DE CE NU AVEM DREPTUL LA ISTORIE, PRECUM UCRAINENII?

DE CE NU AVEM DREPTUL LA ISTORIE, PRECUM UCRAINENII?

Ne-am convins încă o dată câtă ură faţă de noi, românii autohtoni, au naţionaliştii ucraineni, care au pichetat din nou, astăzi, 25 aprilie, sediul Consulatului General al României la Cernăuţi,  cu aceleaşi slogane ostile, cerând anularea tuturor manifestărilor  oficiale privind sărbătorirea Centenarului Marii Uniri ce urmează să se desfăşoare în decursul acestui an în nordul istoric al Bucovinei. 

„În îndepărtatul an 1918, armata română a călcat în picioare voinţa de libertate a Vecei Bucovinene (Adunării Populare bucovinene), ocupând teritoriul regiunii Cernăuţi. În anul curent, Consulatul General al României la Cernăuţi şi conducătoarea lui Eleonora Moldovan, încearcă să marcheze acest eveniment în Cernăuţi şi ţinut. Ignorând conducerea ucraineană şi normele diplomaţiei, Consulatul General obraznic şi evident promovează ideile „României Mari”! Prin atitudinea blândă faţă de propagandă”, a declarat Serghei Kocmarskyi, iniţiatorul acţiunii de protest,  reprezentantul „Побратими України" („Frăţia de arme a Ucrainei”).

Neînţeleasă rămâne poziţia acestor naţionalişti ucraineni pentru care  am devenit duşmani de moarte, în pofida toleranţei  de veacuri a românilor băştinaşi, a sprijinului şi susţinerii diplomaţilor de la Consulatul General al României la Cernăuţi,  Guvernului României.  Nu ne-am năimit avocatul Excelenţei Sale, dar cred că nu există vreo ţară precum România, vreun diplomat atât de prietenos şi binevoitor, deschis faţă de ucraineni, decât dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care cunoaşte la perfecţie ucraineana, uneori, chiar din propria-i generozitate se manifestă  în postură de translator.

 Istoria nu poate fi falsificată aşa precum doresc unii. „În îndepărtatul an 1918", armata română n-a "călcat în picioare voinţa de libertate a Adunării populare bucovinene”, precum afirmă ei, ci a călcat paşnic, fără nici un foc de armă, pe pământul Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, la chemarea Comitetului Naţional Bucovinean, în frunte cu  Iancu Flondor, artizanul Unirii.

 Dar ce au făcut atunci în 1940-1941, 1944 „eliberatorii” sovietici ce ne-au lipsit de Ţară, ce fac cei ce ne lipsesc în prezent de dreptul la limba maternă, la identitate?

De altfel, dacă ei au dreptul să sărbătorească la 3 noiembrie curent centenarul Adunării populare bucovinene  în plan panucrainean,  atunci de ce noi, românii, din istorica provincie a României, nu avem acelaşi drept?

Trăind într-o ţară democratică şi civilizată, precum pretinde a fi Ucraina, oare nu mai avem dreptul la propria istorie, la  graiul strămoşilor şi identitatea naţională?

Felicia NICHITA-TOMA

Foto Internet