golgotei neamului românesc – mama cu cei 8 copii mici, după moartea tatălui, împuşcat mişeleşte de iscoadele sovietice. De altfel, cunoscând de mic copil drumul spinos al deportărilor, îmbrăţişând moartea pentru a se bucura de clipa Învierii, fiind dus împreună cu familia în nordul pustiu al Kazahstanului şi trăind pe viu drama represaliilor neamului românesc, Dumnezeu a fost bun cu el, cu familia sa, i-a dat ani bogaţi şi frumoşii, ca să mărturisească în pagini de carte despre tragedia întregului neam românesc după răpirea şi anexarea nordului Bucovinei de către sovietici.

Sâmbăta precedentă, în ziua sfântului patron,  savantul şi activistul obştesc Ilie POPESCU a fost omagiat şi lăudat la sediul Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. Laudele merituoase i-au încununat jubileul octogenar cu laurii împlinirilor frumoase, urările de mulţi ani răsunând şi din partea dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, prezentă la eveniment.

Cu o activitate de  peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi şi 43 de promoţii, cărora le-a înaripat zborul în lume, cu peste 400 de studii, publicaţii, 31 de cărţi în palmaresul creaţiei, zeci de premii şi menţiuni, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, urmând apoi decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căruia este de aproape douăzeci de ani, fapt sesizat de moderatoarea evenimentului, jurnalista şi interpreta Carolina Jitaru, care nu în zadar a inaugurat manifestarea cu cântecul înstrăinării românului - „Cântă cucu…”.

Colegii de Catedră, dnele  Lora Bostan, profesor universitar, Felicia Vrânceanu şi Cristina  Paladean, au evocat destinul unui om care a trecut prin aşa-zisul labirint, dar a ajuns, totuşi, „la lumina cuvântului, lumina transmiterii cunoştinţelor altor generaţii, lumina realizărilor frumoase”. Să ajungi la frumoasa vârstă de 80 de ani înseamnă că Dumnezeu te are în pază sub aripa Sa protectoare şi dătătoare de virtuţi. Trecând prin multe greutăţi, poporul român cu limba, spiritualitatea şi valorile sale, a avut momente de cumpănă şi încercări, la fel precum sărbătoritul. Dus împreună cu mama şi fraţii în neagră străinătate, unde au îndurat foame şi nevoi, însă n-au uitat limba română, să se roage în graiul strămoşilor, printr-un miracol divin revenind acasă.

Deşi anii copilăriei au pus pecetea suferinţei pe chipul savantului, a rămas, totuşi, optimist, vesel şi fericit prin activitatea sa. „A fost, în primul rând, om, s-a purtat cu demnitate cu studenţii, cu cei apropiaţi”. La această distinctă calitate de om şi savant a dascălului Ilie Popescu s-a referit fostul său student Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, fiind prezent cu soţia Ancuţa, director-adjunct la Gimnaziul nr.6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, dar şi jurnaliştii Vasile Carlaşciuc, Vitalie Zâgrea, Doina Bojescu, reprezentantul societăţii poloneze Roman Buţowski, Mircea Pilat, preşedintele Societăţii „Aron Pumnul”, Constantin, fratele cel mai mic al sărbătoritului ş.a.

Puţini savanţi din Bucovina s-au bucurat de realizarea de a fi incluşi în Enciclopedia marilor lingvişti ai lumii, editată în Federaţia Rusă,  numeroase lucrări, studii şi publicaţii ale savantului au văzut lumina tiparului anume în cel mai vechi, popular  şi cu tradiţii ziar al românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, redactorul-şef Nicolae Toma şi adjunctul Maria Toacă referindu-se nu doar la activitatea-i ştiinţifică, la editarea cărţilor, la eforturile pe care le depune pentru a monumentaliza suferinţele  exilului familiei sale, martirajului neamului românesc, ci şi la fructuoasa-i activitate în cadrul Societăţii „Golgota” – din pensia sa modestă onoratul sărbătorit ridică cruci-simbol, troiţe în memoria martirilor români, că precum osârduitor munceşte pe ogorul literelor, astfel şi în propria-i gospodărie.

Mândri de a fi lângă „acest semincer al Bucovinei” s-au dovedit a fi şi prietenii din Botoşani –  inginerul Paul-Mircea Iordache, preşedintele filialei Botoşani a Uniunii „Vatra Românească”, redactor-şef la revista „Vatra noastră românească”, Iuliu-Larian Popovici, preşedintele filialei Dăngeni (Botoşani) „Pro Basarabia şi Bucovina”, argumentând că dl Ilie Popescu „e ca un Stejar al lui Ştefan cel Mare, înfipt în spiritualitatea nord-bucovineană”.

Meritul Domniei Sale nu constă doar în faptul că a scris despre deportări, ci că într-un fel, prin cele înşirate în carte, în presă, prin înălţarea, prin satele noastre româneşti, a zeci de cruci-simbol în memoria românilor martirizaţi, îi aduce Acasă pe cei deportaţi. A „făurit istoria cu pana în piatră”, după cum personal a mărturisit. Şi dacă Brâncuși a făcut ca piatra să cânte pentru generaţiile ce vin,  Societatea „Golgota”, pe care dl Ilie Popescu o conduce, „a făcut ca piatra să plângă pentru posteritate”.

Dnul Ilie Popescu a venit şi cu un dar personal de carte („Răsfoind paginile vieţii”, „Drumul spre Golgota” (Drama familiei Grijincu-Popescu, ediţia a II-a revăzută) pentru prietenii prezenţi la jubileu, mulţumindu-le tuturor, conştientizând că cel mai frumos cadou de ziua sa de naştere e prezenţa prietenilor. Vorbind despre imaginea crucii şi a lui Iisus Hristos, distinsul sărbătorit a evocat forţa miraculoasă a rugăciunii ce învie şi salvează.

Pentru savantul Ilie Popescu, la fel precum pentru dramaturgul englez W. Shakespeare, „ştiinţa este aripa pe care ne înălţăm spre cer”, iar credinţa, activitatea-i publică, e aripa îngerului ce-i dă viaţă, care-l face fericit, îi dă puteri să trăiască şi să muncească  împăcat cu sine şi cu Dumnezeu. 

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: Nicolae PAULENCU şi NICOLAE HAUCA