29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

E VIU ÎN INIMILE NOASTRE, RĂMÂNE O PREZENŢĂ VIE ÎN PAGINILE „ZORILOR BUCOVINEI”

22 decembrie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Oameni de valoarea colegului nostru Dumitru COVALCIUC nu dispar fără de urmă. Ei sunt pomeniţi cu recunoştinţă, comemoraţi la date importante din destinul lor şi al neamului din care s-au ridicat şi i-au slujit cu credinţă. Însă cei care nu-i uită, le păstrează mereu vie memoria sunt, în primul rând, membrii familiei şi cei mai apropiaţi prieteni. Putem spune fără rezerve că regretatul Dumitru Covalciuc a făcut parte, a fost şi va rămâne unul dintre cei mai importanţi membri ai familiei ziarului „Zorile Bucovinei”. Cunoscut, înalt apreciat ca cercetător al trecutului istoric, ca valorificator al folclorului, animator al vieţii naţionale, mai întâi de toate, Dumitru Covalciuc s-a impus ca ziarist, ca unul din cele mai combative condeie ale „Zorilor Bucovinei”. Or, tot ce a realizat pe tărâmul scrisului porneşte de la activitatea-i ziaristică în cadrul redacţiei noastre.

La trecerea unui an de la subita-i plecare în eternitate, noi colegii de la ziarul căruia şi-a consacrat fără preget capacităţile creatoare, ne amintim de Dumitru Covalciuc ca de un neostenit slujitor al cuvântului scris. E trist, e dureros că cel care a scos la lumină atâtea pagini din trecutul Bucovinei n-a ajuns să se bucure de acest an al Centenarului Unirii. Deşi, ca noi toţi, ar fi avut mai multe motive de întristare decât de bucurie, totuşi mai mult decât oricine ar fi fost fericit să vadă bustul lui Iancu Flondor la Suceava şi la Alba Iulia. Mai mult decât oricui i s-ar fi cuvenit dreptul să dezvelească bustul lui Iancu Flondor în capitala Marii Uniri. Or, nimeni altul n-a pledat cu atâta suflet şi ardoare, ca Dumitru Covalciuc, pentru ca bucovineanul Iancu Flondor, cavalerul Unirii Bucovinei cu Ţara, să-şi ocupe locul meritat pe aleea unioniştilor din Alba Iulia.

Nu i-a fost îngăduit de Marele Creator să depună un buchet tricolor la bustul înaintaşului pentru care a pledat cu nemărginită însufleţire. Dar a dovedit să ne lase pagini valoroase despre adepţii lui Iancu Flondor, care cu fapta şi cuvântul i-au fost alături, edificând măreaţa operă a Unirii. Volumul său „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”, editat cu puţin timp înainte de imprevizibilul sfârşit, este o preţioasă ofrandă adusă Unirii, fiind distins cu diploma Fundaţiei Culturale a Bucovinei, ca una din cărţile de referinţă, consacrate Centenarului. La cei 70 de ani împliniţi, Dumitru Covalciuc era puţin învăţat să moară, deoarece se comporta cu sănătatea sa ca un adolescent, pentru care viaţa-i înainte şi încă n-are nevoie să înveţe la şcoala morţii. El era învăţat să trăiască, să lupte, să se ridice mai puternic după fiecare cădere. E greu să găsim printre noi pe cineva mai osârduitor în căutarea unei fărâme de adevăr. În istoria Bucovinei aproape că nu au rămas pagini nestudiate de istoricul, folcloristul, publicistul, scriitorul Dumitru Covalciuc. Acum, în anul Centenarului Unirii avea să le scoată rând pe rând la lumină, îndeosebi cele legate de artizanul Unirii Bucovinei, Iancu Flondor.

Părinţii au vrut să-l vadă preot, el a încercat să devină medic, ca până la urmă să slujească nu în Casa Domnului, nu în spitale, ci la altarul cuvântului românesc. Ca semn că n-a plecat cu totul dintre noi este şi publicarea în paginile „Zorilor Bucovinei” a ultimei sale realizări editoriale – „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”. Şi acum, la un an de la înălţarea la Domnul, îi simţim acut lipsa, ne amintim şi îl pomenim cu drag pe cel care ne-a lăsat o valoroasă moştenire.

„Zorile Bucovinei”,

Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi