29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU FRUNTEA SUS ŞI VOCE TARE, SĂ VORBIM ÎN ROMÂNA NOASTRĂ PRIGONITĂ!

7 mai 2019 р. | Categorie: Noutăţi

Ce-i permis lui Jupiter nu-i permis boului

În forma sa originară, în latină, („Quod licet Jovi, non licet bovi), mi se pare că sună mai blând şi mai puţin jignitor acest dicton ce ni se potriveşte de minune de când am devenit minoritate naţională pe pământul nostru şi în propria casă. N-am avut pic de îndoială în ceea ce priveşte adoptarea de către Rada Supremă a legii referitor la asigurarea funcţionării limbii ucrainene ca limbă de stat. Ce mai puteam aştepta de la politicienii care nu fac altceva decât să toarne benzină în foc, prostind poporul şi cântând în strună câtorva procente de extremişti care se adapă din apele tulburi ale celui mai primitiv naţionalism!

De fapt, pentru distrugerea spiritualităţii şi fiinţei noastre naţionale ne este de-ajuns articolul 7 din legea învăţământului. Cu sau fără noua lege a limbii de stat, totuna suntem pierduţi, în timp ce limba de predare în şcoli a devenit un fel de amestecătură păsărească. Marea noastră nevoie este că prea tare ne grăbim să respectăm litera legilor adoptate în ultimele două decenii. Doamne fereşte, nu-mi chem conaţionalii să ignoreze legile statului. Însă, nici să alerge înaintea căruţei, luându-le în serios până ca acestea să intre oficial în vigoare, tot nu-i un lucru de cinste. Îmi amintesc cum prin anii 90, şcolile din raionul Herţa printre primele au început să mărească orele la limba ucraineană, când aceasta abia începea să fie introdusă ca disciplină şcolară în programa de învăţământ a şcolilor cu limba română de predare. În raionul Noua Suliţă s-au grăbit să deschidă clase ucrainene din proprie iniţiativă, directorii de şcoli întrecându-se în privinţa ucrainizării învăţământului.

Şi care e mulţumita pentru excesul de zel la renegarea propriilor valori? S-au găsit motive pentru excluderea limbii române din procesul de predare în şcoli, copiii noştri fiind etichetaţi ca debili, inapţi să susţină evaluările de stat. În realitate, elevii din şcolile noastre nu posedă mai prost ucraineana decât cei din marele oraşe ale Ucrainei. Şi nu doar elevii, ci orice tânăr din Herţa sau oricare altă localitate românească vorbeşte fluent limba ucraineană. Din păcate, nu putem spune acelaşi lucru şi în privinţa limbii noastre materne, care într-adevăr are nevoie de apărare, prin lege, aşa cum se procedează în ţările Uniunii Europene şi alte state civilizate.

Ca români, ne-am convins nu o dată că trebuie singuri să ne apărăm ce-i al nostru, dacă vrem să nu ne calce alţii demnitatea în picioare. În faţa ucrainizării totale, putem opune rezistenţă vorbind între noi româneşte nu doar cu uşa încuiată acasă. Avem ce învăţa de la puţinii ţărani rămaşi pe la vetrele străbune. Un exemplu frumos ni-l oferă femeile din Mahala, Ostriţa şi alte sate, care vin la piaţă cu lapte, legume de vânzare. La urma urmei, avem şi un argument forte: româna este una din limbile Comunităţii Europene, unde ucrainenii deocamdată se pot statornici cu paşaport românesc, pentru care, printre altele, ca să-l obţină plătesc cursuri de limba română. E un adevăr, de ce ne-am ascunde după deget?

Şi-acum s-o iau de la început, adică să revin la dictonul cu Jupiter şi cu boul. Parlamentarii ucraineni de actuala legislatură, chiar şi la adoptarea legii ucrainizării forţate şi totale, pentru care au luptat cu atâta înverşunare patriotică, au găsit o portiţă de scăpare pentru ei, dovedind cu aroganţă că-s os domnesc. Ei au făcut ucrainizarea obligatorie pentru toţi, cu excepţia domniilor lor. În versiunea definitivă a legii, îndelung discutate, din art. 9 unde se specifică pentru cine ea este obligatorie, deputaţii poporului Ucrainei au fost excluşi.

Şi încă un detaliu care ne arată făţărnicia unora dintre cei mai aprigi militanţi pentru limba de stat. Navigând pe Internet, jurnaliştii au descoperit că mulţi deputaţi din partea Blocului lui Petro Poroşenko şi Frontului Popular, fracţiuni care au dat cele mai multe voturi pentru ucrainizare, pe paginile lor scriu în limba rusă. Să ne mai mirăm de femeia cu purtări uşoare care a luat parul să le fugărească din sat (din stat) pe altele la fel de „cumsecade”?

Maria TOACĂ