SE CER ACŢIUNI CONCRETE

Mă întreb și eu ca un cetățean de rând: oare dacă există deja o lege adoptată de Organul Legislativ Suprem al țării referitor la folosirea limbilor  de stat și ale minorităților naționale din Ucraina mai e nevoie și de alte decizii ale unor structuri inferioare, subordonate organelor de stat centrale? Oare îndeplinirea acestei Legi nu este obligatorie pentru toate organele și organizațiile de stat din Ucraina chiar din ziua promulgării ei de către Președintele țării? De ce pentru implementarea ei în viața de toate zilele mai e nevoie de anumite decizii ale consiliilor sătești?

De ce pentru respectarea altor legi adoptate de același parlament nu se cer și anumite decizii ale comunităților locale?  După umila noastră opinie, aici e vorba de trecerea responsabilității pentru aplicarea acestei legi pe umerii primarilor și a consilierilor sătești. Adică, de implementarea legislației în vigoare în Ucraina răspunde badea Gheorghe și lelea Mărioara. Iar organele puterii de stat din raioanele cu populație majoritar românească din ținut în loc să ceară  RESPECTAREA  legii de către persoanele cu posturi de conducere  din localitățile sătești și să se ocupe cu VERIFICAREA  modului în care este aplicată orice lege, nu numai cea la care ne referim noi, în realitate aruncă praf  în ochii populației care trebuie să beneficieze de legislația adoptată de Parlamentul Ucrainei și se ascund în spatele unor oameni simpli, care cresc pâine și alte bunuri de care ne folosim cu toții, inclusiv cei de la putere. Și se primește cam așa: dacă lipsesc sau sunt scumpe produsele alimentare: laptele, untul, cartofii etc., sunt vinovați țăranii… Și tot ei sunt cei vinovați dacă nu funcționează legile adoptate de Parlamentul țării…

Noi credem că  dacă respectarea legislației în vigoare de către toată lumea ar deveni o componentă a vieții și activității noastre zilnice, apoi cu siguranță că nu s-ar găsi deștepți care să ne învinuiască de … ”românizarea” românilor, trăitori pe aceste meleaguri de mii de ani. Nu vreau să greșesc, însă mi se pare că unii birocrați din ținut se bucură de asemenea învinuiri neghioabe făcute publice  anume pentru a ne speria și a timora oamenii care vor să trăiască într-o țară unde sunt respectate drepturile omului. Din păcate, am impresia că aceste învinuiri seamănă prea tare cu tâmpeniile ideologiei comuniste pe timpuri privind… eliberarea românilor bucovineni de sub ”jugul regimului burghezo-moșieresc român” în 1940…Or, despre ”raiul” instaurat atunci în ținutul nostru cu ajutorul tancurilor lui Stalin se știe astăzi în fiecare casă. Dar, după cum vedem, microbul minciunii, al insinuărilor și urii este viu și astăzi în cugetele și sufletele unora…

În concluzie vreau să spun un singur lucru: primul semn că legea statului privind folosirea limbilor în Ucraina este aplicată în localitățile cu populație majoritar românească va fi COMPLETAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ a cataloagelor școlare chiar de la întâi septembrie curent. Și aici trebuie să-și spună cuvântul ferm, în primul rând, conducerea regiunii și a raioanelor respective: Hliboca, Noua Suliță, Storojineț și Herța. Dacă aceasta nu se va întâmpla, atunci reiese că au  dreptate cei care afirmă că legea respectivă a fost adoptată doar pentru minoritatea rusă din Ucraina, și nu pentru toată lumea. Afirmații pe care conducerea țării și a regiunii ar trebui să le  dezmintă prin acțiuni concrete.

Ilie Tudor ZEGREA