29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

EXISTĂ ŞI DEMNITARI IUBIŢI DE POPOR

4 iulie 2013 р. | Categorie: Noutăţi

N-am pus semnul întrebării la titlul de mai sus deoarece, într-adevăr, vreau să povestesc despre un demnitar foarte iubit de popor. Atât doar că nu e din ţara noastră, unde ar fi, probabil, cea mai mare minune să găsim un cinovnic demn de dragostea poporului. Dar mai întâi aş vrea să reţin atenţia cititorului într-o realitate apropiată şi foarte bine cunoscută tuturor.

Putea fi expediată din orice colţ al regiunii această scrisoare cu multe întrebări retorice, din care se vede clar că autorul sau autorii (semnează un grup de alegători din satul Boian) au trimis-o la redacţie nu pentru că ar avea neapărată nevoie de răspunsul nostru, ci ca să-şi mai răcorească sufletul şi, totodată, să le mai bată obrazul celor care se vând pentru un blid de linte: „Vă rugăm să publicaţi despre activitatea parlamentarilor noştri din regiunea Cernăuţi, să ne informaţi mai detaliat cum votează ei pentru binele poporului. Îndeosebi, ne interesează dl Fedoreak, care în perioada electorală, de rând cu promisiunile verbale, a împărţit alegătorilor din raionul Noua Suliţă sacoşe cu stilouri, agende şi diverse materiale publicitare ce purtau mesajul „Na korysti liudeam” („Pentru binele oamenilor”). Unii au avut „norocul” să primească şi câte 150 grivne, dar nici ei n-au tras mare foloase, simţind repede „binele”, ce ne dă târcoale din toate părţile. La 14 iunie, bunăoară, o butelie de gaz lichefiat costa 168 de grivne, în loc de 121 cât era mai înainte. Aşadar, binele promis de dl Fedoreak se măsoară cu minus 47 de grivne din buzunarul găurit al sărmanului pensionar. Apropo, de reforma pensiilor. Cum au votat deputaţii noştri? S-au luptat haiduceşte numai pentru înlesnirile lor (ştim că n-au ajuns voturi ca să le fie suspendate privilegiile), sau şi pentru îmbunătăţirea situaţiei celor săraci?

De rând cu nevoile materiale, mai avem o durere. Domnul Ion Popescu, pe care l-am considerat că-i de-al nostru şi reprezintă minoritatea românească în Rada Supremă, a promis că după trei luni de la intrarea în vigoare a Legii cu privire la politica de stat în domeniul limbilor, în regiunea Cernăuţi va fi adoptat statutul regional pentru limba română. Am aşteptat răbdători trei luni şi mai mult, deşi pentru limba rusă legea a început să funcţioneze fără nici un „termen de încercare”. La noi, însă, parcă s-ar comite ceva ilegal, o infracţiune, atunci când e vorba de punerea în drepturi a limbii române. E straniu că această lege adoptată de parlament mai trebuie să fie pusă la vot în consiliile locale, dar nu funcţionează, aşa cum se cuvine într-un stat de drept. Limba română a fost declarată regională doar în câteva localităţi, unde toată populaţia este românofonă. Dar, conform legii, ar trebui să se bucure de aceleaşi drepturi pe întreg teritoriul raionului Noua Suliţă, precum şi în regiune”.

Viaţa simplilor muritori, cu lipsuri tot mai dureros simţite, ne ilustrează clar cum lucrează şi cum votează cei aleşi în Rada Supremă de boinceni, nouasuliţeni, precum şi de întreaga ţară. În caz de mare necesitate, putem răscoli şi afla cum a votat personal cutare sau cutare pentru reforma pensiilor, anularea înlesnirilor etc. Se ştie, bunăoară, că numai blocarea sesiunilor a cauzat pierderi de circa 29 milioane de grivne, care puteau fi canalizate la satisfacerea unor nevoi mai mari decât ambiţiile deputaţilor. E de la sine înţeles că parlamentarii aleşi pe listele partidelor votează cum le dictează liderii fracţiunilor lor. Doar cei cu un simţ prea proeminent al conştiinţei şi cu „opinii personale” pronunţate nu ajung la pupitrul de votare în organele supreme ale ţării. Rareori asemenea caractere reuşesc să se reţină în organele puterii, să-şi pună pe temelii cinstite măcar o mică afacere.

