29 iunie 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DOAMNE, DĂ-LE RĂBDARE ROMÂNILOR!

22 martie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

PREA MULT ROMÂNIA LE SUFLĂ UCRAINENILOR ÎN BORŞ, DE ACEEA SE ÎNTÂMPLĂ ASEMENEA LUCRURI

Dacă-l laşi pe porc în casă, el se urcă şi pe masă, spune o înţelepciune veche.  În timp ce România pe toate căile susţine Ucraina, Ministerul Afacerilor Externe reafirmă sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, în granițele sale recunoscute internațional,  reiterează poziţia sa de nerecunoaştere a anexării ilegale a Republicii Autonome Crimeea de către Federația Rusă,  în timp ce suntem supuşi unei deznaţionalizări forţate (în Ucraina  rămân din ce în ce mai puține școli cu limba română de predare, iar odată cu introducerea bilingvismului în şcolile noastre, evident, suntem supuşi unui proces agresiv de ucrainizare şi asimilare),  când în Ucraina se promovează, ca și în perioada ocupației sovietice, o politică de divizare artificială a  băştinaşilor  în români  și moldoveni  (fiind unicul stat din lume care insistă asupra aberației sovietice, de extracție ideologică, despre existența unei aşa-zise ”limbi moldovenești” distincte de limba română), e organizată o nouă provocare împotriva României, o nouă beșteleală şi insultare a românilor. Şi asta după ce ne-au lipsit, prin lege,  de dreptul de a studia şi a vorbi în limba maternă, ne ponegresc şi ne numesc  „separatişti”, „spioni ai lui Putin” etc. Or, Ucraina din nou şi-a arătat colţii prieteniei, după ce s-a certat cu Polonia, Ungaria, a venit şi rândul României. Peste tot, şi acolo unde ei nu sunt,  „descoperă” „duşmani şi spioni”. De altfel,  ce-şi face omul singur cu propriile-i mâini, nu-i pot face nici cei mai înverşunaţi duşmani. La fel şi în Ucraina – ce-şi fac ucrainenii singur cu mâinile lor, nu le pot face nici chiar „spionii” lui Putin.
Dar să vedeţi de unde cresc coarnele provocării. La 16 martie curent, activişti ucraineni din regiunea  Ivano-Frankivsk şi Lviv duceau în România, stat european, o donaţie de 1030 de cărţi pentru  Liceul cu limba ucraineană de predare  „Taras Şevcenko” din Sighetu Marmaţiei fără acte de însoţire, necesare pentru scutirea de plata vamală şi TVA, conform legislaţiei UE.  Scriitoarea şi activista ucraineancă Larysa Niţoi, căreia, după cum mulţi s-au convins, chiar şi ucraineni, îi plac scandalurile şi provocările, ori poate nu numai ei, luând prima prăjina, ca femeia cea uşuratică, ca să scoată curvele din sat,  a aruncat mărul discordiei, postând în pagina sa de Facebook o adresare provocătoare, învinuind partea română de duşmănie faţă de ucraineni şi corupţie, cum că ar fi cerut mită pentru a permite trecerea fondului de carte, chemând presa ucraineană să umfle scandalul. Neverificând veridicitatea informaţiei, flămândă după senzaţii şi dornică  de a demonstra cu prisosinţă cât de rău trăiesc, sunt trataţi, presaţi şi lipsiţi de drepturi ucrainenii din România, presei ucrainene, „prietena”  românilor,  atât doar i-a trebuit, umplând cu rahatul pani Niţoi tot Internetul.
Printre altele, de ce atâta făţărnicie şi minciună. În Europa, spre care tinde să adere cu atâta zel Ucraina, există legi care trebuiesc respectate, nu ca în Ucraina. Aceste legi funcţionează în toate ţările membre ale UE. De altfel, şi în România la fel.
Mai mult, în pofida faptului că Ucraina, prin art. 7 al Legii învăţământului îi lipseşte pe românii băştinaşi de posibilitatea de a fi instruiţi în limba maternă, astfel grăbind asimilarea lor forţată, iar Guvernul Român şi România continuă să susţină cursul european al Ucrainei,  provocătoarea discordiei şi ațâțătoarea duşmăniei între poporul român şi ucrainean, ia din nou aceeaşi prăjină, învinuind  România de asimilarea ucrainenilor: „România, nu numai că sfătui minoritatea românească din Ucraina să nu studieze limba ucraineană, că a făcut tot posibilul să-i asimileze pe ucraineni, care cu sate întregi au trecut la România, în consecinţa trasării graniţei după cel de-al Doilea Război Mondial, România nici nu-i permite Ucrainei să-i ajute pe ucrainenii din România. România finanţează pe teritoriul Ucrainei şcoli pentru minoritatea românească, asigurându-le cu materiale metodice, cu cărţi etc. N-am auzit ca Ucraina să-i pună piedici”, se indignează Niţoi, învinuind-o de „moartea lentă”  a limbii ucrainene în satele din România „în consecinţa lipsei de şcoli ucrainene şi nesusţinerii României” etc.
Şi deoarece Niţoi a adus vorba de paritate, nu putem să nu-i răspundem cu aceeaşi monedă, dar o facem prin cuvintele aceloraşi români şi ucraineni, postate pe Internet, unde Niţoi şi-a „uşurat” sufletul, îmbibat cu veninul discordiei şi duşmăniei.

Bunăoară, Наталия Стрельчук a specificat: „Dacă ai asemenea patrioţi, nu mai ai nevoie de duşmani! Dacă omul doreşte să facă un lucru bun şi nu ştie cum, se consultă mai întâi cu misiunile consulare, MAE, iar dacă are drept scop de a le strica copiilor şi pedagogilor dispoziţia, de a încorda situaţia cu o ţară vecină, procedează precum Niţoi”. „Nu numai că clevetiți, dar şi aprindeţi duşmănia interetnică. Moscova aplaudă, retorica dumneavoastră nu se deosebeşte prin nimic de a lui Jirinovski. Dacă sunteţi lipsită de bunul simţ, citiţi mai bine Constituţia”, îi răspunde lui Niţoi, într-un comentariu,  Ганна Чепелюк. „Cu asemenea provocări stupide, pani Larisa, şeful dumneavoastră, cine concret este el,  nu va obţine nimic pozitiv, mai bine e să înceteze jaful poporului, să vă comportaţi ca oamenii… Iar provocările  în direcţia ţărilor prietene ca Polonia şi România, demonstrează ori încercarea de pătrundere a propagandei lui „putler” sau a celor sioniste criminale…”, scrie Mykola Pfefer. „Chiar dacă literatura e pentru studenţi sau elevi, urmează să fie întocmite toate documentele.  În Ucraina nu se permite nici măcar aducerea din România a literaturii pentru instituţiile de învăţământ cu predarea în limba română. Elevii învaţă din manualele  traduse în Ucraina din ucraineană în română. Beletristică se permite să se aducă şi acolo, şi aici, dar nu câte 1300 de cărţi. De aceea problema trebuia rezolvată la nivel de minister…”, specifică Minu Pavalaki.

După ce organizatorii donaţiei fondului de carte au prezentat documentele necesare acestei proceduri vamale, iar cărţile reţinute şi nu „confiscate”, după cum afirma activista,  au ajuns, la 19 martie curent, la destinaţie, în biblioteca Liceului „T. Şevcenko” din Sighetu Marmaţiei, în loc să-şi ceară scuzele de rigoare că a învinuit pe nedrept, încălcând legislaţia internaţională prin faptul că însoţea într-o ţară membră a UE un volum atât de mare de cărţi fără să prezinte actele vamale, fapt pentru care legea europeană prevede pedeapsă cu privarea de libertate,  provocătoarea Niţoi a continuat beştelirea şi ponegrirea României şi a românilor. Ori poate e îndrumată de cineva pentru a semăna vrajbă între popoare? Poate e „spioana” lui Putin, cum sunt catalogaţi de către ultranaţionalişti etnicii români din Ucraina doar pentru faptul că doresc să-şi păstreze Graiul?

În ce priveşte pretenţiile teritoriale ale panei Niţoi referitoare la faptul că ucrainenii  autohtoni,  „cu sate întregi au trecut în România”, o sfătuim să răsfoiască puţină istorie, căci şi noi, etnicii români, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, cu sate, oraşe şi chiar ţinuturi întregi am fost anexaţi la URSS, apoi am fost trecuţi la Ucraina. Aici apare întrebarea dlui Vasile Vargan, tot din Internet,  adresată ministrului român de externe, care recent a reiterat susţinerea de către ministerul pe care-l conduce a integrităţii şi statalităţii Ucrainei:  Dle Meleşcanu, de Pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939,când în 1940 s-a luat cu japca Bucovina de Nord, Basarabia şi Ţinutul Hertei, de ce nu aţi spus nimic, mai ales că, după destrămarea URSS, Rusia l-a denunţat şi normal, şi legal trebuie să  se respecte şi integritatea teritorială a României…”.  Nu e doar o întrebare a dlui Vargan, ci şi a noastră, a românilor autohtoni, înstrăinaţi de Patrie  prin sârma ghimpată, trasată în inima Ţării, dar şi a noastră. De altfel, e şi un răspuns pentru ideile sioniste criminale ale panei Катерина ДобровольцеваЄдина правильна політика з нацменшинами: за відмову визнавати приорітетність української мови і за українофобію - позбавлення українського громадянства і депортація в Росію (Румунію, Польщу, Угорщину” („Unica politică justă privind minorităţile naţionale: pentru refuzul de a recunoaşte prioritatea limbii ucrainene şi pentru fobie ucraineană e lipsirea de cetăţenie ucraineană şi deportarea în Rusia (România, Polonia, Ungaria)”. Vă amintim pani Катерина Добровольцева   suntem la noi, Acasă, nu venetici căzuţi de pe aiurea, că ştim, am suportat pe propria piele prin destinul vitregit al înstrăinării şi n-am uitat ce înseamnă distrugere de neam, ceea ce se încearcă în prezent în Ucraina democratică, prin calvarul deportărilor au trecut buneii şi părinţii noştri, când au fost „eliberaţi” în 1940 de regimul totalitar sovietic. Atunci cu ce sunteţi voi mai buni decât ruşii, dacă împărtăşiţi aceleaşi idei sioniste discriminatorii?  Repet, noi, etnicii români, suntem la noi, Acasă,  avem dreptul la viaţă, la dăinuire prin Limbă, pe acest petic de pământ străbun şi cine doreşte să plece de unde a venit, nu are decât s-o facă. Noi n-am venit de nicăieri, aici buneii ne-au tăiat buricul, aici dorim să trăim şi să dăinuim prin limba mamei.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto Internet