Neavând alt răspuns la scrisoarea „alegătorilor din satul Boian”, aş vrea să le ofer câteva repere despre un om de stat pe care, probabil, ca şi mine, mulţi îl cunosc de la televiziunea română. Îl am în vedere pe Raed Arafat, Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii al României. Iată de la cine ar trebui să ia exemplu „reformatorii” medicinii ucrainene! De fapt, spre deosebire de marea majoritate a politicienilor, el nu este o vedetă TV, apare pe micul ecran doar în momentele de mare cumpănă pentru ţară, atunci când în pericol este viaţa oamenilor. A fost văzut în acţiune, mobilizând operativ toate forţele în situaţia tragică din 23 iunie, când în rezultatul accidentului din Muntenegru (un autocar cu turişti români s-a prăbuşit într-o prăpastie) 18 persoane şi-au pierdut viaţa şi alte 29 au fost rănite. Primul ajutor, la cel mai înalt nivel profesionist şi uman, le-a fost acordat victimelor de către muntenegreni, dar şi autorităţile române au intervenit prompt, mobilizând multe forţe într-un timp record. În numai 48 de ore au fost repatriaţi toţi răniţii şi trupurile neînsufleţite ale victimelor oribilului accident. Calităţile de organizare şi implicarea lui Raed Arafat au făcut totul pentru salvarea victimelor, sistemul profesionist creat de el demonstrând lumii ceea ce are mai bun România. Puţine state din Uniunea Europeană dispun de un astfel de sistem urgent de salvare. De obicei, multe ţări în situaţii similare lasă această grijă în seama firmelor de asigurări.

Am mai văzut cum în timpul inundaţiilor sau altor calamităţi naturale elicopterele SMURD-ului (serviciul medical de intervenţie rapidă şi descarcerare) aterizează în cele mai îndepărtate cătune pentru a-i salva pe sinistraţi. Unde s-a mai pomenit prin părţile noastre să vină medicii cu elicopterul într-un prăpădit de sat pentru a salva vreun bătrân ce trage pe moarte sau pe cei nimeriţi în accidente de circulaţie... La noi poţi să dai de zeci de ori ortul popii până ajunge ambulanţa să te ducă direct la morgă. În România e în firea lucrurilor să le cadă bolnavilor medici din cer.

Şi această minune se datorează medicului român de origine palestiniană Raed Arafat. Născut în 1964 în Siria, a crescut până la vârsta de 16 ani în Palestina, de unde a emigrat în România. După ce a învăţat limba română la Piteşti, a studiat medicina la Cluj Napoca, iar la Târgu-Mureş s-a specializat în anestezie şi terapie intensivă. De menţionat că mureşenii îl consideră de-al lor şi se mândresc mult că l-au avut în mijlocul lor. Ei au fost primii care au ieşit la proteste de stradă, în 2012, atunci când Raed Arafat a demisionat din postul de Secretar de Stat în Ministerul Sănătăţii, din cauză că nu era de acord cu reforma din sistemul sanitar. De la Târgu-Mureş, protestele s-au extins la Bucureşti şi alte mari oraşe ale României, potolindu-se odată cu repunerea lui Arafat în funcţie şi acceptarea din partea sa, în noiembrie 2012, să devină ministru. Dar nu s-a reţinut mult la acest post, deoarece, după cum recunoştea cu puţin timp înainte de instituire: „Nu vreau să fiu ministrul sănătăţii, treaba mea e pe teren”. Doar la insistenţa poporului a acceptat funcţia de Secretar de Stat, fapt dovedit şi de ecourile la acţiunile sale în timpul salvării victimelor accidentului din Muntenegru: „Bravo ARAFAT, pentru tine vom mai face o revoluţie dacă te vor umili netrebnicii din politică, sprijină-te pe noi!” (semnează un mureşean).

Meritul cel mare al lui Raed Arafat, numit şi „revoluţionarul de la urgenţă”, care i-a adus consideraţia din partea românilor şi renume în întreaga Europă, este că, încă în 1990, a pus bazele unui excelent serviciu medical mobil de intervenţie rapidă, pasiunea pentru medicina de urgenţă urmărindu-l încă din adolescenţă (în Palestina a înfiinţat o echipă de prim ajutor medical). Şansa de a-şi realiza visul a găsit-o în România, unde i s-a oferit posibilităţi să trăiască după principiul „Dacă am vrut ceva, am mers până în pânzele albe”. El este omul care spune că „norocul este capacitatea de a te pune în situaţia de a avea noroc”. Astăzi, centre ale SMURD-ului funcţionează în 36 de judeţe ale României. Decorat cu două ordine „Pentru Merit”, cu distincţia regelui Mihai, membru de onoare al Academiei Americane de Medicină de Urgenţă, pentru Raed Arafat nu există cauză mai sfântă decât salvarea vieţilor omeneşti. Aceasta îi este şi religia – ne face să credem gestul său, atunci când a trebuit să depună jurământul ca proaspăt ministru. Avea în faţă şi Biblia, şi Coranul, iar demnitarul de etnie arabă care vorbeşte o română impecabilă şi serveşte cu devotament Patriei adoptive a ales să jure cu mâna pe Constituţia României.

Maria TOACĂ